Ar fi ținut nenorocirea până când a început o nouă conflagrație mondială, tensiunile sociale generate de prăbușirea nivelului de trai ducând la răspândirea mișcărilor extremiste, totalitare și agresive. Oare să fie adevărată această repetiție care devine chiar enervantă?

Dacă afirmațiile sunt făcute de reputați savanți și profesori universitari, parcă trebuie să credem. Prestigiul asigură calitatea tezelor susținute. Un istoric însă trebuie să meargă la datele statistice ale timpului și parcă se schimbă imaginea atât de insistent imprimată.

Anul 1929 a fost unul bun pentru constructorii din București și au fost ridicate 2.455 de clădiri, 1.511 având un singur apartament. Locuitorii Capitalei nu prea doreau să stea la comun și fiecare visa la o casă proprie, cu o grădină frumoasă.

Orașul era încă o mare grădină, dar terenurile începeau să fie scumpe în anumite zone și antreprenorii au început să construiască pe verticală. Au apărut într-un singur an 115 clădiri care aveau peste trei apartamente.

Dacă în 1930 se simte un oarecare recul, munca pe șantiere este relansată în forță în anul următor și apar alte 2.225 de unități locative, acum fiind gata 199 de blocuri.

Cum populația orașului creștea anual cu peste 30.000 de suflete, străzile erau mereu animate de trecerea vehiculelor cu materiale de construcție și praful sufoca plămânii locuitorilor. Anul 1932 a fost unul de vârf prin cele 2.868 de clădiri noi și majoritatea, 1.231, erau tot case individuale.

Românii nu erau obișnuiți cu traiul la comun. Totuși, au apărut 351 de construcții cu mai mult de trei apartamente.

Unii istorici consideră că recesiunea a început să dea semne de oboseală din anul 1933 și că economiile au început să-și revină în urma intervenției politicienilor prin mari comenzi de stat. Orașul București a mai primit în zestrea edilitară 2.892 de unități locative și acum erau 466 de blocuri cu peste trei apartamente din toate cele 577 ridicate în orașele importante ale țării.

Afacerile în domeniu erau deosebit de profitabile, valoarea declarată a apartamentelor fiind de 3.029.000.000 lei din totalul de 5.284.800.000 lei de la nivelul întregii țări.

Capitala României Mari tindea să fie un adevărat Mic Paris prin magazine și prin locuințe cât mai multe și mai frumoase. A venit însă războiul mondial și bombardamentele au făcut prăpăd în urbea de pe Dâmbovița.

Statul comunist a venit apoi cu ideea generalizării blocurilor cât mai înghesuite și oamenii au ajuns să trăiască într-un fel de lagăre în care aveau iluzia proprietății și a libertății.