Unul dintre cele mai controversate personaje din mediul romanesc de afaceri, Marian Iancu, presedintele Balkan Petroleum si finantatorul echipei Poli Timisoara, vorbeste despre cazul Rafo, despre afacerile pe care le conduce si despre cum se pot face bani din fotbal.
La 41 de ani, lui Marian Iancu, seful Balkan Petroleum (BkP) si al altor catorva firme, ii place sa spuna ca vine dintr-o lume dura, care se bazeaza foarte mult pe cuvant, pentru ca, afirma el, in industria petrolului, daca nu ai cuvant, restul nu mai conteaza. Personaj anonim in urma cu cativa ani, Iancu a devenit intre timp unul dintre cei mai mediatizati oameni de afaceri romani. Scandalurile din ultimii doi ani pe marginea subiectului Rafo Onesti, din actiunile careia BkP detine 98%, suspiciunile care planeaza asupra firmelor din grupul VGB, relatiile cu PSD prin care, se spune, ar fi primit ca o favoare stergerea datoriilor catre stat si, mai nou, preluarea unuia dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din Romania, Poli Timisoara, i-au creat lui Marian Iancu imaginea unui tip controversat, despre care se discuta in gura mare cand subiectul este fotbalul si in soapta atunci cand vine vorba de afaceri.
La Balkan Petroleum, companie unde detine functia de presedinte, a ajuns in 2002. Pe langa asta, mai detine functia de director general la casa de comert Faber Invest & Trade, alta firma implicata in scandalurile din jurul lui Iancu. Chiar daca presa spune ca firmele de care se leaga numele sau sunt ale lui si ale familiei sale, el sustine ca actionarii BkP sunt companii puternice, care au cifre de afaceri de peste doua-trei miliarde de dolari pe an.
Dar Marian Iancu este si presedintele grupului romanesc VGB, cu afaceri in industrie, constructii si petrol, la care tatal si fratele sau detin cam jumatate din actiuni. “Nu sunt actionar la nici una din aceste companii, pentru ca, atata timp cat imi asum responsabilitatea intr-o functie executiva, am preferat sa nu fiu actionar”, sustine el. Ultimii doi ani i-au adus doua scandaluri publice, unul in februarie 2004, cand a fost si arestat intr-un dosar legat de VGB, unde era acuzat de evaziune fiscala, si celalalt legat de rafinaria Rafo si de stergerea datoriilor pe care aceasta le avea catre statul roman. “Guvernul Nastase a trecut banii pe care ii avea de incasat de la Finante la AVAS”, se apara Iancu. “Nu a fost stearsa nici o datorie”. Cand BkP a preluat Rafo, in septembrie 2005, aceasta avea datorii de peste 500 de milioane de dolari, din care 300 de milioane catre stat. “Noi spunem ca astazi Rafo valoreaza in jur de 600-700 milioane de dolari, tinand cont de datoriile companiei si de faptul ca nu si-a majorat capitalul social”, spune el. Nu se fereste sa recunoasca sprijinul primit de la fosta guvernare, pe care il catalogheaza drept unul “echitabil”. Dar, in afaceri, sprijinul politic se transforma in “palme”, dupa ce ai tai au pierdut!
Dupa alegerile din 2004, BkP a cerut noului guvern ca, asa cum a gasit solutia pentru Petromidia, sa gaseasca solutia si pentru Rafo, “dar nu cea de stergere a datoriilor”. Nu l-a mai ascultat nimeni. Iancu are, in mod evident, “un dinte” impotriva lui Dinu Patriciu. Pastrand proportiile, parca ar fi un “Dallas” autohton, in care, in loc sa te intrebi cine l-a impuscat pe J.R., incerci sa indentifici personajul negativ.
Potrivit presedintelui BkP, cifra de afaceri a Rafo se apropie acum de un miliard de dolari pe an si, daca s-ar capitaliza conform programului de reorganizare, ar avea o rata de profit de 10-12%.
