În ciuda creșterii puternice a marjelor, mai mult de jumătate dintre băncile din întreaga lume continuă să aibă probleme de profitabilitate și o rentabilitate care se situează sub costul respectiv al capitalului, potrivit celei de-a 12-a ediții a McKinsey Global Annual Banking Review, studiu realizat de McKinsey&Company, arată Ovidiu Tișler - Associate Partner, Alexandru Filip - Managing Partner, Francesca Mitrofan - Consultant, McKinsey & Company București.
McKinsey & Company: Viitorul băncilor la nivel global este incert. Peste jumătate se confruntă cu o profitabilitate scăzută
Acesta este și cazul multor bănci din România, care s-ar putea confrunta cu provocări importante în cazul unei perioade viitoare marcată de incertitudine, în care rentabilitatea capitalului propriu la nivel european ar putea scădea sub 6%, conform raportului.
În acest context, băncile din România vor fi forțate să apeleze la măsuri axate pe reziliență și să își regândească în mod fundamental modelul de business. Majoritatea urmează, în continuare, modelul de bancă universală dar care, în prezent, generează un ROE (return on equity) adecvat de peste 12% doar pentru primele cinci bănci din sistemul bancar românesc.
Pe termen scurt, este necesar ca băncile să se pregătească de o perioadă care necesită adoptarea unor măsuri axate pe reziliență (financiară, digitală & tehnologică și organizațională). În acest fel, jucătorii locali se vor putea situa într-o poziție suficient de puternică pe viitor, atenuând impactul economic.
Pe termen lung, acestea trebuie să investească în priorități strategice care pot îmbunătăți cu adevărat modelul de business și revitaliza profitabilitatea. Deși oportunitățile sunt vaste, de la a concura eficient în zona de online banking până la a finanța proiecte sustenabile sau a oferi servicii adiționale care creează o implicare activă a clienților, efortul poate fi unul semnificativ. La nivel local, peste 85% din jucători trebuie să facă aceste investiții și, totodată, să se concentreze pe viabilitatea modelului lor de afaceri care se luptă să genereze un ROE peste costul capitalului propriu. În acest sens, rămâne de văzut câte bănci românești vor reuși să se reinventeze și să adopte un model de business care să asigure un avantaj competitiv pe viitor.
Băncile românești s-au confruntat cu dificultăți în a atinge un ROE mai mare decât costul capitalului propriu chiar și în anii recenți de creștere
Băncile din întreaga lume și-au revenit la nivel accelerat după pandemie, cu o medie de creștere ROE de 12% în 2021. În România, băncile au înregistrat venituri de 130 miliarde de euro în același an, în creștere cu 12,5% față de 2020, iar profitabilitatea a atins un nivel record, cu un ROE de 13,5% în 2021, depășind media Europei Centrale și de Est cu 4,4%. Propulsat de o creștere puternică a ratelor dobânzilor, ROE în T3 2022 a fost de 16,6% comparativ cu 13,6% în aceeași perioadă a anului trecut, potrivit Băncii Naționale a României.
Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre băncile din lume continuă să aibă un ROE care se situează sub costul capitalului (9-11% medie globală), iar creșterile recente ale marjelor au oferit randamente peste costul capitalului pentru doar 35% dintre bănci. Acesta este și cazul multor jucători din România, care au avut dificultăți în a atinge un ROE mai mare decât costul capitalului propriu chiar și în anii recenți de creștere.
Pe fondul unei perioade de incertitudine economică, băncile din România se vor confrunta cu provocări fundamentale
Privind în perspectivă, impulsul dat profitabilității de marjele mari recente s-ar putea dovedi temporar, iar diferențele dintre bănci se vor adânci și mai mult. În timp ce majoritatea băncilor la nivel global se vor confrunta cu o încetinire a creșterii pe termen lung, cele europene s-ar putea confrunta cu o perspectivă mai îngrijorătoare: în cazul unei perioade de încetinire economică, ROE ar putea scădea sub 6%, conform estimărilor din raportul McKinsey & Company. Având în vedere un cost global al capitalului propriu cuprins între 9-11%, acest lucru prezintă provocări fundamentale pentru jucătorii locali.
Impactul poate fi semnificativ pentru sectorul bancar românesc, unde ~65% din venituri sunt generate de dobânzi, comparativ cu media europeană de ~55%, iar primii zece jucători în domeniu (din 34) reprezintă ~86% din activele pieței. În plus, majoritatea urmează, în continuare, modelul de bancă universală dar care, în prezent, generează un ROE adecvat de peste 12% doar pentru primele cinci bănci din sistemul bancar românesc.
