Cele mai importante atuuri ale MBA-urilor de top din SUA sunt programa academică riguroasă, importanţa deosebită care se acordă muncii în echipă şi serviciile foarte bune de consultanţă în carieră.
Cosimo Italiano, fost ofiţer italian de armată, a decis anul trecut să-şi ia adio de la arma din rastel şi să intre în lumea afacerilor. S-a hotărât să urmeze un MBA la şcoala de afaceri Tuck din cadrul Dartmouth College (statul New Hampshire). „Am ales SUA pentru că am dorit să-mi îmbogăţesc experienţa mea de european“, mărturiseşte Cosimo Italiano pentru revista Capital. Oricum, în campus el nu se simte departe de casă pentru că este înconjurat de alţi conaţionali. La Tuck întâlneşti nemţi, francezi, bulgari şi ruşi. Europenii sunt din ce în ce mai interesaţi să urmeze un MBA într-o şcoală americană. „Cred că un MBA obţinut la o şcoală de top din Statele Unite deschide mai multe uşi decât un program comparabil din Europa“, îşi justifică alegerea Andrey Donov, student din Bulgaria. Vecinii de la sud de Dunăre au, de altfel, o prezenţă notabilă în campus comparativ cu românii. Am întâlnit cinci bulgari, în timp ce România este „reprezentantă“ de Cristina Henrik, absolventă ASE, venită toamna trecută din Bucureşti.
În şcolile din SUA se învaţă peste 12 ore pe zi
Studenţii est-europeni consideră că există o diferenţă foarte mare între şcolile de afaceri din Balcani şi cele americane. Dacă în Europa de Est se poate obţine un titlu de master învăţând câteva ore în weekend, la o şcoală de top din SUA, trebuie să înveţi „pe brânci“, timpul dedicat studiului depăşind 12 ore pe zi. „Într-o zi obişnuită, am în medie patru ore de cursuri, cinci ore de studiu individual şi trei ore lucru în echipă. În plus, minimum două ore pe zi le dedic activităţilor legate de carieră şi celor extracurriculare. Programul este extrem de intens şi necesită foarte multă voinţă şi putere de muncă“, spune Cristina Henrik.
Dar diferenţele sunt vizibile nu numai la volumul de muncă, ci şi la stilul de predare al profesorilor. „Aici nu ni se predă în stilul din România şi nici nu se testează cât de bine ne amintim o definiţie. La Tuck, profesorii ştiu că cea mai bună valorificare a orelor de clasă nu este să ne dicteze ceea ce putem citi singuri, ci să pună bazele unui dialog activ, care să ne permită să învăţăm unii de la alţii“, afirmă Cristina Henrik. Un punct forte al şcolilor americane este calitatea serviciilor de consultanţă în carieră oferite studenţilor. Deşi sunt admişi în fiecare an numai 240 de studenţi, la şcoala de afaceri Tuck există un birou cu zece angajaţi care îi ajută pe studenţi să îşi găsească cele mai bune locuri de muncă. „Pe durata MBA-ului, fiecare student beneficiază de sute de ore de consultanţă. Îi învăţăm cum să scrie CV-urile foarte bine, cum să se prezinte la interviu, cum să negocieze ofertele, cum să lucreze cu firmele de recrutare, cum să-şi facă relaţii şi îi ajutăm să se întâlnească cu potenţialii angajatori“, spune Jonathan Masland, senior associate director al biroului de dezvoltare a carierei de la şcoala Tuck.
Un alt avantaj care face diferenţa este munca în echipă. „La Tuck, lucrul în echipă este o regulă, în timp ce în universităţile din Bulgaria este o excepţie“, spune Andrey Donov. „Aici am învăţat cu adevărat ce înseamnă lucrul în echipă pe plan academic. Dezvoltarea acestor competenţe reprezintă un element central al educaţiei pe care o primim, începând din prima zi în campus şi până la absolvire“, subliniază şi Cristina Henrik.
Europenii sunt atraşi de şcolile americane şi pentru nivelul foarte ridicat al salariilor obţinute de absolvenţii acestora. „Salariul mediu al absolvenţilor noştri este unul dintre cele mai mari, dacă îl comparăm cu cele mai bune şcoli din lume. Media de anul trecut a fost de 150.000 dolari pe an“, spune Kim Keating, directorul de relaţii publice al şcolii Tuck.
Accentul deosebit de important care se pune pe lucrul în echipă şi faptul că profesorii sunt mult mai apropiaţi de studenţi au creat la Tuck un spirit de prietenie între studenţi şi profesori, care durează toată viaţa. Legăturile dintre absolvenţi, şi dintre aceştia şi şcoală, sunt „cultivate“ de un birou special care are opt angajaţi. „Oferim oportunităţi excelente de conexiune ale absolvenţilor noştri. Întreţinem relaţii foarte strânse cu ei şi din acest motiv se implică în acţiunile şcolii şi fac donaţii“, spune David Celone, director al biroului care se ocupă de relaţiile cu absolvenţii.
Această cultură de excepţie, necunoscută în Europa de Est, aduce şi beneficii directe pentru Tuck. Anul acesta, 64% din absolvenţii seriilor trecute au făcut donaţii în valoare de aproape cinci milioane de dolari. Şi asta, chiar dacă atunci când au fost studenţi au plătit taxe de şcolarizare de zeci de mii de dolari pe an.
Dascălii, amicii studenţilor
«Profesorii de la Tuck sunt foarte apropiaţi de studenţi. Să iei masa cu ei la cantina din campus, să bei o cafea în oraş sau să fii invitat la cină într-un weekend sunt evenimente obişnuite aici.»
Cristina Henrik, studentă la Tuck
Oportunităţi pentru români
«Studenţii români sunt foarte dedicaţi studiului şi lucrează foarte bine în echipă. De aceea, ne dorim să primim la Tuck mai multe aplicaţii de la candidaţi bine pregătiţi din România.»
Kim Keating, directorul de relaţii publice al şcolii Tuck
