România l-a pierdut pe marele actor Constantin Codrescu

Constantin Codrescu a fost un actor, regizor și scenograf de o mare forță sugestivă, sensibilitate și imaginație creativă.
S-a născut la 5 septembrie 1931, în Huși, județul Vaslui, și a absolvit Institutul de Teatru din București în 1951, remarcându-se de la început ca unul dintre cei mai talentați actori ai generației sale.
Între 1968 și 1976, a fost asistentul profesorului Ion Cojar la IATC, conform site-ului cinemagia.ro.

Codrescu a avut o carieră de invidiat

Constantin Codrescu a avut o carieră remarcabilă, de invidiat pentru orice iubitor al artei. A creat numeroase roluri de tipologii variate, din dramaturgia națională și universală, pe diverse scene din țară, inclusiv la Teatrul Național București, Teatrul Nottara, Teatrul Mic și altele.
Constantin Codrescu a interpretat numeroase roluri și în teatrul radiofonic, în piese precum „Amintiri din copilărie”, „Anatema”, „Antigona”, „Cei doi tineri din Verona”, „Ciuleandra”, „Craii de Curtea Veche”, „Angajare de clovn”, „Seducătorul din Sevilla și Oaspetele de piatră”, „Trilogia îndepărtării” și altele.
Maestrul a făcut parte din distribuția a două spectacole dedicate împlinirii a 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial: „Dureroasa neutralitate” și „Vara Marelui Război” de Constantin Venerus Popa, în regia artistică a lui Gavriil Pinte, prezentate în premieră la Teatrul Național Radiofonic în decembrie 2014.

Debutul și cariera în cinematografie

Pe ecran, și-a făcut debutul în filmul „Nepoții gornistului” (regia Dinu Negreanu, 1953) și a continuat cu „Răsare soarele” (1954), tot sub regia lui Dinu Negreanu.

A urmat rolul Ghiță în „La Moara cu noroc”, filmul lui Victor Iliu, selecționat la Festivalul de la Cannes în 1957, conform volumului „1234 cineaști români” (Editura Științifică, București, 1996).

Filmografia sa este vastă și include numeroase titluri, printre care: „De-aș fi Arap Alb” (regia Ion Popescu-Gopo, 1965), „Răscoala” (regia Mircea Mureșan, 1965), „Mihai Viteazul” (regia Sergiu Nicolaescu, 1970), „Haiducii lui Șapte cai” (regia Dinu Cocea, 1970), „Zestrea domniței Ralu” (regia Dinu Cocea, 1971), „Bietul Ioanide” (regia Dan Pița, 1979), „Capcana mercenarilor” (regia Sergiu Nicolaescu, 1981), seria „Pistruiatul” („Evadatul”, „Ascunzișul”, „Insurecția” – regia Francisc Munteanu, 1986), „Martori dispăruți” (regia Dan Mironescu, 1988), „Lacrima cerului” (regia Adrian Istrătescu Lener, 1989), „Terente – regele bălților” (regia Andrei Blaier, 1995), „Trenul vieții” (regia Radu Mihăileanu, 1998) și „Magnatul” (regia Șerban Marinescu, 2004).

Codrescu, ca regizor și scenograf

Codrescu a obținut realizări remarcabile și în cariera de regizor și scenograf, punând în scenă piese din dramaturgia națională și universală.

Printre acestea se numără:

  • „Act Venețian” de Camil Petrescu (Teatrul de Stat Baia Mare)
  • „Valea cu fluturi” de Iosif Naghiu și „Passacaglia” de Titus Popovici (Teatrul Dramatic Brașov)
  • „Frații Karamazov” de Dostoievski
  • „Judecată în noapte” de A. Vallejo
  • „Pensiunea Doamnei Olimpia” de I.D. Șerban (la Teatrul Național Târgu Mureș)
  • „Care este soțul meu” de Somerset Maugham (Teatrul de Stat Galați)
  • „Cine ești tu?”, „Cititorul de contor” și „Un pahar cu sifon” de Paul Everac
  • „Vara trecută la Ciulimsk” de Vampilov, „Lumea lui Cehov” (Teatrul de Stat Sfântu Gheorghe)
  • „Moromeții” de Marin Preda (coregie)
  • „Roata” de C. Ifrim
  • „Preferam să mor de râs” de N. Ionescu
  • „Frumoșii marilor orașe” de Fănuș Neagu (coregie)
  • „Audiere la consul” de I. Brad
  • „Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller
  • „Caragiale…fantasticul” – o dramatizare după proza lui I.L. Caragiale, semnată de Constantin Codrescu și Elena Roșu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
  • „Adio copilărie” de Rozov, „Ruy Blas” de Victor Hugo
  • „Acuzarea apără” de Ștefan Berciu (Teatrul Mic din București)
  • „Martor și Judecător” de Ion Bălan, un spectacol inspirat din viața lui Panait Istrati (Teatrul „Maria Filotti” din Brăila).
  • În 2009, Constantin Codrescu și-a lansat un roman autobiografic în două volume, intitulat sugestiv „Pribeag prin viața mea”.