Amintiti-va anul 1987. A fost momentul cand industria muzicii, cel putin cea pe suport de vinil, a primit o lovitura mortala. A existat o zi cand ati facut curatenie in colectia dumneavoastra de discuri de vinil, intrebandu-va daca proaspat aparutul CD isi va lua avant cu adevarat, iar a doua zi toate magazinele care vindeau muzica inregistrata au schimbat discurile cu CD-urile, aruncand in desuetitudine iubita dumneavoastra colectie pe suport de vinil. Apoi a venit 1999, anul cand Napster, un s
Amintiti-va anul 1987. A fost momentul cand industria muzicii, cel putin cea pe suport de vinil, a primit o lovitura mortala. A existat o zi cand ati facut curatenie in colectia dumneavoastra de discuri de vinil, intrebandu-va daca proaspat aparutul CD isi va lua avant cu adevarat, iar a doua zi toate magazinele care vindeau muzica inregistrata au schimbat discurile cu CD-urile, aruncand in desuetitudine iubita dumneavoastra colectie pe suport de vinil.
Apoi a venit 1999, anul cand Napster, un site Internet care permitea descarcarea muzicii piratate, uneori chiar si inaintea aparitiei albumului pe piata, a zguduit industria de divertisment. Peste noapte, o generatie intreaga si-a schimbat modul de a obtine si consuma muzica, impingand PC-ul si Internetul in centrul culturii sale. Aceasta a fost, intr-adevar, o revolutie, care insa abia incepuse sa se faca simtita. Napster a platit pretul suprem – falimentul -, dar multi alti distribuitori de acelasi tip i-au luat locul. Aceste doua inventii, CD-ul si file sharing-ul (fisiere puse la dispozitia utilizatorilor de Internet) sunt separate de mai bine de un deceniu, dar ambele sunt indestructibil legate de natura bitului digital. Desi nimeni nu stia acest lucru in momentul respectiv, CD-ul continea in sine germenele distrugerii industriei traditionale de muzica. Fisierele digitale nu numai ca pot fi copiate perfect, dar ele chiar incurajeaza acest lucru: doresc „sa se miste”, sa afle noi forme, noi preturi (chiar gratis) si noi piete – constituie insasi natura virtualului. Lumea in care s-a nascut CD-ul a fost in mare parte o lume analogica; discurile digitale nu aveau capacitatea de a face mult mai mult decat a parcurge acelasi drum batut de predecesorii lor. Dar in urmatorul deceniu si-au facut aparitia Internetul, compresia muzicala standard MP3 si driverele CD-RW. Impreuna, ele formeaza un mijloc de reproducere si, in acelasi timp, o noua infrastructura de distributie si livrare. Brusc, fisierele muzicale digitale au dobandit o viata independenta de platanul de plastic pe care erau captive.
2003 va marca trei momente istorice de mare rascruce. Primul este DVD-ul. Asemenea CD-ului, este un inlocuitor digital pentru un mediu analog omniprezent – caseta video-VHS – initial doar usor imbunatatit (calitate mai buna, mai convenabil). A fost, totusi, suficient pentru a castiga. In America, vanzarile de DVD-playere le-au intrecut pe cele de video-playere in ultima parte a anului 2001; in 2003, acelasi lucru se va intampla si cu vanzarile de filme preinregistrate. Este o poveste foarte asemanatoare cu aceea a CD-ului, de data asta scena fiind magazinele video; casetele video au fost mutate pe rafturile din spate ale magazinelor, iar unele chiar le-au scos de la vanzare. Urmatorul val va aduce cu sine mutari mai interesante: DVD-playere mai ieftine, care pot face si inregistrari. Ele vor invada piata in curand si, asemenea CD-RW de dinaintea lor, vor schimba cu totul jocurile.
Nu numai ca lumea este echipata deja cu retele digitale, incluzand numarul, in crestere rapida, al celor casnice, ci si video-ul digital a castigat deja un cap de pod in casele oamenilor. Exista aparate video personale cu facilitati de tip TiVo, care inregistreaza televiziune digitala pe hard-disk; televiziunea digitala se afla si ea in ascensiune, impreuna cu cablul si satelitul digital. Imaginati-va o combinatie a acestora cu stilul Napster si devine aproape sigur ca video este pe punctul de a experimenta acelasi cutremur pe care l-a trait industria muzicii. Desigur, televiziunea comerciala este amenintata, la fel cum pot fi si lanturile de inchirieri de casete.
Cel de al doilea moment de rascruce vizeaza camera foto digitala. La sfarsitul anului 2003, vanzarile de camere digitale le vor depasi pe cele de aparate foto traditionale. Dar potentialul fotografiei digitale de a crea ceva cu adevarat nou este deja evident. De exemplu, ultimele telefoane mobile au inglobate in constructia lor camere foto, oferind o privire asupra adevaratei „teleprezente”. Cand costul pentru a face acest lucru se apropie de zero, asa cum e cazul fotografiei digitale, comportamentul se schimba. Intram intr-o era in care orice merita atentie va putea fi inregistrat, datorita unor camere omniprezente si ieftine: incercati doar sa apreciati implicatiile pentru politica si istorie.
Ultimul moment de rascruce vizeaza camera video; 2003 marcheaza anul in care vanzarile de camere digitale le vor depasi pe cele in varianta analogica. Inregistrarile video digitale personale pot fi nu doar editate pe un PC, permitand tehnici de productie in stil hollywoodian – de la muzica la efecte speciale -, ci ele pot fi si distribuite prin Internet. Astazi, filmele independente constituie o nisa de piata pentru cei ce merg la festivaluri, dar atunci cand oricine are talent (sau nu) poate nu doar sa faca un film, ci si sa-l distribuie pe Internet, cine stie cum se vor schimba afacerile cu filme? In deceniul ce va urma, transmisiile radio si televizate – care constituie, inca, operatiuni analogice de anvergura – vor cadea si ele prada mareei digitale. Iar apoi vor veni si alte revolutii, neasteptate, care vor da nastere altor schimbari spectaculoase. Este doar o problema de trecere de la atom la biti, dar consecintele vor fi absolut remarcabile.