Le-au pus la dispoziție aproape 90 de hectare de teren, iar asta fără să le ia vreun ban, le-au făcut drumuri, le-au tras utilități.  Bineînțeles, lucrurile acestea se știu, la fel cum se cunoaște și prețul plătit de toți românii: peste 20 de milioane de euro. Dar acesta e doar vârful iceberg-ului. Clauzele contractului dintre statul român și Nokia sunt, culmea, secrete, de parcă ar fi fost vorba de un act semnat de cetățeanul Marean, pe persoană fizică, dar autorizată, și de un obscur SRL. E drept, Nokia România e SRL… Toată această situație ne dă frâu liber imaginației. A fost vorba de ajutoare de stat sau de facilități fiscale? Ce argumente forte au folosit demnitarii statului pentru a-i convinge pe finlandezi? Cert este că, aseară, reprezentanții Nokia au fost chemați la Guvern pentru a vedea în ce măsură poate statul român poate să mai recupereze din pagubă. Bineînțeles, după întâlnire, Boc nu avea cum să rămână fără un gust nasol, de pește stricat…
În mod normal, statul român ar fi trebuit să câștige bani frumoși din taxele plătite de Nokia, probabil multe sute de milioane de euro. Așa că, deși pleacă, Nokia ar trebui să sune bine în continuare pentru români. Din păcate, nu vom ști prea curând dacă finlandezii au dat sau au luat. Cert este că profitul obținut de Nokia la Jucu nu este de lepădat: în 2010, a ajuns la peste 43 de milioane de euro, în creștere de la 38 de milioane de euro în 2009. Asta în timp ce construcția fabricii nu a costat mai mult de 60 de milioane de euro.
Atunci de ce au plecat?  Directorul executiv al Nokia, Stephan Elop, a explicat că este vorba de o decizie strategică a companiei: relochează activitatea fabricii în Asia. Motivele? Costuri mai mici și clienți mai mulți! Fără îndoială, Nokia a renunțat la Europa, dar vrea cu orice preț să-și păstreze supremația mondială! Finlandezii au realizat că au pierdut lupta cu inovația și se retrag spre zone unde clienții, cred ei, sunt mai puțin pretențioși, iar potențialul este mai mare.
Revenind la România, plecarea Nokia nu este o catastrofă. Normal, fuga unui important investitor nu are cum să fie privită cu ochi buni. Trebuie însă spus că la Jucu se asamblau doar telefoane uzate moral, adică este vorba de puțină valoare adăugată și deloc inovație și creativitate. Acum avem parte și de o veste bună: câțiva investitori străini s-au arătat interesați de ceea ce Nokia nu a știut să folosească. Astfel, cei peste 2.000 de angajați poate vor avea ocazia să lucreze pentru o companie care să-i plătească ca în Europa, nu ca în Burkina Faso!

Fără îndoială, acesta este momentul în care Guvernul ar trebui să facă, în sfârșit, ceva pentru investitorii adevărați. Nu de alta, dar doar așa viitorul sună bine!