De câteva săptămâni, un nou scandal de proporţii zguduie societatea românească. Ţinta multiplelor atacuri este învăţământul universitar privat, în speţă Universitatea Spiru Haret. Furia oficialilor din Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI) nu este întâmplătoare şi miroase a diversiune. Ea, furia, maschează de fapt intrarea în criză a sistemului educaţional. În primul rând, pentru că numărul candidaţilor a început să fie mai mic decât acela al ofertelor de pe piaţa educaţiei. Faptul că valoarea diplomelor nu are acoperire în competenţe va fi următoarea lovitură dată sistemului.

Timp de 20 de ani, universităţile au fost preocupate doar să sporească numărul specializărilor, pentru a atrage cât mai mulţi studenţi, şi nu pentru a pregăti absolvenţi în raport cu nevoile economiei. Pe motiv că n-au resurse financiare suficiente, facultăţile de stat au creat locuri cu plată, iar ministerul a închis indulgent ochii în faţa acestei ilegalităţi. Universităţile private au mirosit „afacerea“ cu diplome şi au plusat, pentru că au putut oferi diplome eliberate tot de MECI.

Cum a fost posibilă această convie­ţuire perfectă între stat şi privat atâţia ani? Pentru că MECI a fost penetrat de numeroşi oportunişti, de la parlamentari până la şefi din poliţie şi justiţie (listele sunt lungi). Titlul de doctor, ca şi cel de profesor universitar nu mai reprezintă astăzi o distincţie de stimă, de recunoaştere a valorii intelectuale, câtă vreme este purtat, ca un soi de insignă la rever, de nenumărate persoane care au probleme (reale) de exprimare corectă.

În ultimele săptămâni, interesele comune ale celor care au condus şi împărţit sistemul de învăţământ au intrat în impas, nu din cauza lipsei de calitate a programelor unei universităţi. De această boală suferă aproape tot învăţământul românesc. Bătălia se dă acum pentru menţinerea unei cote cât mai mari din afacerea cu diplome, pe o piaţă ameninţată de o acută criză demografică.