Marea guvernare liberală de la sfârşit de secol XIX. Vineri, pe data de 10 mai, jurnalistul Dan Andronic l-a avut ca invitat în podcastul Evenimentul Istoric pe istoricul Alex Mihai Stoenescu. Aceștia au discutat despre instabilitatea guvernamentală din 1888.
Marea guvernare liberală de la sfârşit de secol XIX. Jurnalistul Dan Andronic a punctat că în acea perioadă, cele mai importante trei ministere erau cel al Finanțelor, cel al Războiului și cel al Justiției.
Potrivit lui, acestea nu reprezentau neapărat instabilitatea guvernului, ci jocuri de putere în cadrul Partidului Național Liberal.
Marea guvernare liberală. I.C. Brătianu a fost un lider autoritar
Marea guvernare liberală. Istoricul Alex Mihai Stoenescu a spus că inclusiv în interiorul Partidului Național Liberal, sentimentul era acela că Brătianu conducea autoritar. El era cel care „făcea numirile în funcții, acționa foarte precis și influent pe piața economică”.
„Orice afacere care făcea apel la Banca Națională, unde era Eugeniu Carada, omul lui… îl loveai mai devreme sau mai târziu.
Ori că erai într-o funcție din administrație, deci funcționărească, ori că făceai o afacere, o serie de implicări sociale, cum ar fi proprietatea, că erai proprietar, moșier ș.a.m.d., până la urmă te loveai de guvern și de Brătianu”, a spus el în podcastul „Evenimentul Istoric” de pe canalul de YouTube „HAI România!”.
Iar această situație, spune istoricul, distribuia deseori puterea într-un mod abuziv. Potrivit lui, exista un control cvasi-general al Partidului Național Liberal, făcut prin această mare guvernare.
„Totuși, vorbim de un stat care atunci punea schelele”, a spus Dan Andronic.
Disidenții, îndepărtați din Parlament
Potrivit lui Alex Mihai Stoenescu, au apărut fracțiuni în cadrul Partidului Național Liberal, precum tineri nemulțumiți de care și-au format o grupare proprie, a Tinerilor Liberali și au scos ziar propriu. Alții, spune istoricul, erau pur și simplu politicieni nemulțumiți de faptul că nu erau numiți miniștri sau că nu li se dau funcții importante în administrația centrală.
Iar aceste fracțiuni, printr-un program public (ședințe, adunări publice, manifestații), s-au rupt de nucleul central al Partidului Național Liberal, condus de I.C. Brătianu.
De aceea, spune istoricul, la 1887, încă din decembrie, Brătianu acceptă, după o discuție cu principalul său aliat, regele Carol I, să facă alegeri.
Potrivit lui Alex Mihai Stoenescu, „Brătianu știa foarte bine că poate controla alegerile, cum se făcea întotdeauna”. Acest lucru era în direcția sistemului politic inițiat de Carol I în 1871.
Aceste alegeri au fost organizate în 1888, cu scopul de a-i elimina de disidenți din Parlament.
Potrivit lui Alex Mihai Stoenescu, abuzurile din timpul alegerilor au determinat o criză internă. Însă nu neapărat împotriva Partidului Conservator, care era opoziția, ci împotriva disidenților, pe care Brătianu dorea să-i scoată din Parlament.
Întreg podcastul de vineri, 10 mai, dar şi multe alte emisiuni extrem de interesante, pot fi urmărit exclusiv pe canalul de YouTube „HAI România!”.