De cativa ani incoace, Scumpiloii, Misulicii, Indienii si alte aratari haioase, poreclite sau nu, fac o concurenta acerba martisoarelor clasice. Motivul pare sa fie unul foarte simplu. Inainte de 89, nu existau modele din exterior, sursele de inspiratie erau limitate, iar martisorul, cu nelipsitul snur alb-rosu, nu era altceva decat un obiect de mici dimensiuni care se prindea in piept. In ultimii ani, libertatea de expresie a celor care se ocupa cu creatia martisoarelor pare sa nu mai aiba li
De cativa ani incoace, Scumpiloii, Misulicii, Indienii si alte aratari haioase, poreclite sau nu, fac o concurenta acerba martisoarelor clasice. Motivul pare sa fie unul foarte simplu. Inainte de 89, nu existau modele din exterior, sursele de inspiratie erau limitate, iar martisorul, cu nelipsitul snur alb-rosu, nu era altceva decat un obiect de mici dimensiuni care se prindea in piept. In ultimii ani, libertatea de expresie a celor care se ocupa cu creatia martisoarelor pare sa nu mai aiba limite.
Tinerii studenti de la Academia de Arta sau chiar elevii Liceului Tonitza detin monopolul pe piata in ceea ce priveste originalitatea produselor cu caracter sezonier: felicitari de diferite ocazii – Paste, Craciun, 8 Martie – podoabe de brad si, implicit, martisoare.
Ei sunt in competitie cu adevaratii comercianti, mult mai numerosi, aceia care le cumpara din depozitele angro si le vand cot la cot cu ei. Dar aceasta nu face decat sa ii stimuleze pe tinerii artisti sa depaseasca sabloanele clasice.
Cu ajutorul cunostintelor dobandite in scoala si prin studiu individual, acestia apeleaza la materiale si mijloace plastice deosebite pentru
a-si pune in practica viziunile si a-si vinde marfa. Astfel au aparut multe personaje simpatice, care par a fi pe gustul celor tineri, ravase si pergamente. Acestea tind sa inlocuiasca treptat modelele de martisoare cu care am fost obisnuiti in trecut: flori, inimioare, cosari, fluturi, animalute sau cele cu motive religioase.
Fantezia concureaza
traditia
Una dintre metodele folosite, imprumutate din caricatura, este sublinierea prin contrast a uneia dintre partile corpului in raport cu celelalte. Astfel, de cele mai multe ori, capul devine elementul speculat din acest punct de vedere, corpul si picioarele fiind adesea neglijate ca marime.
In trecut, adevaratul martisor, care purta intreaga semnificatie, era snurul, obiectul prins de el constituind doar un accesoriu. In zilele noastre, pe langa faptul ca rolul celor doua elemente s-a inversat, obiectul care acum tine loc de martisor a crescut mult in dimensiuni, in detrimentul snurului. Desi semnificatia i se pierde in timp si prezenta lui pare uneori a nu mai fi obligatorie in viziunea unora, snurul isi gaseste, in schimb, noi utilitati.
Astfel, cu un snur mai gros, asa cum se poarta mai nou, se poate prinde parul sau chiar „agata un buchet de ghiocei.
De inspiratie occidentala, gestul de a oferi un mic animal colorat din plus la diverse ocazii a prins si la noi, tot in randurile celor tineri. „Explicatia este una destul de logica: modelele occidentale la care au avut acces dupa 89, prin intermediul publicatiilor sau televizorului, au avut mai multa priza la tineri, in special la cei de la orase, oarecum in dauna obiceiurilor traditionale. Felul in care acestia au receptat informatia sau, mai bine zis, au copiat-o, depinde de gradul lor de educatie si pregatire”, afirma Laurentiu Vasiliu, tanar arhitect si designer.
Artist, artist,
dar si banu conteaza
Putini stiu ca in spatele produsului finit se ascund luni intregi de munca, multa indemanare si o minima investitie pentru procurarea celor necesare. Materialele folosite sunt dintre cele mai variate, in functie de inspiratia si pregatirea fiecaruia: panzeturi, piele, tricotaje, margelute, sarma, blana naturala, oase si multe altele. La acestea se mai adauga unelte speciale de taiat, multiplicat, cuptoare pentru ceramica si sticla, ambalaje etc.
Pentru multi dintre artisti, dorinta, marturisita uneori, de a scoate un ban in plus concureaza cu placerea de a crea. Inainte de 1989, vanzarea martisoarelor era considerata o afacere. Cei care treceau de aprobarile de la Circa financiara, Primarie si Uniunea Artistilor Plastici si ajungeau cu marfa in strada aveau profituri neobisnuit de mari pentru acea vreme.
Desi modelele de martisoare comercializate atunci erau aproape aceleasi in fiecare an, ziua de 1 Martie constituia si un pretext de a aduce o pata de culoare intr-un cenusiu inceput de primavara.
Artistii plastici aveau, ca si acum, reteaua de distributie prin Fondul Plastic. „De Sarbatori, felicitarile si martisoarele se vindeau cu multe zile inainte. Cozile incepeau din Lipscani. Pentru artisti era o buna sursa de venit, spre deosebire de acum, cand nu se mai inghesuie nimeni”, declara Eugenia Asan, gestionara a uneia dintre consignatiile din pasajul Hanu cu Tei.
Desi peisajul inceputului de primavara nu mai este acelasi de cativa ani incoace, ziua de 1 Martie ramane totusi o zi de sarbatoare.
Un alt exemplu de felul in care tinerii recepteaza moda occidentala este ziua de Sfantul Valentin, 14 februarie, care se bucura acum de un mare succes la noi. Sarbatorita doar cu doua saptamani inainte de 1 martie, aceasta zi a indragostitilor „fura ceva din farmecul de altadata al Martisorului. Cu toate acestea, a primi un martisor este un obicei la care doamnele, mai mult sau mai putin conservatoare, nu mai pot renunta.
Ana Cristina Moldovan