Anul 1929 a fost păstrat în cărțile de istorie drept cel de început al Marii Crize Economice, fenomen care a distrus prosperitatea statelor avansate și a distrus echilibrul social și politic, ceea ce a dus la un nou război mondial. Prăbușirea lumii afacerilor a început în New York și s-a răspândit ca un tsunami pe întreaga planetă.
Politicienii au încercat să intervină pentru oprirea sau limitarea efectelor, dar firavele lor forțe n-au fost suficiente și au prosperat grupările extremiste, cele ce vindeau iluzia că vor rezolva problemele comunităților. Cam așa este prezentată pe scurt desfășurarea evenimentelor până în septembrie 1939, data de 1 fiind considerată drept cea a începerii celui de-Al Doilea Război Mondial.
Statele Unite ale Americii păreau ferite de marile întinderi de apă și flăcările conflagrației mistuiau o lume învechită, obsedată să rezolve totul pe calea armelor. Ziua de 7 decembrie 1941 a fost cea în care tehnica modernă a demonstrat că incendiul militar poate să fie dus la mari distanțe, avioanele de la bordul a șase portavioane nipone lovind marea bază navală de la Pearl Harbor. Desfășurarea evenimentelor a fost descrisă pe larg în cărți de specialitate și în filme. Nu mai are rost să fie repovestită.
Un alt aspect este absolut interesant: dotarea celor două marine de război. Japonia a atacat pozițiile americane cu ajutorul aparatelor de zbor de la bordul a șase portavioane. SUA dispunea în Pacific de trei aerodromuri plutitoare, totalul urcând la opt. Erau nave uimitoare prin performanțe și prin dotarea în aviație, avioanele fiind construite special pentru a rezista șocurilor provocate de opririle bruște. USS Lexington, USS Saratoga și USS Enterprise erau adevărate bijuterii ale tehnicii vremii.
USS Enterprise a intrat în legendă prin faptele de arme ale echipajului și a primit 20 de stele, cele mai multe primite vreodată de un vapor militar. Portavionul este o construcție metalică deosebit de complicată și Germania nazistă n-a reușit să asambleze nici măcar o unitate. Industria militară întreagă trebuie să contribuie la montarea și apoi la întreținerea colosului plutitor. Este interesant de observat când au început să intre în funcțiune cele trei nave.
Toate au fost comisionate după 1926, un an deosebit în istoria omenirii. Este cel în care a început o formidabilă cursă a înarmărilor pentru hegemonie mondială și nu era cunoscută mila pentru cei învinși. Și celelalte cinci vapoare au apărut tot în epoca de criză.
Care era situația în tabăra niponă? Erau și aici vapoare anterioare anului 1926? Nici vorbă! Cele șase portavioane de escadră implicate în raidul de la Pearl Harbor au fost primite în rândurile marinei imperiale după trecerea de acest reper cronologic. Erau un coșmar logistic pentru că toate luau la bord mari cantități de combustibil pentru motoarele puternice și kerosen pentru avioane.
Portavionul a fost conceput să se deplaseze în timpul luptelor cu o viteză mare și cuirasatele nu mai făceau față în această cursă. Era nevoie de o reproiectare a navelor rămase de prin prima conflagrație mondială sau trebuia să se treacă la construirea de noi unități moderne. Japonia a lansat o serie de distrugătoare din clasa Fubuki, mai puternice decât crucișătoarele ușoare din 1918.
Toate marile puteri au considerat că au nevoie de crucișătoare grele și numai marina SUA a primit 18 unități, cel mai mic cost de construcție fiind de peste opt milioane de dolari ai vremii. Costurile creșteau prin echipamentele militare, muniție și combustibil. Este interesant de spus că România s-a împrumutat cu opt milioane de dolari de la o firmă americană și a fost obligată să cedeze monopolul telefoanelor din întreaga țară. Conducerea de la București a dorit să cumpere un crucișător ușor, dar a rămas un vis al marinarilor militari această achiziție prea mare pentru finanțele țării.
Adevărul este că Marea Criză Economică a fost provocată de creșterea cheltuielilor militare, dar s-a dat vina pe sistemul de producție capitalist pentru a ascunde adevărații vinovați. înarmarea navală pentru un război planetar a afectat grav economiile marilor puteri începând din anul 1926 și cheltuielile declarate sau nu au afectat grav nivelul de trai al locuitorilor din păturile sărace.
Acesta este însă un simplu detaliu pentru conducătorii marilor puteri. Ideea de hegemonie mondială este comparabilă cu principiile religioase și nu contează numărul de victime pe drumul spre mărețul obiectiv.