SHARE PE FACEBOOK
Băncile se laudă cu dobânzi mari pentru depozitele bancare, câștiguri pe care le poți obține doar prin decizia de a păstra banii în depozit la termen și pe care le poți ridica oricând. Câștigurile reale sunt însă foarte mici sau inexistente, iar atunci când inflația crește mai mult decât prognozează BNR, dobânzile devin real negative. Cu alte cuvinte, după trei sau 12 luni, valorea reală a banilor din depozit, după ce se trag comisioanele (atunci când există), se scade impozitul și se calculează devalorizarea monedei, este mai mică decât cea inițială.

Cum dai bani băncii dacă alegi depozitele în lei

Puseul inflaționsit, teama de recesiune și politica monetară restrictivă au făcut ca dobânzile la depozitele în lei să fie real negative. Astfel, cei cu venituri medii și mici ajung să contribuie cel mai mult la nota de plată a recesiunii.

După ce ani la rând au fost obișnuiți să economisească în lei, 2012 i-a învățat pe români că, pe fondul retragerii investițiilor străine și tăierii liniilor de credit externe ale băncilor-mamă către sucursalele din România, euro și dolarul pot fi soluțiile  câștigătoare. O dovedește creșterea cu câteva procente înregistrată de sistemul bancar în acest an a depozitelor denominate în valută ale populației. Cu toate acestea, peste 51% din deponenți dețin depozite bancare în lei.

O analiză a actualelor condiții de piață arată că avem de-a face cu dobânzi real negative de peste două luni, iar situația nu arată că s-ar schimba în vreun fel în viitorul apropiat. Astfel, dacă alegem să economisim 5.000 de lei în depozite cu dobândă fixă pe toată durata de constituire a depozitului constatăm că, indiferent dacă optăm pentru trei, șase sau 12 luni, pentru dobânzi minime de 4% sau de 6,5%, câștigurile sunt ca și inexistente.
Citește și COMPARAȚIE: De ce este mai bine să nu fii pe abonament la companiile de telefonie

Economiile bonificate cu minus

În multe cazuri, trebuie să vii cu bani de-acasă ca să îți menții economiile bancare la aceeași valoare reală. Spre exemplu, dacă deschizi un depozit pe trei luni la Unicredit, după ce sunt trase comisioanele de administrare cont și de retragere de numerar, ajungi să retragi mai puțini bani decât ai depus. Și asta, fără să mai faci ajustarea cu rata inflației pentru a vedea valoarea reală a „câștigului“, în condițiile unei dobânzi de 4,15% oferită de bancă. În momentul în care se face și ajustarea cu rata inflației, pierderea ajunge la aproape 100 de lei, dobânda nominală fiind de 43 de lei. În rest, la majoritatea băncilor comerciale, ajustarea cu inflația a economiilor bonificate cu dobânzi real negative arată că, acei 5.000 de lei investiți inițial în depozitul pe trei luni, ajung să valoreze mai puțin de atât, indiferent dacă dobânda băncii este de 4,15% sau 6,75%.

O situație ceva mai bună, dar nu în toate cazurile, o au depozitele constituite pe 12 luni, unde după ajustarea cu inflația, dacă vor fi respectate previziunile BNR, există șanse să retragi cam aceiași bani pe care i-ai depus acum. Un exemplu în care nu se păstrează suma ne oferă Sorin Mititelu, director executiv la Direcția Managementul Segmentelor Retail din BCR: „Suma de 5.000 lei sub formă de depozit la 12 luni, cu o dobândă brută de 4,4%, generează o dobândă netă de 184,8 lei (fiind scăzut și impozitul de 16% – n. red.), din care se scad cheltuielile operaționale (administrare cont curent, comision de transfer) de aproximativ 45 lei. Așadar, suma încasată la scadență de client este de 5.139,8 lei, randamentul depozitului fiind de 2,796%. Efectul inflației asupra celor 5.000 lei este de 265 de lei, ceea ce înseamnă că, la finalul perioadei, în termeni reali, cei 5.000 de lei mai valorează 4.874,8 lei“.

