Născut pe 10 ianuarie 1906, la Tulcea, pleacă pe 23 aprilie 1973, însoţit de soţia lui Viorica, într-o călătorie de o lună şi jumătate în Canada şi Statele Unite ale Americii pentru a ţine un şir de conferinţe.
Ca și altă dată, este invitat la universităţi de renume pentru a vorbi despre subiectul său preferat: logică matematică.
Pe 21 mai 1973, pe la 7 seara, se întinde pe pat pentru a se odihni, după o expoziţie de artă eschimosă la Ottawa.
Un pic ameţit, se aşază într-un fotoliu lângă geam, aşa cum îi plăcea, şi îi spune soţiei sale: „Nu se compensează plămânul”.
Lasă capul pe spate, cum mai făcea, însă de data aceasta pentru totdeauna. Grigore Moisil murea la 67 de ani.
A urmat studiile liceale la Vaslui (1916-1918) şi Bucureşti (1918-1923).
Şi-a făcut studiile universitare la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (licenţa în 1926).
Doctor în matematici (1929), cu teza „Mecanica analitică a sistemelor continue”.
Şi-a continuat pregătirea la Paris (1930-1931, 1932) şi Roma (1931-1932). Devine doctor docent în matematică la Bucureşti, în 1931.
Profesor la Catedra de Calcul Diferenţial şi Integral la Universitatea din Iaşi (din 1939). A inaugurat primul curs de algebră modernă ţinut la o universitate românească.
Chemat în 1942, la Universitatea din Bucureşti, a predat la Facultatea de Ştiinţe, la Facultatea de Matematică – Fizică, precum şi la Facultatea de Filosofie.
A fost profesor de analiză matematică la Institutul de Geologie şi Tehnică Minieră din Bucureşti (1948-1951).
A organizat Centrul de calcul al Universităţii bucureştene, fiind numit director onorific.
De asemenea, a fost şef de sector pentru Algebră aplicată la Institutul de Matematică al Academiei Române.
A fost ambasador al României la Ankara, în Turcia (1946-1949).
A fost un pionier al aplicării analizei funcţionale în mecanică şi în geometria diferenţială.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric