În investiţii, ca şi în viaţă, există un yin şi un yang. Numărul de echilibristică între inflaţie şi creştere, cu care se confruntă de multe ori economiile, este probabil mult mai pronunţat în lumea pieţelor emergente. Stimulează creşterea prea mult şi ar putea izbucni inflaţia. Sau atacă inflaţia prea puternic şi creşterea ar putea îngheţa, scrie Mark Mobius, preşedintele Franklin Templeton Emerging Markets.

Flacăra inflaţiei pare să se mai fi stins în unele pieţe emergente (cel puţin pentru moment), şi unele bănci centrale, inclusiv cele din China, Brazilia, Indonezia, Rusia şi Thailanda, au luat măsuri în ultimele luni pentru a stimula creşterea. Cred că fundamentele economice ale multor pieţe emergente susţin aceste acţiuni – atât timp cât ele nu înclină balanţa prea mult. Inflaţia este, cu siguranţă, o mare provocare, şi cred că va fi probabil un aspect foarte important în viitor.

Nicio ţară nu este imună la inflaţie iar pieţele emergente nu constitutie o excepţie. În economiile emergente, o mare parte a populaţiei se află în categoria de jos a veniturilor, aţa că o creştere a preţurilor la mâncare sau combustibil este, în mod special, importantă. În 2010 şi în prima parte a lui 2011, multe pieţe emergente au demarat politici de control al inflaţiei. Totuşi, măsurile de restrângere – cum ar fi creşterea ratelor dobânzilor şi creşterea nivelului minim de rezerve ale băncilor – pot fi însoţite de un cost potenţial, existând posibilitatea să declanşeze aprecierea monedei şi încetinirea creşterii. Am văzut câte un pic din amândoua în unele economii emergente.

Restrângerea economică a dus la supraevaluarea monedelor

După părerea mea, acţiunile de restrângere din ultimii doi ani au condus la supraevaluarea unor monede de pe pieţele emergente, pe baza raportului preţ-paritate. Acest lucru reprezintă o dilemă pentru factorii de decizie politică, având în vedere că o monedă puternică poate face exporturile unei ţări mai puţin competitive pe piaţa internaţională. Din nou, este vorba de un echilibru delicat. Pentru a combate aprecierea monedei ca urmare a fluxurilor din exterior, unele ţări au introdus diferite mijloace de control al capitalului. De exemplu, Brazilia a majorat taxele pe investiţii străine în titluri cu venit fix, iar China îşi controlează activ moneda.

Vedem semne că, în unele dintre aceste economii emergente, şi creşterea încetineşte. Guvernul chinez a redus prognoza oficială a PIB-ului la 7,5% pentru 2012, de la 9,2% în 2011. În decembrie şi, din nou, în februarie anul acesta, Banca Populară Chineză a redus limita minimă de numerar pentru băncile mari, pentru a stimula creşterea.

Reversul medaliei este că, în ultimele luni, statisticile au arătat că inflaţia s-a mai micşorat în unele dintre aceste economii emergente. De exemplu, în Rusia, indicele preţurilor de consum a scăzut în februarie la 3,7% pe an, de la 4,2% în ianuarie 2012, 6,1% în decembrie 2011 şi 9,6% în mai 2011. În Coreea de Sud, presiunile inflaţioniste s-au redus la cel mai mic nivel din ultimul an în februarie, la 3,1%. Indicele preţurilor de consum din China a ajuns la 3,2% în februarie, de la 4,5% în ianuarie, marcând cel mai scăzut nivel anual din ultimele 20 de luni.

De ce are China potenţial? Chinezii nu vor renunţa la maşini pentru biciclete

În acest moment, cred că mai există spaţiu de mişcare pentru mai multă stimulare în China şi în alte economii emergente, având în vedere că acestea par pregătite să absoarbă schimbările, fără potenţiale rezultate negative dramatice. Discuţiile alarmiste despre încetinirea Chinei sunt omniprezente dar, după cum am spus de mai multe ori, nu cred că această ţară se va confrunta cu o aterizare dură; şi merita să repet acest lucru.

