trasabilitatea (urmarirea) alimentelor obtinute sau care contin produse modificate genetic (numite si transgenice). Din 1999, cand au aparut primele culturi modificate genetic in Romania, autoritatile au avut o atitudine liberala, adoptand legislatia ce reglementeaza aceste culturi mai mult la presiunea europenilor. Prin urmare, suprafetele cultivate cu soia modificata genetic, singura cultura comerciala transgenica din Romania, au ajuns la circa 50% din totalul suprafetelor. Legislatia privind trasabilitatea este mult mai stricta si mai costisitoare decat cea de acum. „Datorita lipsei infrastructurii de control, cum ar fi facilitatile de testare, Romania nu poate armoniza legislatia si deci exporturile ar putea fi interzise pe piata comuna. Mai mult, toate culturile si alimentele derivate ar putea fi excluse de pe piata datorita nerespectarii prevederilor europene“, spune Gabriel Paun, activist Greenpeace.De ce este totusi asa grava situatia actuala? Potrivit unor studii americane, soia modificata genetic este cea mai rentabila cultura din Romania, permitand cresteri medii de rentabilitate de 35% fata de soia clasica. Ar fi deci motive de bucurie, nu de ingrijorare. Dezvoltarea culturilor transgenice a fost puternica, dar si haotica. Multi fermieri isi pastreaza o parte din productia obtinuta pentru a insamanta anul viitor. Aceste semnite nu mai sunt inregistrate, asa cum se intampla cu cele vandute de firmele producatoare. Asadar, coexista trei culturi de soia, cea transgenica inregistrata, cea transgenica neinregistrata (retinuta de catre fermieri) si cea nemodificata genetic! Separarea lor este sinonima cu o misiune imposibila din moment ce exista circa 600 de fermieri care cultiva soia modificata genetic si inca cateva sute ce au adoptat varianta clasica. Multi dintre ei cultiva doua sau chiar toate tipurile, in functie de nevoi. Productia este depozitata la gramada, este foarte greu deci sa garantezi unui cumparator european ca nu ai marfa OMG. „Aici practic se rupe firul“, explica Monica Neagu, director in cadrul Agentiei pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA). „Pentru ca exista foarte multi fermieri este greu de controlat unde se duce productia“, spune Monica Neagu.Un comerciant de produse agricole ne-a descris cosmarul ce va urma: „Vom avea costuri suplimentare de 3-4% din valoarea marfii, adica comparabile cu marja de profit. Trasabilitatea presupune ca CFR-ul sau transportatorul privat de TIR sa imi garanteze ca nu exista boabe de soia modificate genetic in mijlocul de transport. La toate astea se adauga costurile analizei, de 350 de euro, care se face la Varna, si a inspectiei ce verifica conformitatea dintre acte si situatia reala“, afirma aceeasi sursa.
Garantarea lipsei OMG costa
Constantin Sin, consilier pe probleme legate de OMG in Ministerul Agriculturii, afirma ca inca din 2003 (patru ani dupa aparitia culturilor transgenice in Romania) culturile OMG sunt monitorizate. Este vorba insa de ce vand firmele producatoare, nu si de productia retinuta. „Sistemul este foarte nou si in Europa, nu se aplica cu strictete, dat fiind importurile masive de produse din SUA provenite din biotehnologii“, apreciaza Constantin Sin.Exista totusi multe motive de ingrijorare. Fermierii nu stiu „cu ce se mananca trasabilitatea“ cu mai putin de un an inaintea intrarii in vigoare a legislatiei. In lipsa unor evaluari oficiale, procesatorii pot doar banui impactul. „Nu putem garanta lipsa OMG in produsele noastre. Cine doreste acest lucru trebuie sa plateasca in plus. Piata de export este clar limitata de introducerea trasabilitatii“, spune Gheorghe Antochi, presedintele Agricola Bacau.Ioan Sabau, directorul tehnic al reprezentantei companiei americane Monsanto, care vinde seminte transgenice de soia, apreciaza ca implementarea sistemului de trasabilitate va determina costuri „semnificative“, fara insa sa precizeze in ce ar consta acestea. Daca legea europeana se va aplica „la sange“, toate produsele alimentare vor avea etichete care sa stipuleze daca au in continut produse OMG. Fiecare procesator va cere furnizorilor sa faca dovada daca au folosit sau nu ingrediente OMG. Acestia vor cere fermierilor acelasi lucru. Vorbim deci de mii de procesatori si fermieri si de tot lantul corespunzator (silozuri, mijloace de transport, laboratoare, analize etc.). Ce fac autoritatile pentru a asigura implementarea in bune conditii a legislatiei europene?„Asteptam aparitia Hotararii de Guvern care va legifera sistemul de trasabilitate“, spune Monica Neagu.Declaratia nu este deloc linistitoare. Companiile Monsanto si Pioneer, care vand seminte transgenice in Romania, au in testare cel putin 11 hibrizi de porumb, care, potrivit legislatiei europene, pot intra in curand in circuitul comercial. Porumbul este cea mai importanta cultura din Romania, cultivata pe o treime din suprafata arabila si in toate regiunile. Fata de soia, problemele legate de cultivarea varietatilor transgenice de porumb se pot inmulti lejer cu zece…

Cresc culturile de soia transgenica

Suprafata mondiala cu soia    80,6 mil. hectare
Ponderea soiei transgenice    60%
Suprafata mondiala cu porumb    95 mil. hectare
Ponderea porumbului transgenic    18%
Suprafata totala cultivata cu OMG    81 mil. hectare
Cresterea fata de anul precedent    20%
• In afara de Spania si Germania, in Uniunea Europeana nu exista tari cu culturi OMG. Din 2004, Bulgaria nu mai are culturi transgenice.
• Piata culturilor transgenice a reprezentat in 2004 peste 4,7 miliarde de dolari, adica 15% din piata protectiei plantelor. Pentru 2005, culturile OMG ar putea ajunge la 5 miliarde.
• Anul trecut s-au cultivat in 17 tari culturi transgenice in regim comercial. SUA detine 60% din suprafata acoperita cu plante modificate genetic. Urmeaza Argentina (20%), Canada (6%) si Brazilia (6%).

Ce inseamna soia transgenica pentru noi

• Culturile de soia modificata genetic sunt, in medie cu 35%, mai rentabile decat in cazul culturilor clasice. Fermierii care isi pastreaza o parte din productie si apeleaza la substantele chimice generice pot obtine randamente si mai ridicate. Pe piata mondiala preturile soiei clasice, nemodificate, sunt cu circa 10 USD pe tona mai mari.
• Exportatorii trebuie sa plateasca analizele, sigilarea silozurilor si verificarea propriu-zisa, cu inspectori. La toate acestea se adauga volumul suplimentar de documente si proceduri, care consuma bani si timp. Dupa integrare, aceleasi proceduri vor fi aplicate si pe piata interna.
• Sistemul de trasabilitate, intrat in vigoare de anul trecut in Uniunea Europeana, presupune urmarirea produselor de la „furca la furculita“, adica de la productie pina la consumator.
• Pretul mediu al unei tone de soia in Romania variaza in jurul a 250 USD. Consumul anual atinge circa 350.000 tone, din care productia interna a acoperit intre 70.000 de tone in anul 2000 si 300.000 de tone anul trecut.