Marrakech sau basmul celor 1001 de nopţi colţ cu Ferentari

Centrul Marocului ascunde un oraş în care noul şi vechiul, liniştea şi zgomotul, dar şi luxul îngemănat cu sărăcia uimesc. Marrakech este locul unde viaţa are un ritm aparte. De la Bucureşti la Marrakech poţi ajunge cu avionul în cel puţin şase ore. Asta, dacă ai avut inspiraţia sau norocul de a găsi loc într-o cursă charter. Dacă nu, aceeaşi destinaţie poate fi atinsă cu un ocol prin Franţa sau Spania, unde există curse de linie către Maroc. Dar la cele şase-şapte

Centrul Marocului ascunde un oraş în care noul şi vechiul, liniştea şi zgomotul, dar şi luxul îngemănat cu sărăcia uimesc. Marrakech este locul unde viaţa are un ritm aparte.

De la Bucureşti la Marrakech poţi ajunge cu avionul în cel puţin şase ore. Asta, dacă ai avut inspiraţia sau norocul de a găsi loc într-o cursă charter. Dacă nu, aceeaşi destinaţie poate fi atinsă cu un ocol prin Franţa sau Spania, unde există curse de linie către Maroc. Dar la cele şase-şapte ore va trebui să mai adăugaţi vreo trei. Oboseala unui astfel de drum se dovedeşte însă un amănunt puţin important odată ce, lăsând în urmă aeroportul Menara, pătrunzi pe bulevardele pline de vegetaţie luxuriantă şi fântâni arteziene din zona Gueliz (oraşul nou). Aici se află majoritatea hotelurilor de patru şi cinci stele, iar liniştea apăsătoare este străpunsă doar de trilurile păsărilor şi de tropotul cailor, care trag obosiţi caleşti viu colorate, destinate turiştilor. Din când în când, zgomotul unei motorete te trezeşte din reverie. La doar câţiva paşi, zidurile galbene ale Medinei, străpunse ici şi colo de arcade monumentale, ascund privirilor Marrakech-ul vechi, cu mii de străduţe întortocheate, pe care îţi faci cu greu loc printre măgăruşi încărcaţi până la refuz, vânzători ambulanţi, hoţi şi motociclişti din calea cărora este bine să te dai deoparte, pentru că nu par a respecta vreo regulă de circulaţie. Mizeria este la ea acasă. Magazinele pline de mirodenii, obiecte şi veşminte tradiţionale, covoare sau băuturi au dimensiunile unor cutii de chibrituri. Spre deosebire de zona nouă a oraşului, aici zgomotul este asurzitor. Saltimbancii, dresorii de şerpi, instrumentiştii, dansatorii şi motoretele  fac un zgomot infernal. Deodată, se aude chemarea tristă, dar severă, a unui imam, făcându-i pe toţi să îşi întoarcă privirile către turnul impresionant al moscheii Koutoubia, construită în secolul al XII-lea.

După experienţa incredibilă a stră­duţelor înguste şi a vestitelor souks (pieţe), în care se vinde absolut totul, de la pantofi la animale şi suveniruri, intrarea în imensul spaţiu deschis al Djemaa El-Fna te lasă fără grai. O piaţă care, odată cu lăsarea serii se umple de oameni veniţi din toate colţurile lumii să vadă colecţia de minuni ale Marrakech-ului: îmblânzitori de cobre, femei care te urmăresc minute în şir ca să te convingă să-ţi faci un tatuaj tradiţional, vânzători de covoare şi, mai ales, restaurante ambulante pline ochi cu tot soiul de mâncăruri din apreciata bucătărie marocană. Toate acestea la un loc, plus înghesuiala, fac din Djemaa El-Fna un loc unic.

Spre Atlas, în şir indian

După ce înţelegi şi, mai ales, simţi ce înseamnă Marrakech, o scurtă călătorie cu maşina pe drumurile prăfuite din împrejurimi este mai mult decât lămuritoare, dacă mai aveai dubii că ai ajuns pe tărâmul contrastelor. Plecând de la hotel, prima surpriză te întâmpină  în suburbii, unde traficul este infernal la anumite ore, iar regulile de circulaţie învăţate acasă trebuie uitate. Circulaţia este un adevărat test al curajului.  Dacă ai timp să te uiţi pe geam, între două manevre de evitare a unei motorete sau a unei hoarde de pietoni traversând fără noimă, poţi vedea cealaltă faţă a Marrakech-ului: sărăcia. Sentimentul că te afli într-un fel de Ferentari marocan apare de fiecare dată când traversezi o mică localitate, iar  intrarea pe drumurile neamenajate, pline de praf,  dar care pot scurta călătoria cu zeci de kilometri, îţi dezvăluie peisaje chiar mai dezolante: case din pământ, copii murdari, care se sperie la vederea echipamentelor electronice, şi unica resursă a locului, oile, păscând printre ciulini,  pentru că vegetaţia luxuriantă a dispărut demult, odată cu ieşirea din Marrakech.

Cu toate acestea, din loc în loc, minunăţii nebănuite îţi desfată privirea: panorama munţilor Atlas, mai apoi frumoasele caravanseraiuri, renovate,  plasate strategic în drumul turiştilor, sau lacul de acumulare Lalla Takerkoust, care pare o fata morgana în mijlocul colinelor golaşe, acoperite de pietre şi praf.

Înainte de a pleca din Marrakech, trebuie să încerci lăudatele bucate marocane,  prăjiturile, ceaiul de mentă şi sucul de portocale. Pentru a înţelege de ce sute de mii de europeni, americani sau asiatici preferă să petreacă o săptămână în Maroc, şi nu într-o staţiune pompoasă din propria lor ţară.

100 de dirham (circa 12 USD) costă o masă copioasă la restaurantele ambulante din Djemaa El-Fna, în timp ce la restaurantele din Gueliz preţul de­pă­­şeşte 300

Oferte de cazare în Marrakech

Minivacanţă Cei care vor să ajungă luna viitoare în Marrakech trebuie să scoată din buzunar 718 euro. Preţul include transportul cu avionul, patru nopţi cazare cu demipensiune la un hotel de patru stele şi taxele aferente. (Ofertă Cocktail Holidays)

 

 

Pachet Circuitele marocane propuse de turoperatori in­clud şi vizitarea Marrake­shului, plus o noapte de cazare. Pentru 11 nopţi la hoteluri de trei şi patru stele, la care se adaugă şi demipensiunea, turistul va plăti 1.000 de euro. (Ofertă Premier Tour)