Premierul britanic consideră că protocolul privind Irlanda de Nord, prin instalarea unei frontiere vamale în Marea Irlandei, le-ar permite probabil europenilor să provoace o „blocadă alimentară” împotriva Irlandei de Nord, conform lepoint.fr

„Nu putem lăsa puterea teoretică de a ne dezbina țara, de a o divide, în mâinile unei organizații internaționale”, a explicat Boris Johnson, considerând ca fiind „vitală” adoptarea textului său de lege.

Johnson ar lua în considerare şi încălcarea Convenției europene a drepturilor omului pentru a recâștiga marje în tratamentul migranților. Atitudinea premierului îi consternează pe europeni și face ca o cooperare strânsă să fie mai puțin probabilă în viitor.

Interviu cu Nathalie Loiseau

Interviu cu Nathalie Loiseau, fost ministru pentru Europa, responsabil cu monitorizarea negocierilor cu Regatul Unit în cadrul Parlamentului European.

Reporter: Johnson sfidează Uniunea Europeană, refuzând retragerea unui proiect de lege care ar pune sub semnul întrebării, potrivit Bruxelles-ului, tratatul de ieșire din UE. Cum analizați această mișcare tactică a prim-ministrului britanic în ultima fază a negocierilor cu UE?

Nathalie Loiseau: Acest reviriment este un nonsens: acordul de retragere a făcut obiectul unei negocieri îndelungate, a fost semnat în comun, ratificat de ambele părți și Boris Johnson i-a lăudat meritele în timpul propriei campanii electorale. Dacă este vorba despre o mișcare tactică pentru a semăna confuzie și discordie între europeni, este deja un eșec. Reacțiile sunt unanime. Parlamentul European a adoptat o poziție foarte clară: atâta timp cât acordul de retragere nu este pus în aplicare în totalitate și cu bună credință, nu se pune problema ratificării unui viitor acord de parteneriat, dacă va exista unul. Pe ce vom construi relația viitoare dacă situația actuală este incertă?

Reporter: Majoritatea sa parlamentară poate să-l urmeze și să adopte un proiect de lege care scrie negru pe alb că nu va respecta dreptul internațional? Există vreo șansă să fie respins la Westminster?

Nathalie Loiseau: Parlamentarii britanici trebuie să decidă. Ei sunt suverani și nu le-am contestat niciodată suveranitatea. Cu toate acestea, decizia lor va avea consecințe. Fie Regatul Unit rămâne susținătorul unei ordini internaționale bazate pe reguli, ceea ce implică să le respecte el însuşi, fie trece „de partea întunecată a forței”, cea a țărilor în care nu putem avea încredere. Ce îi va spune guvernul britanic Chinei despre încălcarea tratatului internațional care guvernează Hong Kong-ul, dacă Londra își ignoră propriile angajamente?

Reporter: Când eraţi ministru al Afacerilor europene, aţi fost nevoită să lucraţi cu Boris Johnson, pe atunci ministru de Externe în guvernul Theresa May. Cum aţi perceput psihologia acestuia şi metoda sa de negociere din acea vreme?

Nathalie Loiseau: Îmi rezerv amintirile pentru Memoriile mele, dacă le voi scrie într-o zi. Dar observ o contradicție fundamentală în actuala poziție de negociere britanică: guvernul britanic critică Europa pentru că vrea ca el să se angajeze în scris să respecte standarde ridicate în ceea ce privește mediul sau dreptul muncii și ne invită să-l credem pe cuvânt. Dar, în același timp, încalcă angajamentele asumate de el însuși cu privire la acordul de retragere și, din proprie inițiativă, zdruncină încrederea pe care o pretinde de la ceilalţi.

Reporter: Se fac multe speculații cu privire la influența doctrinară pe care consilierul său, Dominic Cummings, un Brexiter dur, o exercită asupra sa. Chiar credeţi că Johnson, un om cultivat, care a urmat cele mai bune școli, poate fi manipulat sau chiar îndoctrinat, el care s-a răzgândit atât de des în funcţie de circumstanțe?

Nathalie Loiseau: Nu putem nega că există la Londra, chiar și în anturajul apropiat al prim-ministrului, susținători ai unui Brexit fără acord. Este permis să ne întrebăm dacă aceştia nu caută să îşi înmulțească provocările în speranța de a face Uniunea Europeană să-și piardă răbdarea, să renunțe la negocieri și să poarte responsabilitatea unui „no deal”. Pentru că nu știu bine cum funcționează Uniunea Europeană. Și subestimează faptul că, în această negociere, atitudinea flegmatică și pragmatismul sunt de partea Bruxelles-ului.

Reporter: Guvernul Johnson tocmai a semnat primul său acord de liber schimb cu Japonia și se laudă că a obținut condiții mai bune pentru anumite produse decât în acordul UE-Japonia. Nu este aceasta demonstrația că ar putea avea dreptate pe fond: apărarea intereselor comerciale britanice nu este niciodată mai bine garantată decât atunci când britanicii negociază singuri fără să treacă prin intermedierea Comisiei Europene?

Nathalie Loiseau: Dacă Londra a semnat un acord bun cu Tokyo, cu atât mai bine. Nu avem nimic de câștigat cu un Regat Unit în stare proastă și nu asta căutăm. Acum să vedem exact ce conţine acordul şi nu comunicarea care îl înconjoară. Observ că, în același timp, se ridică multe voci în Statele Unite care cer să nu se încheie un acord cu Londra până când „protocolul irlandez”, care face parte din Acordul de retragere, nu va fi pe deplin respectat. De asemenea, observ că Uniunea Europeană este acum hotărâtă să impună clauze esențiale partenerilor care doresc să încheie acorduri comerciale cu ea, cum ar fi respectarea Acordurilor de la Paris. Fiecare negociere este un raport de forțe. Dimensiunea pieței unice le permite Celor 27 să facă progrese pe care niciun stat izolat nu le-ar putea obţine.