Cu investitii de zece miliarde de dolari in modernizarea infrastructurii, pe termen mediu, Irakul ar putea, cu o productie de cinci-sase milioane barili, sa intre in topul primilor trei producatori mondiali. Rezervele insuficient explorate din vestul Irakului ar putea rasturna raporturile de pe piata actuala a producatorilor de petrol, dominata de tarile din Golf. Nu in ultimul rand, Irakul este gata sa absoarba, in conditii de solvabilitate perfect acoperita de potentialul sau de export, toata tehnologia la care tanjeste de aproape un sfert de veac.
Toate acestea par sa merite pretul pe care marile puteri economice ale lumii se arata dispuse sa-l plateasca: cheltuieli militare de pana la 200 miliarde de dolari pe urmatorii cinci ani; pierderi de miliarde de dolari in relatiile comerciale bilaterale (comenzile americane in Germania s-au redus cu 10% in ultima perioada); crize pe care nimeni n-ar fi indraznit sa si le imagineze in sanul a doua organizatii esentiale ale lumii de azi – NATO si Uniunea Europeana.
Incordarea care s-a nascut intre statele occidentale tradeaza inceputul unei lupte fratricide pentru redefinirea raporturilor de putere dintre o America prea puternica pentru a accepta toate responsabilitatile globale majore fara a-si lua si partea leului din beneficii pe de o parte, si o Europa inca imatura pentru rolul pe care si-l doreste pe de alta parte.
Pentru Statele Unite, campania in Irak este o chestiune de supravietuire in conditia ei de superputere. „Irakul este o mare incercare pentru americani – apreciaza profesor Ionel Nicu Sava de la Centrul de Geopolitica din Universitatea Bucuresti. Miza este legata mai curand de rolul strategic pe care urmeaza sa il joace SUA in secolul XXI. De succesul actiunii americane in Golf va depinde statura SUA de lider mondial. Un esec al campaniei din Irak ar insemna un dezastru de imagine, care s-ar transfera si in interiorul Americii, inclusiv pe plan economic. Astfel, Irakul ar putea fi al doilea 11 septembrie al americanilor.”
Prima zona strategica in care pare sa se transeze aceasta lupta a colosilor economiei globale este piata energetica. La prima vedere, mizele economice sunt mici. Dupa pacificarea Irakului, un pret constant de 22 USD al petrolului ar putea sa relanseze, in sfarsit, economia mondiala, dar efectul acesta ar putea fi atins si fara o costisitoare si riscanta campanie in Golf. Dupa cum rezervele de petrol ale tarilor arabe au putut fi exploatate in conditii rezonabile si pana acum.
SUA risca o pana de benzina
in deceniul viitor
Istoria dictaturii lui Saddam demonstreaza insa ca petrolul a devenit o arma cu mult mai periculoasa decat a fost in mana OPEC in 1973, in conditiile in care prima putere economica a lumii este amenintata sa ramana in pana de benzina pana in 2020.
Dintre aproape 20 de zacaminte, extrem de bogate, aflate in exploatare sau investigate, de care dispune Irakul, cele de la Majnoun, West Qurna si Nahr bin Umar sunt veritabile oceane subterane, insumand doar ele peste 30 de miliarde barili, adica tot atatea rezerve cat poseda SUA. America, in schimb, este un mare consumator de petrol, inghitind 25% din productia mondiala, mai bine de jumatate din aceasta cantitate procurand-o din import. Cererea interna de titei a SUA era acoperita acum trei decenii din productie proprie in proportie de 70%, dar astazi mai reprezinta doar 42%, iar perspectivele nu sunt deloc incurajatoare: rezervele din Texas sunt pe cale de epuizare, cele din Golful Mexic sunt costisitoare, iar cele din Alaska sunt practic blocate in urma campaniilor ecologiste. O criza majora in aprovizionarea cu petrol a unei tari cu consumul Americii ar putea sa dea peste cap toate echilibrele ei interne si pe cele globale.
