Marine Le Pen, mult mai epuizată la dezbaterea cu Emmanuel Macron
Un déjà vu imperceptibil al dezbaterii din 2017. În primele secunde ale duelului televizat de miercuri 20 aprilie, Marine Le Pen a evitat privirea lui Emmanuel Macron, care o privea drept în ochi. Ca și cum ar fi vrut să scape de confruntare, înainte de a îmbrăca chipul calm și zâmbitor al imaginii sale electorale din 2022. De-a lungul acestei dezbateri, care ar fi trebuit să fie una a revanșei sale, Marine Le Pen a părut să-și caute locul de concurentă serioasă pentru Elysée, pierzându-și pe parcurs dezinvoltura de avocată a „poporului”, copleșită de decizii de transformare care i-au estompat personalitatea, linia și programul.
Deși confruntarea era cu un șef de stat la final de mandat aflat într-o poziție de forță, a minimalizat riscurile. A vrut să evite cu orice preț să fie percepută ca agresivă, dar a renunțat la ofensivă. Criticile sale la adresa bilanțului lui Emmanuel Macron au părut prea vagi, prea timide pentru a-și zdruncina adversarul. Mai rău, acesta din urmă a găsit o modalitate de a o trimite pe deputata de Pas-de-Calais la propriul ei bilanț: vot împotriva ajutorului acordat Ucrainei în Parlamentul European, vot pentru legea privind „separatismul” în Adunarea Națională, recunoașterea anexării ilegale a Crimeei. În defensivă, Marine Le Pen a branduit un tweet din 2014, fără a scăpa de acuzația că ”depinde de Putin”. O răsturnare de situație totală, în condițiile în care anturajul doamnei Le Pen a subliniat timp de luni de zile că cea mai bună șansă este atacarea bilanțului prezidențial.
Liderul populist a jucat pe terenul adversarului – credibilitatea – și a fost dezarmat(ă). Prezentarea sa privind măsurile avute în vedere pentru creșterea puterii de cumpărare l-a plasat pe fostul ministru al economiei (macron, n. red.) în rolul de profesor de… economie. Atunci când s-a oprit asupra cifrelor privind șomajul sau datoria publică, Emmanuel Macron i-a reamintit că „aici vorbim de vieți”, arată Le Monde.
Cea care deținea trofeul „apropierii de francezii de rând” s-a închis în obiectivul, eșuat, al campaniei sale dintre cele două tururi: cel de a prezinta o ”statură prezidențială” în detrimentul propriei personalități. Emoțiile sale obișnuite nu au mai apărut decât fulgurant, când a menționat «suferința nemeritată» a muncitorilor necalificați sau tineretul «condamnat la sărăcie». Retorica ei anti-elitistă și anti-europeană s-a estompat, iar cea anti-imigrație și anti-islamică a apărut abia în ultima clipă, deși știe să lege orice problemă de străini.
Candidata care subliniază că nu mai este de extremă-dreapta părea să nu (mai) știe cărui public să se adreseze. Nici oamenilor muncii cuprinși de teama sărăciei, cărora le promite un viitor fericit și vânarea „oligarhiei”, nici electoratului de dreapta și de extremă dreapta, care au înclinat dintotdeauna spre ea. Nici electoratului lui Jean-Luc Mélenchon, chiar dacă dispune de o rezervă de voturi fără precedent (19% dintre votanții lui Mélenchon ar putea trece la Marine Le Pen, potrivit sondajului Ipsos-Sopra Steria pentru Le Monde publicat miercuri). Candidata – challenger a criticat chiar și „ecologia restrictivă”, fără a oferi alternative în fața schimbărilor climatice, și a revenit la radicalismul său inițial cu privire la interzicerea vălului musulman.
Marine Le Pen părea că întârzie prea mult replica
Pe parcursul dezbaterii, Marine Le Pen fie s-a străduit prea mult să-și apere proiectul, fie părea că și-a consumat toată muniția, în timp ce alteori părea că întârzie prea mult replica. Așa s-a întâmplat cu subiectul pensionării la 65 de ani, pe care intenționa să îl folosească pentru a încuraja electoratul de stânga să o voteze. Dar argumentul său împotriva „acestei nedreptăți insuportabile” s-a ciocnit de apărarea lui Emmanuel Macron în ceea ce privește dificultățile întâmpinate de lucrătorii agricoli, transportatorii rutieri sau angajații din abatoare.
În schimb, nu a îndrăznit să menționeze cuvântul magic care provoacă huiduieli la mitingurile sale: „McKinsey” (numele unei firme de consultanță americane, acuzată că nu a plătit taxe în Franța și la care guvernul ar fi apelat în mod abuziv) decât la ora 11 seara, spre finalul dezbaterii. „V-a luat ceva timp, doamnă Le Pen”, a fost replica lui Emmanuel Macron, în timp ce susținătorii candidatei RN, ca de exemplu fostul ei consilier, Florian Philippot, insistau pe acest subiect de mai bine de o oră.
Susținătorii săi s-au plâns pe tot parcursul serii de „aerul de superioritate” adoptat de președintele Macron, dând asigurări că Marine Le Pen nu caută „sânge și lacrimi” și postând pe rețelele de socializare mimici ale șefului statului pentru a-l ironiza. Insuficient pentru a construi „o stofă de președinte” care îi lipsește lui Marine Le Pen (doar 39% dintre francezi consideră că o are, față de 64% pentru Emmanuel Macron, tot potrivit sondajului Ipsos-Sopra Steria pentru Le Monde).
Aparenta normalizare a profilului său de fost extremist a însemnat, miercuri seară, împingerea fostului șef al Frontului Național spre autorenegare personală și politică. Și-a prezentat eșecul din 2017 ca pe un accident, iar de data aceasta a declarat că s-a prezentat odihnită și pregătită. Și s-a declarat mulțumită de această „dezbatere de ținută”, care s-a desfășurat „senin”. „Am fost mai înțelepți decât acum cinci ani”, i-a strecurat adversarului, înainte de a părăsi platoul.
Sărind de la o extremă la alta între 2017 și 2022, Marine Le Pen a părut să joace acest meci pentru imaginea ei, și mai ales pentru ea însăși.
