si in romanele sale. Jurnalul lui Preda are si rol terapeutic: el scrie atunci cind traverseaza o perioada mai grea, iar cind face acest lucru nu se gindeste ca rindurile lui vor fi publicate. Scrie chiar si atunci cind ii este greu sa lucreze, adica tot sa scrie, insa nu un jurnal, ci o opera literara. La un moment dat, in jurnal, isi exprima chiar regretul pentru ca nu se poate concentra asupra literaturii, dar poate scrie pentru sine: „Oh, doamne, am scris – fara prea mare efort – opt pagini. Daca as putea concepe o lucrare literara!””Jurnalul intim” al lui Marin Preda nu este integral. Lucrarea contine manuscrisele jurnalului scriitorului – acelea care au putut fi recuperate, dar si carnete cu insemnari de atelier: note pentru romanele „Risipitorii”, „Delirul” si „Cel mai iubit dintre paminteni”.Dintre insemnarile personale, lucrarea le contine pe cele din 1958, de la Sinaia, cind autorul era in convalescenta si urma sa se desparta de prima sa sotie, Aurora Cornu. Au fost recuperate si insemnarile de la sfirsitul lui ’59, cind Marin Preda era in spital. El insusi a recunoscut ca acele insemnari i-au folosit ca material documentar pentru romanul „Risipitorii”. Exista si pagini de jurnal din 1964, care au fost recuperate de Darie Novaceanu si au mai fost publicate, acum doi ani, in „Ziua literara”. Interesant este ca „Jurnal intim” anunta unde au fost sarite citeva rinduri pentru ca erau taiate si ilizibile. De asemenea, anexele contin fragmente din operele publicate ale autorului pentru ca acestea sa fie usor de comparat cu insemnarile din jurnal sau cu cele din caietele de atelier.