Câştigul obţinut de băncile locale doar din diferenţa dintre dobânzile oferite pentru economii şi cele percepute la credite depăşeşte cu mult media ţărilor din regiune.
O marjă decentă în acest moment între dobânzile la credite şi cele la depozite ar fi, în opinia şefului UniCredit pentru Europa Centrală şi de Est, Federico Ghizzoni, de trei puncte procentuale. Aceasta este, de altfel, şi media pentru ţările din regiune. Marjele practicate de băncile din România depăşesc însă cu mult acest nivel. În medie, diferenţialul între dobânda la credit şi cea la depozit ajunge, în România, la aproximativ 5%, potrivit datelor BNR. „Problema marjelor trebuie discutată de la ţară la ţară. Fiecare crede că în ţara lui sunt cele mai mari marje. România e un caz particular, pentru că a trebuit să dăm dobânzi foarte mari la depozite o perioadă de timp. În prezent, ne aflăm însă pe un trend descrescător, iar guvernatorul Isărescu susţine tendinţa“, spune Ghizzoni. Pe lista argumentelor care justifică marjele mari practicate de băncile din ţara noastră, oficialul UniCredit plasează şi costurile cu riscul de ţară (nivelul CDS pentru asigurarea riscului de neplată este mai ridicat decât în alte ţări din regiune). Diferenţa mare dintre dobânda pentru economii şi cea la credite este simţită mai ales de clienţii persoane fizice, dar nu sunt scutite nici companiile. Dacă în Polonia, de exemplu, marja pentru companii este de doar 0,4% (dobânda medie la depozitele în euro este de 2,4%, iar cea la creditele pentru firme de 2,8%), în România avem o marjă de 3%, cea mai mare din regiune.
Cele mai mari dobânzi
România reuşeşte un record şi prin nivelul efectiv al dobânzilor atât la credite, cât şi la depozite, situaţie care se menţine, practic, de când a început explozia creditului. În Ungaria, băncile cer, în medie, 7,43% pe an pentru creditele de locuinţă în euro şi 9,23% pentru cele de consum. În Polonia, dobânda la creditele pentru locuinţă este de 4,9%, în timp ce populaţia plăteşte la creditele de nevoi personale 5,1% pe an. În Bulgaria, creditele de locuinţă presupun plata unei dobânzi de 8,64% pe an, iar la cele de consum dobânda este de 11,89%. De altfel, vecinii de la sud de Dunăre sunt şi singurii care ne pot concura în privinţa dobânzilor medii la creditele de consum, în România acestea situându-se la circa 11%, în timp ce la împrumuturile ipotecare ajung la 9%. Nici pentru clienţii companii comparaţia nu pare avantajoasă, aceştia trebuind să plătească dobânzi de până la 8%, adică şapte puncte procentuale peste nivelul EURIBOR şi cu două puncte peste dobânda plătită de firmele din Bulgaria. Comparativ cu Polonia, care are cel mai scăzut nivel de dobândă, companiile româneşti se împrumută la o dobândă de aproape trei ori mare.
10,9% era, la 31 iunie 2009, dobânda medie cerută de bănci pentru creditele de nevoi personale şi cele pentru locuinţă acordate populaţiei, în euro
5,9% era, la jumătatea anului, dobânda medie oferită de băncile locale pentru depozitele în euro la termen, constituite de populaţie pe maximum un an
Puzderie de Comisioane
Băncile locale deţin un record absolut în ceea ce priveşte numărul comisioanelor pe care le „ataşează“ la creditele de consum.În România, regăsim cel puţin patru comisioane. Este vorba despre comisionul de analiză, comisionul de acordare, comisionul de administrare şi comisionul de rambursare anticipată. Comisionul de acordare este unic în Europa. Unele bănci percep şi un comision de risc valutar. Prin comparaţie, în Cehia există un singur comision, plătibil la început, în Ungaria unul lunar, iar în Slovacia două comisioane.
