“Concertul a fost ok, dar organizarea a fost un dezastru”. Destul de des, aceasta e impresia cu care rămâne publicul după un spectacol. În schimb, organizatorii se plâng că plătesc cele mai multe taxe din UE ca procent din încasări
Pentru prima parte a acestui an, organizatorii de spectacole au anunţat nume mari pe scenele din ţară: Richard Clayderman pe 19 martie, Mireille Mathieu pe 24 martie, Peter Gabriel pe 8 mai şi Marc Anthony pe 19 mai. La aceste concerte se adaugă spectacolele Metal All Stars de pe 24 martie, Festivalul Peninsula de la Târgu-Mureş în luna iunie şi B’ESTFEST Summer Camp, în luna august.
Preţul biletelor variază în funcţie de loc, de notorietatea artistului şi de taxele pe care organizatorii trebuie să le plătească din încasări, care nu sunt puţine, se plâng aceştia. Preţurile au crescut cu peste 30% în ultimii ani, însă trebuie să rămână la un nivel suportabil pentru ţara noastră. Astfel, spectatorii români plătesc mai puţin pentru un loc în sală decât francezii sau germanii. Ca un exemplu, la concertul AC/DC din România din 2010, cel mai ieftin bilet a costat 127 de lei, în timp ce în Germania a costat de trei ori mai mult. Totuşi, artiştii care îşi ajustează onorariul în funcţie de ţara în care concertează sunt foarte puţini, aşa că organizatorii de concerte trebuie să cântărească bine lucrurile, pentru a-şi asigura câştigurile. Nu de puţine ori, unele spectacole au fost anulate din cauză că, atunci când a tras linie, organizatorul a constatat că iese în pierdere. O altă cauză pentru anularea spectacolelor este legată de nemulţumirile artiştilor cu privire la organizare. Aceeaşi nemulţumire o are de multe ori şi publicul plătitor, însă organizatorii se apără spunând că sunt împovăraţi de taxe şi că mai puţin de 60% din preţul achitat pentru un bilet merge către fondul de organizare, care este insuficient, de cele mai multe ori. De aceea, ei depind de sponsori, care acoperă acum 30% din costul unui show, de aproape trei ori mai puţin decât acum zece ani.
Taxe duble faţă de media UE
„Când un spectator plăteşte 100 de lei pentru un loc la Sala Palatului, doar 79 de lei ajung în buzunarul organizatorului. Din preţul încasat pe un bilet, organizatorul plăteşte 9% TVA. După deducerea TVA-ului, se redirecţionează 5% pentru timbrul muzical şi 1% pentru Crucea Roşie. Ulterior, 2% sunt viraţi catre impozite spectacole la Taxe şi Impozite şi 7% plus TVA la UCMRD ADA, pentru drepturi de autor“, spune Sorina Burlacu, director general la Events. Din cei 79 de lei, care ajung la promoter, se mai scade şi comisionul agenţiei de ticketing, care intermediază vânzarea de bilete , care este discutabil. Chiar dacă avem bilete mai ieftine la concerte decât restul europenilor, preţul acestora creşte de la an la an. „Evident, aceste timbre şi taxe au impact asupra preţurilor de bilete şi asupra business-ului de organizare de evenimente. Unele dintre ele nu mai au niciun sens, iar altele sunt mult mai mari decât în alte ţări“, spune Dragoş Chişcoci, booking & event director la Emagic. Cea mai mare problemă rămâne însă relaţia UCMR ADA: „Găurile din legislaţie permit situaţii hilare, pentru că încadrarea evenimentelor este lăsată la latitudinea acestora. Un spectacol de dans sportiv poate ajunge să fie categorisit drept balet, ceea ce înseamnă concret o diferenţă de impozitare de la 3,5 % la 7% plus TVA, deci dublu“, spune directorul Events. Indirect, cei din industrie dau vina pe aceste taxe pentru cozile interminabile de la chioşcurile amplasate la concerte, lipsa toaletelor sau sonorizarea proastă. Oricum ar fi, aceştia au datoria de a mulţumi publicul, care vrea doar să se bucure în condiţii civilizate de spectacolul pe care l-a plătit. Marele pericol pe care îl reprezintă suprataxarea industriei este scumpirea accelerată a biletelor, care ar putea să restricţioneze accesul românilor la… distracţie.
20% este nivelul mediu al taxelor ca pondere din preţul încasat pe un bilet de spectacol în UE, în timp ce în România taxele cumulate ajung să reprezinte 43% din preţul biletului