Situația este generată de un context macroeconomic ușor mai larg. După vârful de 5,33% atins de rata inflației în luna septembrie, prognoza BNR merge către 5,13% pentru decembrie 2012, 5,13% pentru finalul lunii martie 2013 și 5,63% la finele lui iunie 2013. Între timp, BNR a păstrat  dobânda de politică monetară la 5,25%, mai mică decât inflația pe următoarele șase luni, și nu se știe dacă va decide să o majoreze sau nu în ședința din ianuarie 2013. Oricum, mecanismul de transmitere a dobânzii de politică monetară în piața bancară este destul de lent, deci o majorare a acesteia s-ar putea face simțită abia în perioada de vârf a inflației. În acest context, dobânzile sunt real negative, iar situația se poate înrăutăți, ceea ce înseamnă că persoanele fizice, cu economii mici, dar care formează grosul deponenților din România (24% din PIB), nu se pot proteja.

Nicio investiție nu garantează banii

Cu câteva excepții, reprezentanții băncilor nu sunt de acord cu calculele care includ scumpirile. „Inflația influențează puterea de cumpărare a clientului, și nu direct câștigul pe care acesta îl are din dobânda depozitului“, spun reprezentanții ING Bank. Pe de o parte au dreptate, în sensul că marea majoritate a deponenților se uită la valoarea nominală cu care rămân în cont, nu stau să calculeze și puterea de cumpărare a sumei respective. Ceea ce nu înseamnă că valoarea reală rămâne la fel. Iar un depozit bancar pentru persoanele fizice cu economii mici nu este o investiție menită să îi aducă profit, cum ar fi achiziția unor acțiuni listate sau a unor metale prețioase, ambele purtătoare de riscuri majore. Nici investiția în fonduri mutuale nu este lipsită de riscuri, chiar dacă fondurile monetare sunt similare cu depozitele bancare.
Sigur, cei care au sume importante de bani pot negocia dobânda pentru un depozit, însă cei cu economii puține nu au această șansă. Soluția pare a fi accesarea unor produse cu maturitate lungă, de trei-patru ani, însă deponenții se lasă „păcăliți“ de câștigurile aparent mari pe termen scurt. „Deși depozitele constituite de populație sunt, în marea lor majoritate, pe 1-3 luni, perioada medie de păstrare este de aproape trei ani“, spune Sorin Mititelu.

După cum se poate observa din tabel, în acest moment, adică pe prognozele BNR privind inflația, singurele depozite care rămân în teritoriu pozitiv și la valoarea reală sunt cele cu dobânzi de cel puțin 5,25%, adică au mai mult de un punct procentual peste inflația estimată.

Greu la deal cu boii mici

Cacealmaua băncilor constă în prezentarea unor câștiguri mult mai mari decât cele reale. Dacă unui client i s-ar spune, de la bun început, că va avea un profit real de 50 de lei pentru un depozit de 5.000 de lei, bani blocați pentru un an, șansele ca acesta să renunțe la a depune banii ar fi foarte mari. Eventual, ar prefera un cont la vedere, care îi dă posibilitatea de a retrage oricând, fără „penalizări“.

„Prin menţinerea dobânzii de referinţă la nivel scăzut – uneori sub media inflaţiei pe ultimele 12 luni – banca centrală încearcă stimularea activităţii economice“, spun reprezentanții Băncii Transilvania. Și au dreptate, așa procedează majoritatea băncilor centrale din lume, inclusiv Banca Centrală Europeană, care a menținut dobânda de referință la 0,75%, în condițiile unei inflații în zona euro de circa 2%.

Din păcate, la noi dobânda sub inflație nu se reflectă în creditarea economiei, a sectorului privat care are nevoie de finanțare. Sector privat care achită „nota de plată“ a recesiunii prin taxe și impozite mai mari. Iar cei cu venituri mici sau medii sunt cei mai expuși la factorii negativi. Mai exact, „cei care au la dispoziție cele mai puține opțiuni, cei care au putere mică de negociere, cei care au mai puține cunoștințe economice“, explică Sorin Mititelu.

Ca o reacție la vârful de inflație de anul viitor, vom vedea condiții monetare restrictive, care vor impune și dobânzi mai ridicate pe termen scurt.
Rozalia Pal, economist-șef, Garanti Bank


Protecția față de inflație, în cazul persoanelor cu economii mici,
se poate realiza prin produse cu maturitate mai lungă și lichiditate mai mare.
Sorin Mititelu, dir. exec., Direcția Managementul Segmentelor Retail BCR