Rumoare, fum de tigara, convorbiri pe mobil, zgomot de tacamuri, atmosfera domestica intr-un cadru pretentios, de obicei un local mai acatarii sau sediul unei companii. Mape de presa, ziaristi plictisiti, interesati mai ales de continutul platourilor purtate de chelneri. Pe acest fond, niste tipi bine imbracati incearca sa spuna ceva la un microfon. Sunt managerii companiei care a organizat evenimentul si care, prin intermediul mass-media, doresc sa transmita publicului tinta un anumit mesaj. Ac
Rumoare, fum de tigara, convorbiri pe mobil, zgomot de tacamuri, atmosfera domestica intr-un cadru pretentios, de obicei un local mai acatarii sau sediul unei companii. Mape de presa, ziaristi plictisiti, interesati mai ales de continutul platourilor purtate de chelneri. Pe acest fond, niste tipi bine imbracati incearca sa spuna ceva la un microfon. Sunt managerii companiei care a organizat evenimentul si care, prin intermediul mass-media, doresc sa transmita publicului tinta un anumit mesaj. Acelasi tablou, dar fara mancare si chelneri, se regaseste intr-o institutie publica aflata in situatia de a spune ceva populatiei. Acesta este cadrul tipic in care are loc comunicarea oficiala in Romania, unde presa este intotdeauna intermediarul dintre cei care emit mesaje, cu sau fara continut comercial, si cei carora le sunt adresate. Eficienta actiunii este greu de evaluat. Organizatorii unor astfel de evenimente isi pot estima, pana la ultimul banut, costurile, insa cu greu o pot face in privinta castigului, respectiv nu pot aprecia cat de puternic este impactul mesajului.
Romanii nu au rabdare sa comunice
Indiferent de nivelul de comunicare, claritatea, promptitudinea si coerenta mesajelor sunt elementele esentiale care lanseaza sau ingroapa informatia. Nu este totul sa cheltuiesti bani pe campanii de presa costisitoare pentru a obtine ceea ce urmaresti: lansarea unui produs, castigarea bunavointei publicului, anuntarea unui eveniment special etc. Important este ce, cum, cand, unde si cui transmiti. Putini sunt aceia care reusesc sa spuna clar ce vor si sa fie ascultati. „Societatea romaneasca este inchisa. Nimeni nu are rabdare sa-l asculte pe celalalt, putini sunt cei care nu folosesc sabloane. Astfel s-a nascut o noua limba de lemn”, spune specialista in comunicare Catalina Stan, director al firmei BDR Associates Communication Group. Este o explicatie, dar nu singura.
Din varii motive, in lumea afacerilor, cele mai multe mesaje sunt confuze, ba chiar naucitoare. Companiilor li se pare ca mass-media si publicul de-abia asteapta sa afle ce realizari marete au avut si ce intentioneaza sa faca. Orgoliul si necunoasterea mecanismelor de gandire ale consumatorilor romani dau nastere la monologuri triumfaliste si uneori ridicole, fara ecou in mass-media. Uneori, mesajele se suprapun, companiile cazand in pacatul sabloanelor paguboase. Este notoriu cazul industriei cosmeticelor, in care fiecare concurent transmite cu obstinatie acelasi mesaj: „Suntem lideri de piata”, fara argumentarea cifrica a afirmatiilor.
In galagia generala, firmele de public relations (PR) isi castiga painea incercand sa-si descurce clientii din paienjenisul erorilor de comunicare. Reusita lor nu este intotdeauna o certitudine.
Gradul de libertate in relatia cu companiile care le angajeaza, adica masura in care creativitatea se poate manifesta, este relativ. Totusi, Corina Vintan, director al departamentului PR din cadrul firmei de publicitate Saatchi & Saatchi, declara ca „forma, continutul si structura mesajului sunt realizate in exclusivitate de catre consultantii in PR. Clientul fixeaza doar obiectivul campaniei”. Conceperea mesajului, mai spune Corina Vintan, se face cu gandul exclusiv la publicul tinta, si nu neaparat la pretentiile clientului.
Agentiile de PR castiga
o paine buna
Cu toate acestea, cele mai multe campanii par facute pe placul celor care platesc, iar publicul simte acest fapt si respinge mesajele. Oamenii din domeniul PR stiu acest lucru, dar nu intotdeauna isi impun ideile in fata clientilor. „Creativitatea are riscurile ei”, spune Catalina Stan. „Preluarea ideilor clientului este comoda si lipsita de riscuri. In acest caz, esecul sau succesul se imparte. Nu acelasi lucru se intampla cand consultantul in PR vine cu concepte noi, pentru care lupta cu clientul.” Pentru ca Romania este un mediu imprevizibil, sub toate aspectele, campaniile firmelor straine se afla sub semnul riscului. Fiind concepute dupa standardele occidentale si adresate unui public foarte diferit de cel romanesc, strainii o pot da usor in bara. De aceea, blocajul informational este pavaza care apara, cu deserviciile implicite, onoarea companiilor. Cu cat afacerea este mai importanta si pozitia pe piata mai puternica, cu atat dialogul cu publicul se poarta mai mult in limbajul de lemn. Decat sa transmiti in mass-media ceva ce poate fi interpretat gresit, mai bine nu spui nimic, folosind eternul „No comment”, sau spui numai ce vrei, nu ceea ce asteapta publicul.