Luna aceasta se împlinesc 25 de ani de la semnarea Declarației de la Snagov, un document prin care clasa politică a căzut de acord, în unanimitate, că drumul României este spre Uniunea Europeană și NATO. Mesajele marilor puteri capitaliste a început să fie promovate din ce în ce mai apăsat la București. Ambasadorii occidentalilor ne-au urmărit atent evoluția, ne-au sfătuit, uneori ne-au impus, și ne-au raportat la Marile Porți occidentale.
La finalul anilor 90 a început și drumul pentru stabilirea unei alianțe strategice cu Statele Unite. Atât de fascinați eram de visul american încât pe nesimțite am îmbrățișat un proiect care părea că ne va căii de toate păcatele noastre: lupta anticorupție. Ceea ce nu știam atunci și știm acum este că acel proiect a fost mai degrabă generator de abuzuri și creator de oportunități pentru apariția unor poli de putere nealeși democratic. Când au început să apară întrebările asupra metodei prin care este dusă această luptă de fiecare dată ni s-a dat exemplul Occidentului, mai ales al Statelor Unite. Ni s-a sugerat că SUA doresc acest proiect pentru a ne rămâne prietene.
Ni s-a transmis asta prin toate structurile de putere ale statului. Fie că a fost vorba de o parte a presei, fie că a fost vorba de politicieni, fie că a fost vorba de magistrați, melodia a fost cântată ca într-un cor al bocitoarelor. Și așa am ajuns să scadăm că ”Vrem o țară ca afară”. O cerere justă, dar această primăvară ne-a arătat că a fost doar un preludiu pentru o aventură de o noapte, nu pentru un proiect serios.
Criza din acest an ne-a arătat că vocile din anii trecuți reprezentau doar formații de cover, nu creatori de conținut democratic. Această primăvară ne-a arătat că cei care ne-au dat lecții de occidentalizare au fost foarte departe de credințe și enunțuri proprii, dar foarte aproape de copy-paste. Iar cele mai bune exemple vin din economie și domeniul libertăților individuale.
Nu trebuie să fii un geniu ca să realizezi că economia este dependentă de încrederea pe care o au oamenii în autorități și măsurile luate de acestea. La măsuri nu mă refer la bani aruncați în economie, ci la reguli care să nu îi încurce pe antreprenori. Adică predictibilitate. Cu alte cuvinte, oamenii își pun economiile în circulație, prin achiziția de bunuri, dacă au încredere că vor mai avea venituri și peste jumătate de an. Altfel își blochează economiile la ciorap. În situații de criză este important că oamenii să aibă parte de predictibilitate.
Ce s-a întâmplat în România? Președintele și Guvernul ne-au transmis în această perioadă aproape exclusiv mesaje despre restricții, și aproape deloc soluții despre revenirea economică. Până acum, Guvernul încă nu a anunțat un plan de relansare economică. Și acum să ne întoarcem fața spre idolii noștri americani. Donald Trump și Congresul SUA au căzut de acord asupra unui plan de salvare a economiei încă din luna martie, adică fix în perioada în care țara intra în izolare. Liderii le-au transmis americanilor că în timp ce îi închid în case au și soluții pentru a le salva bunăstarea. Trump a avut ședințe zilnice cu comunitățile de afaceri din diferite domenii pentru a găsi soluții. Întâlniri care au fost transmise în direct în toată această perioadă și asta a creat încredere.
Rezultatul? Noi ne îndreptăm spre cifre istorice ale șomajului. Guvernul așteaptă salvarea de la Uniunea Europeană, dar evită cu grație să ne spună că primii bani vor veni abia în iunie anul viitor. În schimb, în Statele Unite s-a înregistrat în luna mai un record istoric: peste 2,5 milioane de locuri de muncă au reapărut în economie. O scădere a șomajului de 1,4 procente. Diferența este că americanii au lideri care înțeleg și pot, la noi nici nu înțeleg, nici nu sunt de capul lor.
O altă problemă gravă în această perioadă se referă la libertățile individuale. Nu contest aici măsurile de izolare pentru că nu se putea opune România la carantina mondială. Problema este că nu au existat anticorpi care să le conteste pe cele aberante. Spre exemplu, autoritățile nu spun și nici nu sunt întrebate ce soluții au oferit bolnavilor de alte boli în această perioadă în care au închis spitalele pentru ei. Sau cu ce este mai periculos să stai într-un restaunrant sau o biserică decât într-un supermarket? Știu că mulți dintre tineri au așa un soi de reflex de respingere când vine vorba de Biserică, dar aici nu este vorba de religie, ci despre o libertate. Este o libertate la fel de importantă ca cea de a avea dreptul să te îmbeți pe o plajă.
Dacă ne întoarcem fața spre idolii noștri de peste Ocean vedem din nou o altă atitudine. Procurorul General al SUA, William Barr, a cerut procurorilor să analizeze fiecare regulă impusă de autorități care încalcă drepturile fundamentale și să deschidă dosare penale pe numele guvernatorilor acolo unde este cazul. Barr s-a exprimat inclusiv pe tema libertăților religioase. Nu este vorba despre religie, ci despre o libertate. Dar pentru a înțelege asta trebuie să ne dorim sincer să avem o țară ca afară, nu doar să îi stimulăm pe oameni să scandeze în piață niște lozinci.