In 2020, cand rezervele de titei din Golf vor reprezenta 75% din totalul mondial, fata de 65% in prezent, si dependenta SUA, ca si a tuturor celorlalti consumatori fata de aceasta regiune, va deveni critica.
Din aceasta perspectiva, sansa de a face din Irak o bresa de proportii in cartelul OPEC, un avanpost pentru controlul Golfului, si de a instala acolo un cap de pod pentru a exporta petrol pare sa merite toate sacrificiile si, oricum, mai mult de 200 de miliarde de dolari. Dupa cum toate celelalte tari care vor avea de pierdut de pe urma succesului acestui proiect american (Franta, Germania, Rusia, China, Arabia Saudita) au dreptul sa se impotriveasca din toate puterile.

Marile companii petroliere Il vor mosteni pe Saddam Hussein

Proiectul american post-conflict este inspirat din planul de reconstructie a Japoniei din 1945: guvern provizoriu, constitutie democratica, alegeri libere, ocupatie militara de trei-cinci ani, cu optiuni de mentinere a unor baze ale SUA pentru securitate, la cererea autoritatilor autohtone. Cel mai probabil, industria petroliera va fi privatizata, managerilor irakieni li se va acorda un rol cheie, dar sub leadership american. Daca autohtonii sunt luati in calcul, nu la fel de sigur este accesul la resurse al marilor jucatori de pe piata mondiala. Teoretic, sapte companii petroliere sunt suficient de puternice si de bine plasate pentru a participa la reabilitarea si extinderea capacitatilor de exploatare din Irak: ExxonMobil, ChevronTexaco, ConocoPhillips din SUA, TotalFinaElf din Franta, grupul anglo-olandez Royal Dutch/Shell, BP din Marea Britanie si compania rusa LUKoil. Lor li se adauga companiile nationale din India si China, precum si alte cateva companii rusesti care, la fel ca TotalFinaElf si LUKoil, au avantajul unor acorduri comerciale sau relatii anterioare de afaceri cu guvernul de la Bagdad. Contractele lor insa fie ca au fost suspendate din cauza sanctiunilor economice impuse Irakului, fie ca n-au ajuns vreodata sa fie puse in practica, fie ca n-au valoare executorie. Astfel, vechilor parteneri ai lui Saddam le-ar ramane, in cel mai bun caz, sansa renegocierii vechilor aranjamente comerciale cu noul regim irakian.

Un razboi de sase ori mai ieftin decat cel din Vietnam
Fiecare american ar trebui sa cotizeze cu 150 pana la 657 de dolari pentru sustinerea interventiei militare in Irak

Pentru a avea efectele scontate, razboiul ar trebui sa se consume ca un blitzkrieg care nu va dura mai mult de 30-45 de zile si va ajunge la punctul decisiv dupa doar o saptamana.

Nu este la fel de sigur ca o victorie rapida in Irak ar restabili increderea consumatorilor in economia americana, de care depinde in cea mai mare masura relansarea economiei globale. Pesimistii se tem ca, data fiind fragilitatea situatiei economice actuale, relansarea va fi amanata pe un termen nedefinit, iar lucruile vor lua o intorsatura proasta in orice varianta. Argumentul lor: cand pleci la razboi pe val, poti spera sa te intorci cu speranta de mai bine; dar cand pleci de la nivelul de crestere zero, iesirea din razboi se face prin recesiune.
Optimistii vad in interventia militara doar un mod de refacere a economiei americane. Pentru ei, razboiul nu este un nedorit element de risc, ci un mijloc de a risipi incertitudinea si neincrederea care domina pietele lumii din 11 septembrie 2001 incoace.
