Farcas totul a plecat de la colectia de sticle de vin pe care o avea acasa. Un prieten a vazut-o si l-a intrebat de ce nu isi deschide o vinoteca. Pe urma a aparut oportunitatea de a cumpara o pivnita in centrul orasului Cluj. Incet, dar sigur, visul lui Farcas de a avea propria vinoteca incepea sa prinda contur. „Nici nu stiam cum ar trebui sa arate un astfel de spatiu. Am inceput sa ma consult cu arhitecti si oameni care se ocupau de vinuri. M-am sfatuit cu ei pentru a vedea care este cea mai buna metoda de a pune vinurile in pivnita, cum ar trebui sa fie mobilierul pentru a suporta greutatea sticlelor. Aici era doar o pivnita insalubra: am scos trei camioane de moloz si metale”, spune clujeanul. Mobilierul a fost facut dupa schitele lui Farcas, iar investitia initiala a fost de aproximativ 15.000 de euro. A trebuit apoi sa ia toti producatorii de vin la rind pentru a le explica planul sau de dezvoltare a vinotecii. A umblat la expozitii prin tara, a impartit carti de vizita. A povestit despre vinoteca. „La unii am gasit intelegere si m-au ajutat, atit material, cit si cu sfaturi. E vorba de cei de la Serve, Wine Princess, Exeget sau Vinia. Altii insa au tratat problema in genul: „bine, bine, foarte frumos, lasa…”, povesteste Farcas.
Cei mai buni clienti sunt cei care vin doar sa se uite
Vanzatorii de la vinoteca spun ca cei mai buni clienti sunt cei care vin doar „sa se uite”. Acestia, invariabil, pleaca cel putin cu doua-trei sticle. Au timp, daca tot au intrat numai sa se uite, asculta povestea intreaga a vinului, ce productie este, cate sticle au mai ramas, zona de provenienta, apoi ca nu mai gasesti vinul nicaieri, pentru ca, in final, sa cumpere. Clientii se impart in „permanenti” si „ocazionali”. Farcas are in jur de 40 de clienti permanenti carora le trimite emailuri cu „noutatile” pe care le are in vinoteca. „De obicei imi spun sa le retin un numar de sticle de vin si ma anunta data la care vin sa le ia. Vreau insa sa merg si mai departe si sa incerc sa livrez vin acasa la clienti. Urmatorul pas va fi sa ii consiliez pe cei care vor sa-si construiasca in pivnita o mica vinoteca, sa le produc rafturi, sa-i sfatuiesc in alegerea vinurilor si sa-i aprovizionez”, spune Marcel Farcas. In prezent cifra de afaceri a ajuns la aproximativ 150.000 de euro lunar, in conditiile unui profit de circa 30.000 de euro. De la vinoteca lui Farcas nu se cumpara vinurile ieftine. Nu se gasesc vinuri de consum, cu 60.000 – 70.000 de lei/ sticla, pe care le gasesti si la Alimentara din colt. Trebuie sa existe o diferenta. Cumparatorul trebuie sa fie sigur ca ia un vin de calitate. Fara sa aiba „surprize”. Angajatii sunt pregatiti sa ofere informatii cumparatorului, sa spuna de unde este vinul, in ce an s-a preparat, saexplice metoda de vinificatie. Clientii care vin aici cauta doar vinuri de buna calitate. „Eu vand mai curand un serviciu decat un produs” – explica Farcas. In strainatate, tot intr-o vinoteca, a vazut ca relatia dintre vanzator si client era una de cvasi-amicitie: venea clientul, lua cosul, povestea despre ce-i mai face cainele, vanzatorul umplea cosul, omul nici nu se uita propriu-zis, avea incredere. Vanzatorul stia ca respectivul client cumpara de obicei vreo zece sticle de vin, asa ca ii punea exact ce stia ca-i place. La noi nu e inca asa.Cel mai greu de procurat a fost un vin vechi, o cerere speciala: cineva dorea neaparat vin din 1954. Nu e tocmai usor sa procuri un vin de 50 de ani, pentru ca in foarte putine locuri din tara se mai gasesc. Totusi, tendinta este de a se cumpara vinuri tinere, dulci. Dar cunoscatorii cauta vinurile seci, rosii sau albe. Mai sunt si cei care au dat de bani si au auzit ca se bea sec si cumpara. Dar e greu sa-ti placa de prima oara un vin sec. Pentru moment, „se pedaleaza” pe vinurile romanesti si asta pentru ca Vinoteca Bolyai se afla in centrul istoric al Clujului, tocmai intr-o zona unde circula foarte multi turisti. „Eu vreau sa promovez vinurile romanesti. Consider ca nici in tara si nici in strainatate nu sunt cunoscute ca lumea”, spune clujeanul. Dincolo de aceasta promovare, insa, mai exista si un interes pur economic. Turistii reprezinta pentru Vinoteca Bolyai un public tinta. Marcel Farcas a intrat in legatura cu agentiile de turism, care includ deja in ofertele lor degustari de vinuri romanesti. O degustare de cinci-sase vinuri este taxata cu 10 – 15 euro, iar la plecare clientii primesc si o sticla de vin cadou. Apoi, exista firmele care-si aduc partenerii de afaceri la degustari. In special, delegatiile straine. In fine, vinoteca nu a scapat nici de atentia proprietarilor de restaurante, care au inceput sa-si aduca personalul la degustari si nu fac exceptie nici proprietarii de lanturi de magazine care vor sa stie ce pun in rafturi. „Altfel vinzi un produs cind stii ca e de calitate, altfel il expui, altfel il recomanzi”, sustine Marcel Farcas.Pentru vinoteca, cele mai bune perioade sunt cele din preajma sarbatorilor: Paste, Craciun, Revelion. Atunci firmele fac cadouri angajatilor, partenerilor de afaceri. „Chiar am facut cutii personalizate, pentru ca o firma a comandat 500 de sticle de vin”, spune Farcas. Sunt apoi banci care vin si comanda, cate 50 de sticle, pentru aniversari. Dar, importanti raman si sutele de cumparatori care nu ezita sa achizitioneze vinuri vechi.

Business Start
Investitia minima:    15.000 euro
Recuperarea investitiei:    2 ani
Nr. mediu de clienti / luna:    300 – 350
Costuri lunare: salarii, chirie, aprovizionare, utilitati    90 de milioane lei
Context de piata: in zona nu exista nici o alta vinoteca; exista sase in tara, din care cinci la Bucuresti, dar cea de la Cluj e singura din tara care se afla intr-o pivnita, iar conditiile de pastrare – temperatura, lumina, umiditate – sunt adecvate.
Stoc de marfa:     700 de milioane de lei,     cca. 2.500 de sticle de vin,     circa 250 de sortimente