Adesea, in momentul in care achizitionam un anumit produs, nu acordam mare atentie unor amanunte – de pilda, tara in care acesta a fost fabricat sau denumirea producatorului -, ci il identificam dupa marca. Marca ne sugereaza faptul ca bunul respectiv provine dintr-o sursa a carei calitate ne este cunoscuta si constituie o garantie a calitatii produsului. Marcile faciliteaza producatorilor comercializarea produselor. Ei apreciaza usurinta cu care pot sa faca publicitate marcilor sub care isi comercializeaza produsele fabricate in diferite locuri, si faptul ca acestea devin un mijloc de a atrage noi clienti.
Desigur, consumatorul nu sta sa reflecteze la modul in care angajatii producatorului au luptat cu inversunare sa puna bete in roate privatizarii, importului de tehnologie si know-how modern, in loc sa lupte, in primul rand, pentru calitate. Presupunand ca el ar avea timpul si preocuparea sa analizeze daca nu cumva produsul ce ii este oferit a fost realizat cu banii deponentilor care plang pentru ca nu-i mai pot recupera, atunci ar fi deja consumatorul pe care nici un producator nu doreste sa il intalneasca pe piata.
Acelasi producator,
mai multe marci
O societate comerciala producatoare (identificata si individualizata fata de ceilalti comercianti prin firma si emblema al caror regim este stabilit de normele legale) poate detine dreptul exclusiv asupra mai multor marci, cu ajutorul carora isi identifica si pozitionarea pe piata variatelor produse aflate in fabricatie.
Dreptul asupra unei marci este dobandit si protejat prin inregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci. Inregistrarea marcii produce efecte pentru o perioada de zece ani, la sfarsitul careia inregistrarea marcii poate fi reinnoita. Procedura inregistrarii unei marci la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, desi de durata, nu este foarte complicata. Mai greu este ca marca ce a fost inregistrata sa devina larg cunoscuta, daca nu chiar notorie. Convingerea consumatorului ca in spatele unei marci se „ascunde” intr-adevar calitate, si nu altceva, se cladeste deosebit de greu.
Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice defineste marca. Potrivit definitiei legale, ea este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane; pot constitui marci, semne distinctive, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale, in special, forma produsului sau a ambalajului sau, combinatii de culori, precum si orice combinatie a acestor semne.
Totodata, legea stabileste si care sunt marcile excluse de la protectie si care nu pot fi inregistrate: marcile de natura sa induca publicul in eroare cu privire la originea geografica, calitatea sau natura produsului sau a serviciului, cele care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri, cele care contin, fara consimtamantul titularului, imaginea sau numele patrimonic al unei persoane care se bucura de renume in Romania, marcile care cuprind, fara autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, embleme de stat, insemne, sigilii oficiale de control si garantie, blazoane, apartinand unor tari.
Nici marcile lipsite de caracter distinctiv nu pot fi inregistrate. Fara indoiala, acestea sunt cel mai greu de determinat. Este poate cel mai dificil criteriu, deoarece formule de calcul al gradului de „distinctivitate” nu exista. Spre deosebire de acestea, pot fi mai usor de determinat marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii devenite uzuale in limbajul curent, precum si cele compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului.
Nu orice se poate
inregistra ca marca
Prin urmare, o marca ce descrie numai o calitate a produsului nu poate fi inregistrata (daca ea este necesara si altor persoane pentru a descrie produse similare). Daca ar fi necesar numai un anumit grad de imaginatie pentru a asocia natura produsului cu marca, aceasta poate fi inregistrata.
Nu pot fi inregistrate ca marci nici cuvintele care desemneaza produsul (de exemplu, „vin”, „contract de leasing” sau „agentie imobiliara”). In schimb, este cunoscut faptul ca numeroase marci au intrat in limbajul uzual, desemnand produsele pe care le-au consacrat. Producatorii acestor marci au insa intotdeauna grija sa evidentieze ca este vorba doar de o marca, adaugand langa marca si cuvintele care desemneaza produsul. De aceea, se considera ca fiind corecta utilizarea unei marci ce evita atat utilizarea ei ca substantiv, cat si a pluralului. De exemplu, in loc de „directorul firmei poarta adidasi” se va utiliza „directorul firmei poarta incaltaminte de sport Adidas”. Chiar daca in multe tari marcile au devenit substantive, firmele producatoare sunt primele obligate sa respecte aceste reguli, pentru a nu fi acuzate de concurenta neloiala.
