Românii astăzi plâng după marile combinate care asigurau locuri de muncă pentru milioane de oameni și spun acum că hotărâre că înainte de 1989 era mai bine. Au început să creadă în această afirmație și unii tineri ce n-au apucat minunile sistemului totalitar. Este adevărat că fabricile duduiau și muncitorii făceau ore suplimentare pentru îndeplinirea și chiar depășirea planurilor de producție, dar economia planificată era condamnată la dispariție și numai frica de sistemul represiv o mai ținea în viață.
Chiar datele statistice oficiale ale regimului subliniau o prăbușire a exporturilor după 1980 tocmai la mărfurile cu valoare adăugată ridicată. Locomotivele, mașini căutate pe piața mondială, au trecut de la 261 de exemplare în 1980 la numai 96 în 1984. Situația nu era mai bună nici la uzina de camioane din Brașov. Calitatea foarte slabă a produselor și concurența mașinilor străine au dus la cădere de la 9.494 la numai 2.880 de unități în 1984. Cargourile maritime au scăzut de la cinci la numai două unități. O prăbușire a fost înregistrată la mașinile de spălat, de la 12.000 la numai 712 bucăți. Au existat și creșteri serioase la livrările de automobile de oraș și de teren. Se adăugau cele de excavatoare și de vagoane, Uniunea Sovietică fiind cel mai mare client.
Statul comunist avea nevoie de valută forte pentru acoperirea datoriei externe și, mai ales, pentru achiziționarea de tehnologii noi. Au fost aduse numai în anul 1984 517 strunguri noi, performante, dar nu se puteau compara din punct de vedere numeric cu cele 1.450 din anul 1980. Fiecare fabrică era obligată să facă economii și dotarea de calitate începea să lase de dorit. Motoarele electrice se produceau și-n țară, dar nu erau satisfăcătoare la capitolul fiabilitate și au fost aduse 50.934 de exemplare în 1984, mult în raport cu cele 26.907 din 1980. Erau cele mai moderne instalații de forță și o industrie modernă nu putea să fie decât electrificată.
Anuarele statistice ale perioadei Nicolae Ceaușescu au fost cosmetizate pentru a se putea realiza aurirea regimului roșu, dar adevărul tot era vizibil pentru cei ce citeau printre rânduri.