Al doilea episod din ceea ce a devenit saga petrolului romanesc s-a incheiat saptamana trecuta prin arestarea, pentru 29 de zile, a omului de afaceri Ovidiu Tender. Echipa calificata din meciul de fotbal RAFO-Rompetrol este, deocamdata, tandemul Patriciu-Stephenson.
Undeva la iesirea din Predeal, pe drumul spre Brasov, pozeaza vila fostului consilier de la Departamentul Securitatii Nationale, prezidat intre 2000 si 2004 de catre Ioan Talpes. Paul Sarbu, caci despre el este vorba, a avut in ultimii ani o ascensiune extraordinara. Asemenea mai celebrului Napoleon, Sarbu a evoluat de la gradul de tanar subofiter pana la cel de ofiter de rang inalt. Plecat de la Cotroceni in 2004, el ramane in anturajul lui Ioan Talpes, personaj pe care il urmeaza pretutideni. Refuza insa sa faca declaratii publice.
Dosarul Petromidia, redactat de Paul Sarbu, a fost lansat in presa in aprilie 2004, in timpul unei conferinte de presa tinuta la Constanta de catre de liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor. Desi initial Ion Iliescu a negat ca documentul ar fi fost elaborat de Administratia prezidentiala, la inceputul lui iunie 2004, Ioan Talpes preciza ca, in perioada 2001-2003, a primit, in calitate de consilier prezidential, mai multe informatii (inclusiv memorii ale unor cadre de conducere din institutiile abilitate sa efectueze controale economice si financiare) si acte de control efectuate de organele in drept privind privatizarea si situatia Petromidia S.A. In replica, Rompetrol a emis un comunicat in care se arata ca decizia PNA de a incepe o verificare privind privatizarea rafinariei Petromidia pare a fi declansata “mai mult din motive politice”. “Probabil ca evenimentele viitoare din industria petrolului – inchiderea rafinariilor Darmanesti si RAFO – sunt legate mai mult decat se crede de momentul si modul in care a fost lansata ancheta”.
A urmat reactia Rafo Onesti, care a sustinut ca orice afirmatie care leaga cercetarile incepute de PNA la Petromidia de o situatie politica si economica in care este implicata si rafinaria Rafo Onesti reprezinta “o ineleganta incercare de a distorsiona relatiile concurentiale normale”. “Domnul Dinu Patriciu nu are nici o baza, si cu atat mai putin caderea, sa afirme ca inchiderea Rafo Onesti este iminenta. La Rafo, este pus in practica un proiect de restructurare si eficientizare cu rezultate concrete deja”, se mentiona in comunicatul rafinariei.
Primul efect al acestei confruntari a fost cel al arestarii paronului de la RAFO, Marian Iancu, dar si a managerului general al rafinariei. Adica persoanele acuzate de catre Dinu Patriciu ca au concertat scandalul Petromidia. Razboiul arestarilor din cele doua tabere a continuat saptamana trecuta, cu retinerea lui Ovidiu Tender. Judecat in acelasi timp cu partenerii americani ai lui Dinu Patriciu, Philip Stephenson si Colin Hart, Tender a parut veriga mai slaba. Multa lume vorbeste insa de presiuni puternice la nivel guvernamental, care pleaca din birouri americane.
Practic, la 16 februarie, procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) au solicitat instantei de judecata emiterea unor mandate de arestare preventiva pe numele lui Dinu Patriciu, George Philip Stephenson si Colin Richard Hart, pentru comiterea mai multor infractiuni economice in legatura cu constituirea unui grup infractional organizat, transfrontalier. Stephenson si Hart sunt acuzati de complicitate la inselaciune cu consecinte deosebit de grave; vanzarea, pe seama societatii Rompetrol SA, de actiuni despre care aveau cunostinta ca sunt vadit inferioare valorilor efective, in scopul obtinerii, pentru sine sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii; manipularea pietei de capital; initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, in scopul spalarii sumelor de bani obtinute in urma savarsirii infractiunilor de pe piata de capital; dezvaluire de informatii privilegiate; complicitate la delapidare, cu consecinte deosebit de grave, si asociere in vederea savarsirii de infractiuni. “Pana in prezent, am cooperat pe deplin in timpul investigatiei si voi continua sa o fac, in ciuda abuzurilor incalificabile comise de procurori, carora am incercat prin toate mijloacele sa le punem capat, insa fara succes pana acum”, sustine Phil Stephenson.
Complotul RAFO are efect de bumerang?
Pe 2 iunie 2005, Dinu Patriciu declara ca Ovidiu Tender, patronul grupului de firme Tender, si Marian Iancu, administratorul VGB, grup care asigura managementul Rafo Onesti, au incercat sa-l santajeze prin dezvaluirea unor informatii despre Rompetrol si privatizarea Petromidia. “Am fost amenintati ca daca nu cedez controlul Rompetrol prin fuziune cu Rafo, voi avea multe greutati. Ne-au amenintat cu publicarea unui memorandum (privind privatizarea Petromidia si situatia actuala a companiei – n.r.) si cu o serie de anchete si dezvaluiri publice care vor duce la distrugerea Rompetrol in urmatoarele trei luni.
In timpul campaniei electorale, Traian Basescu a sustinut ca dosarul privatizarii Petromidia si dosarul Rafo trebuie cercetate, iar cei vinovati trebuie sa raspunda, indiferent de legaturile lor politice, aceste declaratii survenind criticilor PSD, care sustinea ca numai dosarul Rafo ar fi in atentia anchetatorilor.
Procesul creantei imorale
In procesul-verbal incheiat la data de 27 aprilie 2004 de catre inspectorii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala Bogdan Dragos si Catoiu Catalin, se vorbeste despre un control inopinant la Rompetrol. Acuzatiile care au urmat controlului au fost acelea ca, devenit actionar majoritar al companiei Rompetrol, in urma mai multor tranzactii facute pe piata de capital impreuna cu Sorin Marin, Dinu Patriciu a preluat o companie care avea de recuperat creante de
85 de milioane de dolari, bani ai statului, suma pe care in mare parte a obtinut-o el. Banii respectivi au fost incasati printr-o cesiune de creanta dintre Rompetrol Romania si Rompetrol Group BV. Mai exact, Rompetrol a vandut cu 35 de milioane de dolari o creanta a carei valoare era de 85 de milioane de dolari. Ulterior, Rompetrol Group BV, noul proprietar al creantei, a obtinut de la statul libian peste 60 de milioane de dolari.
