Înainte de a explica în ce constă schimbarea, au apărut cei care strigă că drobul de sare ar putea cădea pe copil.
După aproape 18 ani de la căderea comunismului, în România începe marea reformă în domeniul pensiilor. Schimbarea constă în faptul că administrarea banilor de pensii viitoare nu va fi făcută numai de stat, ci şi de către privaţi. O schimbare majoră dar, ca de obicei, târzie. Fostele ţări comuniste au declanşat această reformă de câţiva ani buni. Sistemul de pensii se bazează pe trei piloni: pilonul 1, contribuţii obligatorii, administrare de stat, era singurul existent până acum; Pilonul II este cel despre care vorbim, contribuţii obligatorii, administrare privată şi Pilonul III, contribuţii facultative, administrare privată.
e face statul prin apariţia Pilonului II este să recunoască faptul că nu el este cel mai bun administrator al contribuţiilor pentru pensie şi să ia drept partener în această afacere sectorul privat. Astfel, până în 2016, statul va ceda şase procente din ce încasa el până acum, pentru a fi administrate privat. Efectul se va resimţi nu doar atunci când vor apărea primii beneficiari ai pensiilor private, ci mult mai repede, când fondurile de pensii vor deveni investitori semnificativi în economie.
Reforma sistemului de pensii are avantajul unor efecte colaterale pozitive devenind un alt motor de creştere economică. În nota obişnuită, o reformă de asemenea amploare a fost întâmpinată de mass-media cu un scepticism bolnăvicios. Înainte de a explica în ce constă schimbarea, au apărut cei care strigă că drobul de sare ar putea cădea pe copil. „Dacă vor da faliment, dacă vor fugi cu banii, ce vor face viitorii pensionari?“ Sigur, nimeni nu-ţi poate garanta nici măcar ca vei mai fi în viaţă la vârsta pensionării. Dacă vorbim de faliment, trebuie mai întâi să vedem că actualul sistem, cu unic jucător statul, este deja într-un faliment nedeclarat. Atunci când sistemul, deşi unic, nu poate acorda o pensie minimă decentă se cheamă că este falimentar, chiar dacă el poate furniza lunar o anumită sumă fiecărui pensionar.
Deci, mai falimentar decât actualul sistem e greu de crezut că poate ajunge cel cu administrare privată, care este menit doar să ofere o pensie suplimentară. Apariţia Pilonului II mai presupune însă ceva: o informare continuă din partea celor care contribuie. Cine sunt cei care administrează aceşti bani, cât de bine o fac, în ce investesc? Cei nemulţumiţi, după doi ani, pot încredinţa banii lor altui administarator. Aşa e sistemul privat, bazat pe concurenţă! În cazul Pilonului I, nu poţi să alegi alt stat căruia să-i încredinţezi banii tăi de pensie.
Chiar dacă mai târziu, chiar dacă după multe amânări, chiar dacă întâmpinată cu puţin scepticism sau neîncredere, marea reformă a sistemului de pensii a început şi în România. Comunismul e tot mai departe.
