2004; numarul locurilor de munca a crescut consistent, iar constructiile de locuinte au crescut cu 4,7%, apropiindu-se de maximul ultimilor 20 de ani. Cresterea PIB a continuat in acelasi ritm alert de la mijlocul anului 2003, cand Bush a decis o a doua reducere a fiscalitatii. Prin aceasta reducere, presedintele SUA viza investitii de capital ca urmare a reducerii taxelor pe dividende si castiguri de capital, sperand la o crestere a investitiilor, fapt care in 2004 s-a si produs.Calcaiul lui Ahile pentru economia SUA pot fi insa ratele dobanzilor foarte mici, care au contribuit, de asemenea, semnificativ la cresterea economica a ultimului an. Ratele dobanzilor pe termen scurt nu depasesc rata inflatiei, care s-a dublat, chiar daca valoarea initiala a inflatiei era extrem de mica; acest fapt inseamnand ca bancile merg in pierdere. Iar ratele reale ale dobanzilor pe termen lung sunt cu 2,5% sub media ultimilor 20 de ani si nu acopera riscurile macroeconomice precum deficitele. Imprumuturile statului american sunt lasate in seama optimismului investitorilor care la fel de bine se pot reorienta pentru altfel de titluri decat cele de stat. Nici cresterea ratelor dobanzilor pe termen lung nu este o solutie, pentru ca se va repercuta negativ asupra mediului de afaceri, in speta asupra finantarilor intreprinderilor. In timp ce cresterea SUA este organica, Japonia si Germania isi bazeaza cresterea pe exporturi, ambele ducand o politica de cont curent excedentar. Cresterile slabe ale PIB dovedesc ca ele nu au reusit sa profite corespunzator de boom-ul comertului mondial din 2004.Japonia a inceput anul cu o crestere semnificativa a PIB, datorata consumului intern si investitiilor. Yenul a fluctuat provocand diminuari de pret, si volumele au scazut valoric, cu toate ca au crescut cantitativ. Capacitatea de productie a ramas constanta, iar gradul ei de ocupare a scazut spre sfarsitul anului, concretizandu-se si intr-o productie industriala mai mica. Dupa o crestere in primul semestru de 6,4 % PIB a scazut apoi cu 0,5% in fiecare trimestru. Planul de crestere pe trei ani este pus astfel sub semnul intrebarii, cu toate ca, datorita expansiunii in China, acesta parea foarte promitator.Daca Japonia si tarile asiatice, in general, pot miza in prezent pe consumuri si investitii in crestere nu acesta este si cazul Germaniei sau al altor economii vest-europene, precum Franta. Somajul, un PIB mediu pe cap de locuitor sub media Uniunii Europene, reforme fiscale ce necesita taieri drastice de beneficii sociale, precum si rate de profitabilitate scazute sunt semne clare ca economia germana are mari probleme. A inceput anul promitator, cu o crestere a PIB datorata exporturilor, dar care nu a atras dupa sine, asa cum ar fi fost firesc, si o crestere a consumului privat. Exporturile au sporit ca urmare a cresterilor de competitivitate a produselor germane. Corporatiile germane au beneficiat de reducerile fiscalitatii si au recurs la metode de ridicare a nivelului productivitatii muncii, precum cresterea numarului de ore ale saptamanii de lucru. Ambii factori nu au dus si la cresteri salariale, si consumul a ramas la pamant. Mai mult, conform studiilor, firmele europene prefera fuziuniile si achizitiile, cooperarilor sau investitiilor directe, in proportie de 46%, spre deosebire de cele nord-americane de numai 36% sau de investitorii asiatici, 24%. Este un fapt bine cunoscut ca fuziunile si achizitiile ce duc la ample reduceri de costuri, cresteri de competitivitate, dar si reduceri de personal. Dar asa cum concluzionau specialistii de la Insitutul de Cercetari Economice din MALnchen, „conjunctura europeana trebuie mai intai sa se inrautateasca inainte de a prinde puteri si de a se ancora la conjunctura globala, dinamica“.