Marian Sănduleasa observă faptul că Georgescu are o minte analitică

Marian Sănduleasa subliniază că Georgescu în discuții are o minte analitică, atentă la detalii, dar și o viziune globală. Potrivit acestuia, politicianul se bazează în mare măsură pe intuiție și dispune de o stăpânire de sine remarcabilă, ieșirile sale fiind ferme, chiar și atunci când abordează subiecte controversate, dar sunt, totodată, integrate cu diplomație.

Profilerul a subliniat că acesta pune un accent deosebit pe o comunicare eficientă, dar, din cauza limbajului ales cu grijă, mesajul său poate rămâne adesea neînțeles de către cei care nu reușesc să deslușească esența acestuia.

De asemenea, a menționat că politicianul provine dintr-o educație rigidă, aproape militară, care i-a format o personalitate de luptător și patriot, cu un scop bine definit și că este pregătit să facă față oricărei provocări care i-ar putea apărea în cale.

„Se concentrează pe comunicare eficientă, însă, din cauza cuvintelor bine alese, pentru mulți rămâne neînțeles în ceea ce vrea să comunice comprimat. Are o educație strictă și militărească, aș putea spune. Creează o personalitate de luptător, patriot, cu scop bine definit. E gata să facă față oricărei situații inedite care poate apărea în fața adversarului. Acest tip de educație implică și puterea credinței – jocul hazardului și convingerea că binele învinge tot timpul. E posibil să fi lucrat și în domenii în care secretele trebuie bine păzite”, a declarat profilerul pentru Fanatik.ro.

Georgescu este atent la detalii și are o minte strategică

În ceea ce privește aspectul fizic a lui Georgescu, Sănduleasa consideră că forma ochilor și felul în care privește reflectă experiențele trăite, inclusiv multe nedreptăți și secrete. Sănduleasa a subliniat că acesta este un om poliglot, cu o vastă cultură în domenii variate, inclusiv parapsihologie, tehnici de meditație și somn, metafizică, filozofie și teologie.

Deși este empatic, nu își exteriorizează această trăsătură din cauza temerii de a fi judecat de ceilalți. Profilul său fizic, în special forma și culoarea ochilor, sugerează o atenție deosebită la detalii.

„Are o personalitate flegmatică, care se distinge prin echilibru mental și emoțional, e răbdător, stabil în starea de spirit și în aspirații. În exterior, practic nu arată emoții și sentimente. Este o persoană destul de persistentă în munca lui. Rămâne întotdeauna echilibrat și calm. Personalitatea sa flegmatică compensează cu sârguință și marea atenție acordată multor lucruri. Analizează fiecare mișcare în amănunt.

Determinat de trăsături care reflectă comportamentul lui în relația cu societatea și în relațiile cu alte persoane, trăsături cum sunt lucrul în echipă, tactul, politețea, sensibilitatea, diplomația și corectitudinea. Prezintă o educație înaltă, rigidă, cu reguli și regulamente clare, unde disciplina e sfântă”, susține profilerul Sănduleasa despre Călin Georgescu

Latura narcisistă și tactici de dominare psihologică

Sănduleasa a remarcat și o latură narcisistă la Călin Georgescu, sugerând că ar fi fost crescut într-un mediu în care părinții puneau un accent deosebit pe statutul social și acumulările materiale, ceea ce ar fi influențat dezvoltarea unui sentiment de superioritate față de ceilalți.

Profilul său indică faptul că Georgescu nu caută să iasă în evidență din prima, preferând să își minimizeze realizările și talentele pentru a obține validarea celor din jur. Acest comportament ar putea ascunde un sentiment de sine fragil, iar tactica sa ar fi să adopte diverse strategii pentru a atinge aceleași obiective, având un scop clar definit.

Sănduleasa sugerează că ar putea folosi învinovățirea și rușinea ca instrumente pentru a-și asigura o poziție de superioritate față de ceilalți.

De asemenea, ar putea recurge la plasarea sa în rolul de victimă pentru a face adversarii să se simtă vinovați, scopul fiind umilirea acestora și inducerea unui sentiment de inferioritate.

Profilul psihologic sugerează că această strategie ar putea proveni din relațiile din copilărie, inclusiv cu tatăl sau cu figuri autoritare care l-ar fi considerat inferior. O altă posibilă convingere ar fi că succesul necesită trecerea prin umilință.

,,Posibil să folosească învinovățirea și rușinea ca tactici pentru a-și asigura o poziție de superioritate față de ceilalți. Se poate chiar plasa în poziția de victimă pentru a-l face pe adversar să se simtă vinovat. Scopul este să se situeze pe o poziție superioară față de adversari. (Posibil patent copiat din relația cu tatăl și/sau un cadru didactic superior ce-l considera inferior. Sau mai poate avea ideea următoare: ca să ajungi mare trebuie să pleci de jos).”

Tactici de manipulare și desconsiderare a celorlalți

În plus, ar putea recurge la tehnici precum întârzierea întâlnirilor și desconsiderarea celor din jur. Comportamentele de acest tip, cum ar fi nerăspunsul la mesaje sau răspunsul întârziat, ar putea fi folosite pentru a lăsa adversarii să se simtă neimportanți. De asemenea, ar putea manifesta o lipsă de respect față de timpul și interesele celorlalți, umilindu-i și făcându-i să se simtă irelevanți și neimportanți.