Cat priveste costurile razboiului, s-au facut nenumarate calcule si previziuni. Cele mai multe dintre acestea iau drept reper primul razboi din Golf, care a avut loc in ’99 si a costat 76 miliarde USD. Costurile unei interventii in Irak, in 2003, sunt estimate de Casa Alba la 50-60 miliarde USD, iar de catre expertii Congresului, la 44-60 miliarde USD. O prelungire nedorita a operatiunilor militare ar putea ridica factura interventiei catre 100 de miliarde USD, iar costurile aditionale legate de mentinerea trupelor de ocupatie in Irak aproape ca ar dubla suma finala. Daca in 1991 nota de plata a fost achitata in mare parte de Arabia Saudita si Kuweit, de data aceasta SUA vor trebui sa o suporte singure. Prin raportare la actualul PIB al SUA, situat in jurul cifrei de 10.000 de miliarde USD, razboiul din Irak, la cel mai inalt nivel de estimare a costurilor, va fi de sase ori mai ieftin decat cel din Vietnam si de sapte-opt ori mai ieftin decat cel din Coreea. Analistii considera ca, in aceste conditii, factura interventiei in Irak n-ar trebui sa bulverseze situatia financiara a Americii si nu va obliga Federal Reserve sa modifice rata dobanzii. r
Planificarea financiara a razboiului din Irak este realizata in trei variante, fiecare dintre ele incluzand atat costurile operatiunilor militare propriu-zise, cat si pe acelea ale ocupatiei militare post-conflict: r
• Scenariul Optimist pentru interventia militara in Irak presupune operatiuni cu durata de o luna, care angajeaza 150.000 de militari, precum si o perioada de ocupatie de cinci ani, cu mentinerea a 50.000 de militari in primul an, 25.000 de militari in al doilea an si 12.500 de militari in ultimii trei ani.r
• Scenariul Moderat este construit pe premisele unui angajament de 250.000 de militari in operatiuni pentru trei luni, cu efective militare de ocupatie duble fata de cele prevazute in Scenariul Optimist, pentru aceeasi perioada de cinci ani.r
• Scenariul Pesimist are in vedere 350.000 de militari angajati in operatiuni pentru sase luni, cu efective de ocupatie de trei pana la de sase ori mai mari fata de cele estimate in Scenariul Optimist, pentru aceeasi perioada de cinci ani.r
r
r
Romania va trage doar ponoasele r
Principalul risc: stoparea dezinflatieir
r
r
Factura in sine a razboiului din Irak care va reveni Romaniei nu este impresionanta, chiar si in cazul in care conflictul va dura un an. Insa modul in care razboiul s-ar putea repercuta asupra economiei romanesti i-a pus pe ganduri pana si pe analistii de la Fitch Ratings.r
r
Sprijinul direct al Romaniei constand in trimiterea in Irak a 278 de militari romani si punerea la dispozitia Coalitiei a spatiului aerian si a infrastructurii necesare va costa Romania patru milioane de dolari lunar, ceea ce nu reprezinta un efort prea mare. In schimb, exista pericolul ca scumpirea pe plan international a petrolului si a gazelor naturale, precum si scaderea schimburilor comerciale ale Romaniei sa anihileze bruma de crestere a economiei romanesti, afectand astfel nivelul de trai al cetateanului de rand.r
Ca in orice razboi, inainte de toate, va creste pretul international al petrolului si, implicit, cel al carburantilor. „Toate implicatiile razboiului asupra Romaniei sunt mijlocite de scumpirea carburantilor”, explica Ilie serbanescu, analist economic. „Pe langa petrol, prin incidenta, se vor scumpi si gazele naturale – un combustibil chiar mai bun decat petrolul, al carui pret nu poate ramane pe loc. Cum de pretul acestor doua resurse depinde costul oricarui produs si serviciu, vom asista la o crestere a inflatiei. Aceasta crestere va depinde insa de durata razboiului”, adauga Ilie serbanescu.r