Trebuie scos in evidenta faptul ca inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra acesteia. Cum orice societate comerciala are ca unic obiectiv cresterea profitului net cat mai mult cu putinta, situatiile in care dreptul asupra unei marci este incalcat (de cele mai multe ori prin confuzie) pot sa influenteze uneori substantial atingerea acestui obiectiv.
Greselile se platesc
la tribunal
Astfel, o firma care incepe sa foloseasca o marca, fara a fi verificat daca ea nu a fost anterior inregistrata de altcineva, risca sa fie obligata, la finalul unui proces, la repararea prejudiciului cauzat titularului (constand intr-o diminuare mai mult sau mai putin substantiala a profitului acestuia).
Decizia titularului dreptului asupra marcii de a se actiona pe cale legala poate fi luata de organele de conducere, in conformitate cu obiectivele imediate si de durata. Daca se intentioneaza transmiterea unui semnal celor care in viitor ar putea sa incalce drepturile de proprietate intelectuala ale societatii, decizia nu poate fi decat una. Exista insa si multe situatii in care termenii ecuatiei se schimba si se pune problema utilitatii luptei pentru marca unui produs care nu va aduce oricum un mare profit.
De indata ce s-a decis insa actionarea pe cale legala (dupa o estimare prealabila a costurilor in timp si bani, cu tot ceea ce aceste cheltuieli presupun), titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost inregistrata sau un semn care, data fiind identificarea sau asemanarea cu marca, ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor, ar produce in perceptia publicului un risc de confuzie. Savarsirea de catre un tert a oricareia dintre aceste fapte, dupa data publicarii marcii, fara consimtamantul titularului acesteia, constituie infractiune de contrafacere.
Astfel, titularul marcii poate cere sa fie interzise tertilor, in special, aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, oferirea produselor, comercializarea, ori detinerea lor in acest scop; oferirea sau prestarea serviciilor, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate etc. Solicitantul cererii de inregistrare a marcii poate cere sa se interzica tertilor sa efectueze actele prevazute mai sus numai dupa publicarea marcii sale in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. De asemenea, el poate cere despagubiri numai pentru acte posterioare publicarii marcii.
Titularul unei marci inregistrate poate cere si sa se interzica altor persoane comercializarea produselor care poarta marci si care au fost puse in comert de el insusi sau cu consimtamantul sau, daca probeaza motive temeinice pentru a se opune comercializarii (in special, cand starea produselor este modificata sau alterata).r
Furtul marcii poate duce la inchisoarer
Potrivit legii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la trei luni la trei ani sau cu amenda, contrafacerea, imitarea sau folosirea fara drept a unei marci in scopul inducerii in eroare a publicului in privinta calitatii produselor sau serviciilor la care se refera marca; punerea in circulatie, fara drept, a unui produs purtand o marca identica sau asemanatoare cu o marca inregistrata pentru produse identice sau asemanatoare si care prejudiciaza pe titularul marcii.r
In plus, orice utilizare a marcilor contrara practicilor loiale in activitatea industriala sau comerciala, in scopul de a induce in eroare consumatorii, constituie un act de concurenta neloiala si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la doi ani sau cu amenda. Marca inregistrata, trade mark, sunt sintagme care ne suna familiar. Daca urmarim experienta tarilor avansate, ne putem lesne da seama ca lucruri carora nu le dadeam prea multa atentie se dovedesc a avea o insemnatate economica mai mare decat cea pe care le-o atribuiam. In ceea ce priveste importanta economica a marcilor, ea va ajunge sa fie recunoscuta si de producatorii romani. Observam viteza cu care se urnesc la noi lucrurile si cea cu care se schimba mentalitatile; inertiile sunt mari, insa departamentele de marketing nu isi mai pot permite sa astepte momentul in care posibilii clienti vor bate la poarta fabricii.tr