Automobil-clubul german (ADAC) a demonstrat că eficienţa maşinilor electrice poate fi pusă la îndoială prin comparaţie cu un diesel performant. Războiul fondurilor se ascute.
Comisia Europeană (CE) a făcut public, la sfârşitul lunii aprilie, un plan pentru promovarea, la nivel european, a proiectului unei reţele de staţii de reîncărcare rapidă pentru maşinile electrice şi stabilirea, până în 2011, a unor standarde tehnice şi de siguranţă comune, aplicabile acesteia. Planul face parte dintr-o nouă strategie, care urmăreşte introducerea pe piaţă a mai multor tipuri de maşini ecologice, element considerat vital pentru redresarea sectorului auto şi scăderea dependenţei de produse petroliere. Astfel, va fi promovată dezvoltarea maşinilor eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil – cele electrice şi cele care funcţionează pe bază de gaz, biocombustibili şi hidrogen.
Bani şi interese
Planul CE deschide drumul unor mari companii către fondurile atât de necesare cercetării şi dezvoltării unor noi tehnologii destinate propulsiei electrice. Pe lângă potenţialele fonduri europene, guvernele mai multor state din întreaga lume au demarat deja scheme de finanţare destinate pionierilor în acest domeniu. Numai că banii atrag şi controverse. În ciuda prezentărilor fastuoase de concepte ale unor vehicule electrice care ar putea intra, în viitor, în producţia de serie, măreaţa industrie auto germană este nevoită să îşi recunoască limitele şi întârzierea în cursa pentru vehiculul electric. Decalajul actual a fost generat de ideea germanilor că vehiculul electric nu va acoperi, în următorii 20-30 de ani, decât o mică nişă din piaţă, mult mai eficiente din punctul de vedere al costurilor rămânând maşinile convenţionale, cu consum redus de carburant. Iar ADAC a adus un puternic argument în favoarea strategiei adoptate de Daimler, BMW şi Volkswagen: un Smart cu motor diesel emite doar 86 gCO2/km, în timp ce acelaşi vehicul cu propulsie electrică lasă o amprentă de 107 gCO2/km. Motivul: electricitatea este produsă în proporţie covârşitoare de centrale alimentate cu cărbune sau păcură, ceea ce elimină complet avantajul maşinii electrice.
Costuri greu de acoperit
Pe lângă sumele acordate de diferite foruri europene sau mondiale producătorilor auto pentru cercetare şi dezvoltare, impunerea vehiculelor electrice în tendinţele de consum ale cumpărătorilor depinde în mare măsură de stimulentele guvernamentale. Adică tot de banii publici. În prezent, state precum China, Canada, Spania, SUA sau Franţa oferă bonusuri substanţiale celor care achiziţionează un vehicul electric, pentru a estompa cât mai mult din diferenţa de preţ dintre un model cu propulsie clasică şi unul cu motor electric, care este în medie de 10.000 de euro.
Rezultate dezamăgitoare
Neîncrederea cumpărătorilor în viitorul maşinilor electrice este justificată, în acest moment, de performanţele slabe ale produselor deja intrate pe piaţă. De exemplu, modelul i-Miev produs de Mitsubishi are un preţ estimativ de 34.000 de euro. În schimb, clientul primeşte o maşină care, conform producătorului, poate parcurge 150 km fără a fi realimentată cu energie. Numai că un test realizat de revista Auto Motor und Sport, în condiţii reale de trafic, a arătat că i-Miev a parcurs doar 77 km înainte de a rămâne fără energie. Chiar şi aşa, autonomia micului vehicul nipon ar putea fi suficientă pentru clienţii care îl folosesc zilnic doar pentru a ajunge la serviciu. Orice altă deplasare mai lungă presupune deţinerea unui al doilea vehicul cu propulsor convenţional. Deci avantajele sunt, deocamdată, minime.
Cert este că iniţiativa europeană de a stimula producerea de vehicule electrice atrage tot mai mulţi adepţi. Decizia cancelarului german Angela Merkel, de a susţine cauza maşinilor electrice, este generată, în mod evident, de contribuţia statului său la bugetul UE, din care sunt acordate subvenţii producătorilor auto care inovează în acest sector. Mai greu de înţeles, în această perioadă critică pentru economia României, este poziţia premierului Emil Boc, care se declară şi el gata de a susţine proiectele destinate maşinilor electrice, în ciuda faptului că Dacia, deşi face parte din grupul Renault, nu va produce prea curând un vehicul electric, după cum au declarat chiar oficialii francezi. După cum nici Ford nu a menţionat vreun plan pentru construcţia unui vehicul electric la uzina de la Craiova.
Pe termen lung însă, o strategie destinată construirii infrastructurii necesare maşinilor electrice s-ar putea dovedi extrem de utilă. Iar pe termen scurt şi mediu, mult mai util s-ar putea dovedi un plan de subvenţii acordate cumpărătorilor de maşini cu emisii poluante reduse. Chiar dacă acordarea unor bonificaţii asemănătoare celor din China, Canada sau Spania este imposibilă, şi sume ceva mai mici ar putea convinge românii să sprijine efortul de reducere a noxelor.
0,6 miliarde de euro oferă guvernul german ca sprijin pentru dezvoltarea vehiculelor electrice în următorii cinci ani. Franţa pune la bătaie alte 2,2 mld.
