„Până acum, cel mai vizibil efect al Brexit a fost deprecierea lirei sterline – a scăzut cu aproape 17% față de dolar.”

„Faptul că a optat pentru un Brexit dificil arată că Marea Britanie ar avea nevoie să schimbe complet structura economiei sale până în 2019.”

Dintre toate evenimentele politice care vor avea loc în primul trimestru (alegerile prezidențiale din Germania pe 12 februarie, alegeri generale în Olanda pe 15 martie), aplicarea articolului 50 de către Marea Britanie la finalul lui martie va fi cu siguranță cel mai riscant, din cauza ponderii economice a Marii Britanii și a zonei euro, a căror cotă combinată în PIB-ul global în USD este de 3,9% și, respectiv, 15,7%.

Până  acum, cel mai vizibil efect al Brexit a fost deprecierea lirei sterline (celălalt factor ce explică deprecierea este marele deficit de cont curent al Marii Britanii, care este aproape de 7% din PIB). GBP a scăzut cu aproape 17% față de dolar și cu 9,3% față de euro, din 23 iunie încoace. Tendința descendentă a avut loc în două etape, prima după referendum și apoi ca urmare a discursului primului ministru Theresa May la Congresul Partidului Conservator din 30 septembrie când aceasta a favorizat în mod clar opțiunea pentru un Brexit dificil.

Cu siguranță este prea devreme să vorbim despre emergența unei noi filosofii politice în Marea Britanie. Se poate, admite, însă, că Theresa May a analizat exhaustiv motivele pentru victoria lui „NU” la referendum și a început să formuleze soluții posibile pe care va trebui să le dezvolte mai departe în următoarele luni. Contrar predecesorilor săi, care au promovat un stat minimal, ea consideră că guvernul e soluția, nu problema. Acesta trebuie să aibă trei obiective principale:

  1. reducerea inegalităților financiare și geografice care au crescut atât de mult până la punctul în care, în ultimii ani, cota de venit a primilor 1% a crescut la nivelul de acum 80 de ani, la 14%, față de punctul cel mai scăzut istoric de 6% în anii 70;
  2. reglementare financiară sigură și solidă pentru a limita comportamentul egoist care a dus la marea criză financiară;
  3. folosirea cheltuielilor publice drept tampon împotriva șocurilor interne și externe, cum e procesul de a ieși din UE.

Această gândire economică pare să fie direct influențată de experiențele lui Chamberlain și Roosevelt din anii 20 și începutul anilor 30 și susține capitalismul moral care este o rămășiță a paternalismului din Marea Britanie a secolului 19.

Theresa May aduce multe speranțe, dar este mult prea devreme să-i judecăm politicile de vreme ce încă nu a livrat nimic. Faptul că a optat pentru un Brexit dificil arată că Marea Britanie ar avea nevoie să schimbe complet structura economiei sale până în 2019 (data efectivă a ieșirii din UE), care este, evident, un răstimp foarte scurt. Economia britanică se îndreaptă către cea mai provocatoare perioadă cunoscută de la Al Doilea Război Mondial încoace.

În principal sunt trei chestiuni economice imediate ce vor apărea în 2017:

  1. Creșterea inflației. Rata de schimb mai mică a GBP, care va persista cu siguranță, duce la o inflație mai mare prin importuri (previziune de 2,4% în 2017 și 2,5% în 2018) care va dăuna puterii de cumpărare a gospodăriilor. Creșterea inflației este, de asemenea, accentuată de prețurile globale mai mari ale mărfurilor (+4,70% în noiembrie 2016 în comparație cu noiembrie 2015). Până acum, creșterea salariilor a fost îndeajuns de mare (+2,3% conform ultimelor date) pentru a compensa parțial inflația mai mare, dar s-ar putea să nu fie așa în 2017 dacă prognozele legate de inflație se confirmă. Totuși, pe termen mediu, e posibil ca GBP mai scăzută să  favorizeze substituția bunurilor importate cu bunuri produse local, acolo unde e posibil. Cu toate acestea, câștigul în termeni de putere de cumpărare nu va fi atât de substanțial;
  2. Îngrijorări legate de salarii. Într-o perioadă economică normală, ocuparea deplină a forței de muncă este de așteptat să ducă la salarii mai mari, dar e posibil să nu fie cazul acum, căci companiile britanice ar putea fi încurajate să amâne angajările datorită condițiilor economice nesigure. Declanșarea Articolului 50 va avea, probabil, un efect psihologic semnificativ asupra companiilor britanice și va avea ca rezultat o blocare a angajărilor. Unii observatori indică rezistența pieței muncii ca dovadă că Brexit nu are consecințe reale. Totuși, aceștia uită că evenimentele au nevoie, de obicei, de șase luni pentru a avea un impact asupra pieței muncii, chiar și atunci când aceasta e flexibilă, ca în Marea Britanie. Așadar, va fi necesar să așteptăm publicarea datelor cu privire la șomaj de la ONS pe 18 ianuarie și apoi în februarie pentru a evalua cu adevărat starea pieței muncii din Marea Britanie;
  3. Competitivitatea e în joc. În teorie, deprecierea lirei ar trebui să ajute economia britanică în această perioadă de nesiguranță, dar câștigul real rămâne limitat pentru că elasticitatea prețurilor exporturilor este scăzută. Într-adevăr, un studiu condus de Oficiul de Responsabilitate Bugetară concluzionează că o scădere de 1% doar a prețului relativ are ca rezultat o creștere de 0,41% a exporturilor (cu excepția produselor petroliere) după nouă trimestre. Prin comparație, o scădere similară duce la o creștere de 0,8% a exporturilor în Franța.