În viziunea mea pe termen lung, China înca are destul de mult potenţial in favoarea sa. Sistemul bancar chinez pare să fie într-o formă bună, iar investiţiile în infrastructura sunt în plină expansiune. Rezervele valutare ale ţării însumau, la sfărşitul lui 2011, 3,2 trilioane USD, cele mai mari din lume. Probabil că cea mai mare resursă a Chinei  este însa populaţia de 1,3 miliarde, ale cărei venituri şi standarde de viaţă sunt în creştere. Trecerea la o cultură orientată spre consum este în plină desfăşurare şi pare să continue pe termen lung. Dacă vă gândiţi că cetăţenii chinezi vor renunţa la noile lor maşini şi se vor întoarce la biciclete, vă pot spune: probabil greşiţi!

Sunt la fel de optimist în privinţa perspectivelor pe termen lung ale multor alte economii emergente. În timp ce unele economii dezvoltate sunt încă afectate de ingrijorări cu privire la nivelul datoriilor suverane, multe economii în curs de dezvoltare sunt caracterizate de rate mari de creştere, un raport mic al datoriei în PIB şi de rezerve valutare ridicate. O mare parte din creşterea pieţelor emergente se datorează consumului domestic, ceea ce pare să fie legat de veniturile tot mai mari şi de expansiunea unei populaţii tinere, apte de muncă.

Bineinţeles, există întotdeauna riscuri. Problemele geopolitice sunt un factor pentru pieţele emergente (la fel cum sunt peste tot) şi ar putea contribui la inflaţie. Petrolul – un domeniu de interes special pentru mine – este, probabil, cel mai vulnerabil la aceste riscuri. Dezastrele naturale pot, de asemenea, avea un impact dramatic asupra culturilor agricole şi pot declanţa inflaţia, ceea ce ar putea conduce la tulburări locale. În ultimii ani am observat acest impact al secetei şi incendiilor în Europa de Est, şi al inundaţiilor în Asia de Sud-Est. Pentru a supravieţui şi a prospera, companiile trebuie să fie pregatite să absoarbă impactul oricărei majorări a preţurilor la materiile prime.

Diversificarea, o bună metodă de protecţie împotriva inflaţiei

Cred că esential este să ne amintim că inflaţia, la fel ca un foc, trebuie să fie observată cu atenţie. Sunt de părere că inflaţia va exista atât timp cât guvernele nu au restricţii în crearea de bani noi. Deci, chiar cu progresele pe care le-am vazut pe frontul inflaţiei, cred cî este un lucru la care trebuie să rămânem atenţi anul acesta. În timp ce unele ţări emergente îşi pot muta atenţia de pe lupta împotriva inflaţiei pe stimularea creşterii, altele înca se luptă cu inflaţia. Este un permanent număr de echilibristica între provocări şi oportunităţi.

Ca investitor, un mod de a combate forţele inflaţiei şi încetinirea creşterii într-o ţară faţă de alta este să diversifici – atât activele cât şi ţările. Din fericire pentru investitorii care caută să diversifice, cred că exista multe oportunităţi potenţiale din care se poate alege. Investitorii trebuie doar să ţtie unde să se uite după oportunităţi convingătoare. Este treaba noastră să facem muncă de cercetare pentru a le găsi. Este important de reţinut, totuşi, că diversificarea nu poate garanta un profit sau proteja împotriva unei pierderi.

În privinţa abordării noastre de investiţii, deşi nu există o cale sigură către succes, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: să investim cu un orizont pe termen lung în companii pe care le considerăm subevaluate, fundamental solide şi în creştere şi despre care credem că pot trece peste perioade grele. Chiar dacă e greu sa obţii echilibrul perfect, sunt optimist în privinţa viitorului.