“Principala întrebare este ce se va întâmpla cu băncile locale atunci când se vor confrunta cu o încetinire a creșterii și costuri din ce în ce mai mari. Pentru a se putea situa într-o poziție suficient de puternică pe viitor, băncile românești ar trebui ca pe termen scurt să adopte o poziție defensivă (aplicând măsuri axate pe reziliență), iar pe termen lung una ofensivă (prin accelerarea investițiilor în oportunități care să le îmbunătățească modelul de business)”, afirmă Ovidiu Tișler, Associate Partner McKinsey&Company București.
Dintre cele patru tipuri de acțiuni de reziliență identificate în raportul McKinsey și pe care băncile le pot pune în aplicare – financiară, operațională, digitală & tehnologică și organizațională – prima și ultimele două sunt foarte relevante pentru sectorul bancar românesc:
Acțiuni pentru reziliență financiară: Băncile prezente în România trebuie să își asigure o structură a venitului net cu o expunere mai mică la ratele dobânzilor. De asemenea, ar trebui să vizeze o rată C/I (cost-to-income) sub 40%, o țintă ambițioasă în comparație cu procentul C/I de aproximativ 54% atins de băncile românești în 2021.
Acțiuni pentru reziliență digitală & tehnologică: Băncile ar trebui să continue să își construiască o bază digitală solidă și să se concentreze pe cererea tot mai mare a clienților pentru servicii digitale. În 2021, România a înregistrat a doua cea mai mare pondere a clienților (27%) care începuseră recent să utilizeze servicii bancare digitale (față de 20% în Europa Centrală și de Est), creșterea fiind determinată în special de activitatea pe dispozitive mobile, conform studiului „Digital Sentiment Survey” realizat de McKinsey. Pe termen scurt, băncile din România ar trebui să faciliteze tranziția către mai multe servicii și produse digitale, concentrându-se, de exemplu, pe produsele avansate (credite, asigurări non-viață) unde sucursalele rămân principalul canal de vânzări.
Acțiuni pentru reziliență organizațională: Băncile care vor avea cele mai bune rezultate vor fi cele care reacționează rapid, care încearcă să fie agile în operațiunile de zi cu zi cât și în luarea decizilor, precum și cele care investesc în atragerea talentului potrivit, pregătirea și păstrarea angajaților.
Pe termen lung, băncile vor trebui să își schimbe strategia pentru a-și consolida baza de creștere. Investițile în furnizarea de servicii și produse care se diferențiază vor fi esențiale pentru a crea modele de afaceri mai bune care să revitalizeze profitabilitatea. Printre oportunitățile de viitor se numără finanțarea sustenabilă care se află în pragul unei „noi ere”, pe măsură ce băncile finanțează nu doar energia verde, ci și o gamă mult mai largă de proiecte în toate sectoarele industriale. Acest lucru creează oportunități remarcabile, inclusiv pentru sectorul bancar românesc, în care doar una dintre cele 34 de bănci este activă în domeniul emisiunilor de obligațiuni sustenabile (green bonds).
Cu toate acestea, efortul va fi unul semnificativ întrucat la nivel local, peste 85% din jucători trebuie să facă aceste investiții și, totodata, să se concentreze pe viabilitatea modelului lor de afaceri care se luptă să genereze un ROE peste costul capitalului propriu. Contextul actual oferă băncilor românești, așadar, oportunitatea de a alege între a continua cu modelul de bancă universală sau a adopta o strategie axată pe segmente sau produse specifice (ex. servirea exclusivă a segmentului digital prin credite online sau a IMM-urilor prin capital de lucru). Rămâne de văzut câte bănci românești vor reuși să se reinventeze și să adopte un model de business care să asigure un avantaj competitiv pe viitor.
„În contextul în care condițiile de piață sunt foarte dinamice, nevoia de digitalizare generează investiții greu de susținut, iar lupta pentru atragerea angajaților de calibru se intensifică și mai mult, rămâne de văzut în ce măsură băncile din afara top zece vor putea pune bazele unei creșteri pe termen lung. Cert este ca menținerea modelului de bancă universală pe care majoritatea îl urmeaza este inadecvat pentru asigurarea profitabilității și clădirea unei baze solide de creștere. Este momentul ca băncile să își regândească strategia”, adaugă Ovidiu Tișler.