Așadar, se poate concluziona că profitul prognozat în competitivitatea prețurilor pentru companiile britanice din cauza scăderii GBP nu va fi atât de decisiv precum s-a afirmat deseori. Impozitul mai mic pe profit poate constitui un stimulent pentru companiile britanice de a investi pe termen scurt, dar, pe termen mediu, Marea Britanie va trebui să implementeze un plan ambițios de reindustrializare dacă nu va reuși să ajungă la un acord favorabil de asociere cu UE. Acest plan ar însemna cheltuieli necontrolate finanțate prin deficit ce ar crește povara datoriei într-un context al tensiunilor din piețele de obligațiuni (randamentul pe 10 ani al obligațiunilor suverane din Marea Britanie s-a înmulțit cu 2,3 de la cel mai scăzut punct anual al său) și cu siguranță o nouă scădere a ratingului de creditare pentru țară.

Europa Centrală și de Est: cel mai bun aliat al Marii Britanii

Pe parcursul negocierilor cu UE, Marea Britanie se va confrunta negreșit cu intransigența multor țări, mai ales Franța, deși actualul guvern poate avea o mai mică influență la nivel european din cauza alegerilor prezidențiale din aprilie. La prima vedere, balanța de putere este mai favorabilă UE decât Marii Britanii, căci exporturile europene către Marea Britanie însumează doar 3% din PIB-ul UE, în timp ce exporturile britanice către UE reprezintă în jur de 13% din PIB-ul Marii Britanii. Totuși, Theresa May va putea conta pe susținerea țărilor din Europa Centrală și de Est. Acestea se confruntă cu probleme cruciale în acest trimestru. Prima se leagă de un USD mai puternic care nu este, din punctul nostru de vedere, un risc financiar important în regiune. Într-adevăr, totalul datoriei denominate în USD ca pondere din PIB este destul de mic în ECE. Cele mai expuse țări din ECE sunt Polonia și Cehia unde ajunge la aproape 10% din PIB, ceea ce e rezonabil în comparație cu Chile (peste 35% din PIB) și Turcia (în jur de 25% din PIB).

A doua problemă are legătură cu posibilul impact economic al Brexit în ECE. Cehia și Slovacia sunt printre cele mai importante destinatare ale investițiilor Marii Britanii din regiune și ar putea, așadar, să fie cele mai penalizate în eventualitatea unui Brexit dificil. Pe termen scurt, decizia de a ieși din UE nu a afectat semnificativ fluxurile de investiții. Construcția unei noi fabrici Jaguar Land Rover în vestul Slovaciei, care ar trebui să intre în producție în 2018 și să contribuie puternic la creșterea PIB-ului și la ocuparea forței de muncă, este încă în conformitate cu planul.

Totuși, pe termen mediu, există o adevărată nesiguranță cu privire la prezența continuă a companiilor britanice în regiune (peste 300 de firme din Marea Britanie operează în Cehia care este un hub pentru intrarea în țările învecinate). Această dependență economică reprezintă un avantaj cheie pentru guvernul britanic, care ar putea negocia susținerea țărilor ECE pe parcursul procesului de negociere (cu privire la drepturile de a desfășura activitatea în altă țară, de exemplu) la schimb cu menținerea investițiilor britanice. Pe de o parte, diplomația britanică nu a negociat niciun acord comercial important din 1973 încoace și nu mai are echipele cu care să facă asta. Pe de altă parte, știe cum să dividă și să conducă, ceea ce sugerează că Marea Britanie ar putea, în cele din urmă, să performeze peste așteptări prin obținerea unor concesiuni substanțiale de la țările europene aliate DACĂ Brexit are loc, ceea ce e departe de a fi o chestiune sigură.