nevoie de o interventie de urgenta pentru a reinstaura un comportament civilizat", se alarmeaza The Guardian in fata gravitatii situatiei.Faptele sunt urmatoarele. Cateva zile inainte de meciul decisiv dintre Turcia si Anglia pentru Euro 2004, jucatorii echipei nationale au intrat in greva. Motivul rebeliunii: excluderea din echipa Angliei a fundasului Rio Ferdinand, pentru ca nu s-a prezentat la un test antidoping. De asemenea, doi fotbalisti de la Leeds United au fost arestati sub acuzatia ca
nevoie de o interventie de urgenta pentru a reinstaura un comportament civilizat”, se alarmeaza The Guardian in fata gravitatii situatiei.Faptele sunt urmatoarele. Cateva zile inainte de meciul decisiv dintre Turcia si Anglia pentru Euro 2004, jucatorii echipei nationale au intrat in greva. Motivul rebeliunii: excluderea din echipa Angliei a fundasului Rio Ferdinand, pentru ca nu s-a prezentat la un test antidoping. De asemenea, doi fotbalisti de la Leeds United au fost arestati sub acuzatia ca ar fi violat o tanara. Sa adaugam violarea de catre mai multi jucatori profesionisti, care evolueaza intr-o divizie inferioara, a unei alte adolescente de 17 ani. Un jucator galez de la Newcastle, abrutizat de bere, a primit o amenda pentru o agresiune rasista. In fine, sa mai luam in calcul si decizia Federatiei engleze de a cita sase jucatori in fata Comisiei de disciplina dupa incidentele grave intervenite in timpul meciului de campionat cu Manchester United. Ce se intampla? Pasiune, putere, bani, alcool, droguri, sex: toate ingredientele sunt reunite pentru cea mai mare criza pe care o cunoaste sportul-rege in Anglia. Efectele perverse ale banilor sunt primul factor pentru a explica aceasta criza.Cluburile engleze, in majoritate cotate la Bursa, atrag mai multi bani decat echipele continentale, gratie contractelor de televiziune. Nu doar jucatorii si antrenorii recrutati la preturi importante sunt singurii care au profitat. Agentii, presedintii de club, firmele de echipament, avocatii si bancherii au avut de castigat.Primele de meci, contractele de publicitate si sponsorizare au fost contaminate de o inflatie galopanta. Chelsea, cumparata de oligarhul rus Roman Abramovici, Manchester United controlata de doi miliardari irlandezi, crescatori de cai, sau Fulham, proprietatea patronului egiptean al marelui magazin Harrods, Mohammed Al-Fayed, cluburile din prima liga se vand pe banda rulanta nababilor care le folosesc pentru a-si imbunatati imaginea de marca. Cifra de afaceri a companiilor legate de fotbal (bilete, drepturi de televiziune, sponsori, vanzatori de materiale legate de echipa) ajunge la miliarde de lire sterline pe an. Al doilea element: aceasta forta mediatica a crescut puterea jucatorilor, adorati de marele public precum niste adevarati zei. Rezultatul? Pentru a-si proteja starurile, antrenorii de clasa inchid ochii la abateri disciplinare, precum intarzierea la antrenamente, nopti prelungite, petrecute in localuri, sau etalarea bogatiei. Adorati de suporteri, acesti gladiatori ai crampoanelor, cei mai multi dintre ei foarte tineri, fara mari calitati intelectuale, pentru ca au abandonat scoala la 16 ani, cred ca sunt in masura sa treaca peste toate barierele morale interzise. Fetele, alcoolul sau excesul de viteza la volanul masinii sunt practici curente. „Pentru a reforma fotbalul, cea mai buna solutie ar fi sa inlocuim managerii englezi cu cei straini. Este mai usor decat sa schimbi cultura abuzului de alcool in care cea mai mare parte a fotbalistilor au fost crescuti”, remarca pe un ton ironic Financial Times, adaugand ca mai mult de jumatate dintre profesionistii din prima liga sunt straini, in timp ce aproape in totalitate jucatorii amatori sunt britanici.Un al treilea motiv este presiunea mass-media, in particular presiunea omnipotentei prese populare. „In materie de audienta, vedetele fotbalului au detronat membrii familiei regale, personalitatile din televiziune sau rockerii. Sportivii vand singuri ziarele, cel mai bun exemplu fiind fenomenul Beckham”, spune Piers Morgan, directorul tabloidului Daily Mirror. Aceasta presiune a creat o veritabila paranoia printre jucatori si conducatori. Omniprezenta in ochii publicului a fotbalistilor si diriguitorilor din fotbal a contrastat cu absenta investigatiilor financiare asupra afacerilor legate de fotbal. Jurnalistii si analistii englezi au avut greutati in a reconstitui circuitul banilor ascunsi in spatele societatilor prin care erau platiti fotbalistii prin celebrele firme off-shore. Teama de eventuale neplaceri penale explica, de exemplu, absenta intrebarilor si raspunsurilor legate de cumpararea Chelsea cu 200 de milioane de lire si operatiunile care au urmat. Divizata, dezbinata de lupte intestine, Federatia engleza a fost in acelasi timp nehotarata. Incapabila sa sanctioneze coruptia endemica sau rasismul, aceasta organizatie este penalizata de marile cluburi bogate si de lipsa de resurse financiare. Expertii critica si lipsa de actiune a guvernului laburist. La sosirea sa in Downing Street 10, in anul 1997, Tony Blair, el insusi mare amator de fotbal, a creat o comisie care ar fi trebuit sa aiba ca scop reformarea activitatii fotbalistice. Dar initiativa nu a fost dusa pana la capat. Acum, Guvernul se dovedeste neputincios in a rezolva problemele care exista in arenele de fotbal si imprejurul lor. Ca si in alte situatii in care a crezut ca trebuie sa-si dovedeasca autoritatea sau sa-si apere reputatia, Blair vrea sa arate azi vointa de a prelua controlul. Ideea de a numi o autoritate de reglementare a fotbalului cu adevarat puternica incepe sa prinda tot mai mult contur.