„Întorcându-mă în trecut la zilele facultăţii – am obţinut diplomele de licenţă şi master la Universitatea din Boston şi doctoratul la Massachusetts Institute of Technology – trebuie să recunosc ca nu mai ţin minte nimic din ceremoniile de absolvire, poate pentru că nu au avut nimic deosebit. Discursul pe care l-am auzit la încheierea liceului a ieşit însă în evidenţă, nu neapărat pentru că era inteligent sau amuzant, ci pentru că mi-a cristalizat noţiunea că munca şi disciplina sunt cheia spre succes şi spre o viaţă dincolo de limitele oraşului meu natal.
Eram unul dintre tinerii absolvenţi plini de speranţe ai liceului Wellington C. Mepham din Long Island, în New York. Ţin minte că durul domn Calhoun, directorul nostru, a ţinut discursul. Privind în urmă, e posibil ca o altă persoană să fi ţinut discursul, dar mi-au rămas întipărită în memorie până astăzi privirea domnului Calhoun. El spunea că trebuie să munceşti din greu şi să studiezi pentru a avea succes în viaţă. Nu era, cu siguranţă, nimic revoluţionar în această idee, dar, în acelaşi timp, mesajul că nu există scurtături către succes rezona cu mine. Era o idee pe care o adopta şi Sir John Templeton, o persoană pe care o admir sincer.
La absolvirea liceului, mi s-a oferit distincţia de „cel mai bun cetăţean” din clasă – nu cel mai deştept, nu cel mai bun atlet, nu cel mai sociabil, ci „cel mai bun cetăţean”. Nu ştiu de ce am primit această distincţie, dar bănuiesc că din cauză că eram prietenos cu toată lumea şi oarecum naiv, deci plăcut celorlalţi. Astăzi, meseria mă duce în aproape toate colţurile globului (călătoresc peste 250 de zile pe an) şi întâlnesc oameni din toate culturile şi straturile sociale, aşa că a fi prietenos şi plăcut de cei din jur s-a dovedit o calitate. De atunci, se poate spune că am devenit un „cetăţean al lumii”.
Dacă mi s-ar cere să ţin un discurs elevilor care absolvesc astăzi fostul meu liceu, aş spune probabil ceva de felul acesta: „În afară de excursiile periodice la New York, bănuiesc că mulţi dintre voi nu au ieşit niciodată din Nassau County, din statul New York sau din Statele Unite. Cel mai bun sfat pe care pot să vi-l dau este să aplicaţi imediat pentru un paşaport şi/sau să obţineţi o viză pentru a călători în China, Japonia, India, Rusia, Brazilia şi alte ţări în care vă puteţi permite să călătoriţi cât sunteţi încă tineri şi lipsiţi de griji. Luaţi-vă un an în care să exploraţi lumea, dacă puteţi. Menţineţi o minte deschisă. Ascultaţi şi învăţaţi şi chiar luaţi câte o slujbă în diferite ţări. Veţi câştiga o perspectivă extrem de diferită asupra lumii şi veţi învăţa să apreciaţi ce se întâmplă în afara codului vostru poştal. Când ieşiţi din zona de confort şi ajungeţi în altă parte a globului veţi fi mai bine pregătiţi pentru a lua marile decizii legate de ce veţi face în restul vieţii. Credeţi-mă, nu veţi regreta”.
Călătoriile nu doar extind viziunea asupra lumii, ci îţi dau motivaţia şi perpectiva necesare pentru a te ajuta să-ţi ghidezi viitorul, mai mult decât un oarecare test standard de aptitudini. Îmi doresc să fi făcut acest pas atunci când am terminat liceul. Chiar dacă părinţii mei erau imigranţi, nu m-am gândit niciodată să vizitez alte ţări. Mulţi ani mai târziu, după ce am terminat facultatea, am început să văd lumea. A fost o revelaţie pentru mine, începutul unei noi vieţi. Dacă aş fi făcut acea călătorie după terminarea liceului, probabil că m-aş fi pregătit mai bine şi mai devreme pentru ceea ce am decis în cele din urmă – şi am fost destinat – să fac. Astăzi, oportunităţile pentru absolvenţii de liceu sunt practic nelimitate. Internetul îţi aduce lumea la uşă; nu doar că înveţi instantaneu despre alte locuri şi îţi poţi organiza călătorii ieftine, dar poţi să te conectezi cu oameni de pe orice continent şi de pe orice fus orar. Dar transformarea conexiunii electronice într-una adevărată, umană, îţi poate schimba cu adevărat viaţa.
Dacă aş putea oferi un ultim sfat, pe care mi-aş dori să-l fi putut da mie însumi în tinereţe, ar fi să aveţi control asupra propriei vieţi. Este ceva ce ar trebui să faceţi de-a lungul carierei, în orice etapă sau la orice vârstă. Faceţi o listă de zece lucruri care v-au făcut fericiţi în trecut. Apoi, cu hârtia în faţa ochilor, gândiţi-vă ce aţi vrea să faceţi şi alegeţi o vocaţie care include elementele cheie de pe listă. Apoi, alegeţi un drum care credeţi că vă va face fericiţi şi pe care vă place să-l parcurgeţi. Examinaţi unde vă aflaţi astăzi şi plănuiţi unde aţi vrea să fiţi mâine. În al treilea rând, porniţi independent pe acel drum, indiferent de ce spun sau gândesc familia, prietenii şi oricine altcineva. Până la urmă, este propria voastră carieră, propriul vostru succes sau insucces – şi propria viaţă pe care o aveţi de trăit.”
Mark Mobius către tineri: luaţi paşaport, călătoriţi şi păstraţi controlul asupra propriei vieţi
6 iunie 2013, 14:37
Ultima modificare în 6 iunie 2013, 17:37
Este suficient să ne uităm la generațiile care termină acum liceul pentru a vedea cât de dezorientați sunt tinerii din prezent. Și nu numai la noi, ci și în alte țări, inclusiv în SUA, elevii americani fiind cei cărora li se adresează, în principal, sfaturile. Cum însă situația este, mai mult sau mai puțin, valabilă și în România, ar fi bine ca și tinerii noștri să ia aminte la ce le spune unul dintre cei mai mari manageri de fonduri de investiții din lume. Redăm în continuare sfaturile șefului Franklin Templeton.
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook
- Studiu: Companiile îşi doresc să angajeze tineri fără experienţă
- Pearl Arredondo: Povestea mea, de la fiică de gangster la profesoară model
- Legea care ar putea contribui la revigorarea meseriilor tehnice în România
- ”Spălarea” locurilor de muncă: De ce banii europeni nu produc job-uri
- ejobs: Tendinţele pieţei de recrutare din România
- ANOFM: Care sunt cele mai solicitate meserii ale anului 2013
- UE pune la bătaie 2,5 mld. euro pentru a eradica analfabetismul în rândul copiilor europeni, până în 2030
- Piața europeană a muncii, tot mai inaccesibilă românilor
- SONDAJ: Românii sunt nemulţumiţi de performanţele învăţământului din ţara noastră
- 60% din ceea ce cheltuim pe programe de training se iroseşte