“A fost o politica la un anumit moment in care noi, cei de la Balkan, am cerut ca Rafo sa fuzioneze cu Petromidia. N-am inventat noi asta, a inventat-o constructorul, care a gandit o industrie petroliera centralizata. Am facut acest demers chiar prin intermediul fostului ministru Dan Ioan Popescu”, dezvaluie Iancu. Numai ca multe voci spun ca demersul respectiv a fost facut pe un ton prea rastit si, de fapt, semana mai mult a cerere decat a demers. Saptamana trecuta la masa de pocher in care potul este Rafo s-a asezat Calder-a International. Rusii inregistrati in Olanda au cumparat spatiu publicitar in presa pentru a sustine sus si tare ca ei sunt adevaratii proprietari ai Rafo, dupa ce BkP le-ar fi vandut actiunile. Incalcite mai sunt conductele petrolului! De parca la fotbal, unde se pricepe toata lumea si toti investitorii spun ca pierd bani, ar fi mai simplu!
Iancu vrea sa castige din fotbal
Dincolo de petrol, Iancu se mai arunca intr-o noua afacere: fotbalul, din care el pare a fi primul care recunoaste ca se pot face bani. La insistentele lui Iancu, BkP a decis sa se implice, prin cumpararea echipei Poli Timisoara, si in sportul rege. Pentru ca, “odata cu integrarea Romaniei in UE, fotbalul va deveni o afacere. Va rog sa ma delimitati de ceilalti oameni din fotbal. Eu vin dintr-o lume care face bani. Daca eu cheltui bani, fiti siguri ca in spate am ceva care produce banii aceia si pe care niciodata n-am sa-i trec la pierderi. Nu pot sa fac asta. Cand o sa fac asta, ganditi-va ca cineva din lumea petrolului m-ar vedea si ar considera ca am investit intr-un loc neprofitabil si si-ar face imediat probleme legate de contractul meu cu el. Nu cumva trec pierderea de acolo in relatia cu el?”, explica petrolistul patron in fotbal.
Cat a costat Poli? BkP i-a platit fostului actionar, Anton Dobos, obligatiile pe care Poli le avea la stat, adica circa doua milioane de dolari. “Din moment ce am dat doua milioane pe impozite, mai puteam sa-i dau si lui Dobos vreun ban? A trebuit sa mai bag cateva milioane ca sa fac echipa atunci sa nu retrogradeze”, povesteste seful de la BkP cum se cumpara o societate cu datorii. Pana acum a investit la Timisoara 11 milioane de dolari (suma care include si achizitia clubului), iar transferurile pe care le face in aceasta iarna vor costa alte patru milioane. Cu toate acestea, bugetul lui Poli in 2006 nu va depasi zece milioane de dolari, aici fiind inclus si salariul lui Gica Hagi, nu mai mult de 200.000 de dolari pe an. Iancu anunta ca din primavara Poli se va transforma in societate pe actiuni si va fi listata la bursa.
Daca din fotbal se castiga, atunci cand se vor recupera investitiile BkP la Poli? “Avem de facut niste pasi pe care nu i-am inventat noi. E o piata, o modalitate de a ajunge la profit care a fost strabatuta de altii mai intai. Rezultatele vor veni. N-am rabdare, dar mi-o impun. Cu rabdarea stau foarte prost”, a incheiat Marian Iancu, uitandu-se la ceasul Audemars Piquet de 42.000 de euro. Semn ca intrevederea noastra s-a incheiat.
“Cifra de afaceri a Rafo se apropie acum de un miliard de dolari pe an si, daca s-ar capitaliza conform programului de reorganizare, ar avea o rata de profit de 10-12%.”
CINE ESTE MARIAN IANCU
• Nascut in Bucuresti, “intr-o familie normala”, dupa cum spune, cu tatal sofer si mama casnica, dupa absolvirea liceului, Iancu s-a angajat la un service auto, unde se ocupa de garantii auto.
• Facultatea a facut-o dupa Revolutie, la Alba Iulia, unde a urmat studiile economice, specialitatea finante-banci.
• Tot dupa 1989 s-a apucat, pe cont propriu, de comertul cu piese auto, dupa care a urmat comertul cu carburanti.
• “Dupa asta, mi-am dat seama ca pot sa merg mai departe. Am investit si, pe sistemul relational pe care mi l-am facut, atat intern, cat si extern, am reusit astazi sa ajung sa conduc o companie engleza, o companie cu plasamente in Romania, specializata in piata petroliera, si o companie straina care face comert international”, povesteste omul de afaceri.
• Marian Iancu spune ca banii investiti la Poli Timisoara nu ii apartin lui, ci firmei Balkan Petroleum, pe care doar o conduce, fara sa fie implicat in actionariatul ei.