Totusi, se pare ca razboiul va fi de scurta durata, iar „in doua-trei saptamani, pietele petroliere se vor linisti si, ulterior, preturile chiar ar putea sa scada”, afirma Ionel Nicu Sava, profesor la Centrul de Geopolitica la Universitatea Bucuresti. r
Pe de alta parte, statul roman are la indemana parghiile care ii permit ca, in cazul unui razboi de scurta durata, sa controleze pretul carburantilor: folosirea unui stoc-tampon de titei de productie interna, precum si scaderea accizelor. Ramane de vazut daca statul va aplica efectiv aceste masuri de urgenta.r
Pe langa razboiul in sine, pentru Romania paguboase sunt si neintelegerile diplomatice dintre Statele Unite si tarile europene, care reprezinta un risc in plus pentru perspectivele economiei mondiale, dar si pentru tari ca Romania, care incearca sa se integreze in Uniunea Europeana si in NATO.r
Schimburile comerciale ale Romaniei cu statele din zona Golfului, precum si cu tari indepartate, ar putea fi, de asemenea, afectate, in conditiile in care transportatorii nu vor mai vrea sa treaca prin zona de conflict.r
r
r
Pietele si consumatorii au alergie la riscr
Pana la sfarsitul lunii, petrolul va ajunge 39-40 USD barilulr
r
r
Bursele reactioneaza instantaneu la orice noua evolutie in dosarul irakian.r
r
Cand, pe 10 februarie, Saddam Hussein a acceptat survolul avioanelor de supraveghere ale NATO, tranzactiile bursiere s-au inviorat pe toate pietele majore, cotatiile spot pentru petrol, cu scadenta in martie, au coborat sub 35 USD, iar cele pentru aur, cu scadenta in aprilie, s-au repliat la 364 USD. r
A doua zi, dupa difuzarea ultimului mesaj de amenintare a lui Osama bin Laden, cotatiile furnizorilor armatei SUA, in special cele ale producatorilor de munitie si rachete, au urcat brusc, dar volumul tranzactiilor a scazut la toate bursele importante.r
Chiar in timp ce seful inspectorilor ONU in Irak, Hans Blix, isi prezenta, pe 14 februarie, cel mai recent raport in Consiliul de Securitate, demonstrand lipsa de justificare a unei interventii imediate, bursele occidentale s-au relaxat, indicii au reactionat pozitiv, iar dolarul castiga instantaneu 0,3 puncte, dupa caderea din zilele anterioare. O ora mai tarziu, dupa ce secretarul american al apararii, Colin Powell, a replicat printr-un avertisment dur la adresa Bagdadului, somandu-l sa produca dovezi indubitabile ale dezarmarii ori sa se pregateasca de razboi, cotatiile petrolului au urcat pana la pragul de 37 USD.r
Dincolo insa de toate oscilatiile punctuale, pietele urmeaza o tendinta generala negativa, care dovedeste alergia economiei globale la riscurile situatiei create in jurul Irakului. Fenomenul este si mai vizibil in cazul indicelui de incredere al consumatorilor.r
Cea mai sensibila piata este aceea a petrolului, afectata si de crizele din Venezuela si Nigeria, precum si de reducerea stocurilor americane la cel mai scazut nivel, din 1975 incoace. Nici stocurile OECD nu au o situatie mai buna. r
Brokerii cred ca pe langa actuala prima de risc determinata de tensiunea asteptarii razboiului, pretul petrolului va creste cu 10% in momentul declansarii ostilitatilor. In asteptarea acelui moment si sub tensiunea pregatirilor de razboi, furnizorii de titei sunt incurajati sa reduca oferta in asteptarea unor cotatii in crestere. Cercul vicios al spiralei pretului se inchide cu vanzari tot mai reduse si cu stocuri impinse mult sub limita, in timp ce cererea se amplifica. Incertitudinea va persista, probabil, inca 3-6 saptamani, astfel ca pentru sfarsitul lunii se anticipeaza cotatii de 39-40 USD.