Puţine au fost dirijabilele care în timpul Primului Război Mondial nu şi-au încheiat cariera în mod tragic.
Și după război catastrofele s-au ţinut lanț: Dixmude; R. 101, dirijabilul englez care îngroapă sub scheletul lui zeci de vieţi; Schenandoah; dirijabilul „Italia” înmormântat pentru vecie în giulgiul alb al zăpezilor de la Polul Nord…
Pe 4 aprilie 1933, agenția de știri Rador transmitea din NewYork: „Dirijabilul Akron a căzut în mare, în larg de New Jersey. Pe bordul dirijabilului se aflau în momentul accidentului 77 pasageri”. 73 de oameni au murit.
În anul 1928, Aeronautica Statelor Unite, lansează un concurs pentru construirea a două mari dirijabile.
Comanda este obţinută de Societatea „Goodyear Zeppelin Corp” Akron-Ohio. Niciunul din hangarele de atunci acum nu putea să adăpostească construirea unui asttel de dirijabil şi în acest scop se începe montarea unui nou hangar, care este terminat în 1929.
Aeronava era de forma Zeppelinului german, cu o capacitate de 184.000 metri cubi şi botezată „Akron Z. H. V”, după numele oraşului unde a fost construită.
Akron, formidabila navă de război, era pus la dispoziţia marinei militare a Oceanului Pacific.
Înzestrată cu proiectoare, telescoape, aparate fotografice din cele mai moderne, era destinat pentru misiuni de recunoaşteri foarte îndepărtate.
Armamentul de care dispunea era compus din șapte posturi de mitralieră, lansatoare de bombe de mare greutate, care serveau pentru apărarea dirijabilului şi la nevoie chiar pentru ofensivă.
Pentru construcţia acestui titan aerian, America a plătit 4.000.000 dolari.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric