flexibila piata a muncii, cea mai redusa birocratie, cea mai transparenta piata de capital. Banca Mondiala monitorizeaza aceste progrese. Concluziile evaluarii din acest an au fost reunite intr-un raport, „Doing Business in 2005”, care situeaza Romania pe la mijlocul clasamentului ce reuneste tarile foste comuniste si Turcia. „Una din intrebari este cine sunt principalii competitori ai Romaniei in atragerea de investitii straine si aici cred ca Bulgaria, Croatia si chiar Turcia se inscriu in aceeasi categorie (pentru a fi comparate cu Romania). Deci, cine se intreaba de ce ar alege un investitor Romania nu trebuie sa uite ca, de exemplu, Bulgaria are reguli mai simple, Croatia este mai aproape de piata UE, iar Turcia este o piata mai mare”, spune Simeon Djankov, coordonatorul raportului amintit. Potrivit aceiasi surse, reformele viguroase ale noilor intrati in Uniunea Europeana i-au stimulat pe vechii membri sa schimbe si sa-si flexibilizeze legislatia. Cu exceptia Germaniei, toate celelalte tari au avansat pe calea reformelor. Din acest punct de vedere, Romania a luat-o in sens opus trendului, pentru ca a legiferat un Cod al muncii extrem e nefavorabil angajatorilor.Globalizarea imprima o noua dinamica a „calitatilor” si „defectelor” pe care o tara sau regiune le poate avea la un moment dat. De exemplu, avantajul fortei de munca ieftine va disparea pe masura ce ne vom apropia de momentul integrarii europene. Fluxurile de capital sunt influentate de doua elemente esentiale: riscul de tara si factorii globali. Riscurile ce survin din instabilitatea politica si cea macroeconomica sunt cele care-i sperie cel mai tare pe investitorii straini.Investitiile straine, indeosebi cele directe (ISD), sunt, alaturi de exporturi, cea mai sanatoasa cale de dezvoltare a unei economii. Statisticile arata ca ISD-urile sunt mai importante decat comertul in furnizarea de bunuri si servicii, cele 64.000 de companii transnationale existente la nivel mondial creand circa 53 de milioane de locuri de munca. „Investitiile straine au reprezentat forta motrice in dezvoltarea unei tari. Ele aduc nu doar capitalul necesar dezvoltarii, dar si inovatia”, spune Georg Schmidt, analist IFC (divizia de investitii a Bancii Mondiale). In topul tarilor care au atras cele mai multe ISD in 2002 se afla Luxemburg, China, Franta, Germania si SUA. Datele arata ca tarile dezvoltate detin doua treimi din stocul de ISD.

Start bun pentru firmele romanesti
Oamenii de afaceri se confrunta cu putine probleme cand vor sa infiinteze o firma. Ei au nevoie, in medie, de circa 28 de zile de la depunerea cererii de inregistrare pana cand pot sa intre in afaceri. Termenul este bun fata de cele 123 de zile necesare aceleiasi activitati in Azerbaidjan, dar e destul de mare comparativ cu Turcia (noua zile) si mai ales cu Australia. In tara cangurilor, este nevoie de numai doua zile pentru a inregistra o firma. Nici costurile costurile legate de infiintarea unei firme nu sunt mari. Ele reprezinta in Romania cam 12% din venitul national brut pe cap de locuitor. Acestea reprezinta 8 procente in Ungaria si numai 4% in Norvegia. Procedura de infiintare a unei SRL este cam singura bila alba data de Banca Mondiala. Observatiile analistilor acestei institutii atesta faptul ca volumul sporit de documente necesare infiintarii unei intreprinderi nu are efect direct asupra calitatii produselor, nu reduce poluarea si nu imbunatateste conditiile de munca. Cu alte cuvinte, orice procedura suplimentara inseamna coruptie si pierderi economice pentru stat si agentii economici. Observand acest lucru, guvernul australian a hotarat ca oamenii de afaceri pot depune documentatia pentru infiintarea unei firme direct pe Internet, fara sa dea ochii cu functionarii statului.”Nu am avut probleme cand am intrat in afaceri. De fapt, a fost mai greu sa infiintez o firma in Italia decat in Romania”, spune Mircea Musgociu, om de afaceri din judetul Mures.Marcel Maris, om de afaceri din Baia Mare, care detine si fabrica de mezeluri Belmont, confirma ca problemele apar dupa ce ai inregistrat firma, nu inainte: „Nu exita probleme cu infiintarea unei firme. Relatiile cu justitia, Codul muncii si transparenta pietei de capital sunt adevaratele dureri”. Mircea Motrea, patronul companiei MIMO, atrage atentia asupra timpului de asteptare. Potrivit acestuia, nu costul infiintarii unei firme este o problema, ci durata de desfasurare a procedurilor, caracterizata ca fiind „exagerata”.

Timpul necesar Infiintarii unei firme
Punctam cel mai bun scor la „proba” infiintarii unei firme. Timpul relativ scurt consumat de aceasta procedura si costul destul de scazut de inregistrare ne claseza peste favorita „grupei”, Slovacia, si alte campioane precum Ungaria, Cehia sau Polonia.

Legislatia muncii, o cursa cu obstacole

Timpul necesar concedierii
Legislatia muncii ne scoate din randul aspirantelor la medalii. Ocupam penultimul loc din totalul celor 26 de tari monitorizate. Concedierea unui angajat care nu mai corespunde asteptarilor se dovedeste o adevarata povara financiara pentru patroni.

Transparenta pietei este o tinta ratata
Din sapte puncte posibile, primim doar doua pentru transparenta asociata investitiilor in valori mobiliare. Altfel spus, investitorii au la dispozitie putine date despre companiile in care isi pun banii, lucru care nu face decat sa ii indeparteze de piata de capital. La acest capitol Marea Britanie ia din nou „aur”, iar Slovacia primeste, deloc surprinzator, sase puncte. Asa se explica si puterea bursei londoneze, cea mai mare din Europa, cu toate ca economia britanica este pe locul al doilea, dupa Germania. La noi, emitentii ezita sa comunice cu promptitudine si acuratete informatiile care trebuie furnizate actionarilor. „Tocmai acest lucru reclama actionarul: sa-i fie respectate drepturile, lucru ce ar duce la o mai buna monitorizare a starii de fapt a societatilor emitente. La nivelul operatorilor si institutiilor pietei de capital, ar trebui sa se duca o politica de marketing mai agresiva vizavi de aceasta modalitate de finantare, care este mai avantajoasa decat cea a bancilor”, spune Marcel Murgoci, director operatiuni la societatea de investitii Estinvest din Focsani.Gratiela Iordache, presedinta Asociatiei Actionarilor Minoritari (AAM), nu este mirata de nota primita de Romania: „Protectia actionarilor fata de abuzuri este scazuta, dupa noua lege a pietei de capital. Ei nu primesc informatii in timp util, chiar daca sunt indreptatiti prin lege la acest lucru. Mai mult, iesirea dintr-o societate poate fi o capcana pentru un actionar mic, acesta riscand sa-si piarda investitia. Transparenta nu este punctul forte al pietei noastre de capital”. Pe scurt, legislatia si practicile tolerate de reglementari impiedica functionarea normala a pietei de capital. Lipsa transparentei aduce, potrivit Gratielei Iordache, o serie de probleme. Piata de capital nu atrage economiile populatiei, firmele nu au acces la o sursa ieftina de creditare, iar investitorii straini se duc pe alte piete mai primitoare. Mai rau, se inregistreaza o tendinta de plecare a investitorilor prezenti pe piata.

Indexul transparentei pietei de capital
Transparenta pietei de capital lasa mult de dorit. Suntem din nou la coada clasamentului intocmit de Banca Mondiala. In lipsa transparentei, piata de capital nu atrage economiile populatiei, si firmele nu au acces la o sursa ieftina de creditare.

Justitia schioapata la proba de viteza
In cazul unui litigiu comercial, rezolvarea rapida a cazului este de multe ori mai importanta chiar decat obiectul procesului. Firmele au nevoie de o solutie in termen de cateva zile, nu saptamani sau chiar luni, cum se intampla de multe ori. Afacerile nu asteapta. In cazul unui contract simplu de inchiriere a unui spatiu locativ, justitia romana este un maratonist in cursa de 100 de metri. Proprietarul doreste evacuarea rapida a chiriasului in cazul in care acesta nu-si respecta obligatiile contractuale. Justitia romana acorda insa termene lungi intre infatisari si permite tot felul de apeluri si alte amanari. „Cu un avocat bun, chiriasul poate sta linistit chiar si doi ani in spatiul locativ al proprietarului. Din pacate, justitia este depasita de evolutiile economiei de piata, care cer rapiditate in decizii”, spune un expert in domeniu, care a contribuit la furnizarea datelor referitoare la Romania, pentru raportul „Doing Business in 2005”.rnPerspectiva unui proces de lunga durata alunga investitorii in domeniul imobiliar. Acestia devin dependenti de clientii lor.rnPentru solutionarea unui diferend contractual, sunt necesare 330 de zile. „Scorul” poate parea mic comparativ cu cele 1.028 de zile necesare solutionarii unui contract in Serbia si Muntenegru, dar este de doua ori mai mare fata de performanta Estoniei, unde sunt necesare doar 150 de zile pentru aceeasi activitate. Recordul mondial este detinut de Tunisia, cu 27 de zile.rnCa si in alte cazuri monitorizate de raportul Bancii Mondiale, costurile solutionarii unui litigiu comercial nu sunt foarte mari, problema principala ramanand timpul de solutionare a procesului. Un proces comercial costa circa 12% din venitul national brut pe cap de locuitor. Comparativ cu Kirghistanul, stam bine, deoarece in aceasta tara solutionarea costa aproape 50% din venitul national brut pe cap de locuitor. La acest capitol, cele mai ieftine procese sunt in Ungaria – 8%. La nivel mondial, Norvegia primeste laurii, cu 4% din venitul national brut. rnCa model general, gradul de complexitate a procedurilor judecatoresti in cazul dreptului comercial este direct proportional cu anvergura coruptiei.rn
rn
rnImpunerea unui contractrn
rnTimpul de desfasurare a unui proces comercial ii descurajeaza pe patroni sa-si caute dreptate in justitie. Acest lucru ingreuneaza afacerile, patronii luandu-si cat mai multe masuri de siguranta inaintea unei tranzactii. Firmele nu se pot lansa in noi afaceri, de teama ca nu mai recupereze banii. rn
rn
rnStart furat pentru debitorirn
rnNu stam bine nici in cazul legislatiei financiare. Raportul analizeaza doi indicatori esentiali pentru acest domeniu: drepturile creditorilor asupra debitorilor si sistemul de informatii privitoare la creditare. In ce priveste drepturile creditorilor, iarasi suntem in urma plutonului. Obtinem patru puncte din zece posibile. Medalie de aur iau britanicii, cu zece puncte. In Romania, creditorii isi recupereaza banii cu dificultate de la debitori. Acest lucru reprezinta un obstacol in calea dorintei bancilor si a societatilor de lesing de a imprumuta bani agentilor economici, dar si o teama constanta pentru furnizori, care nu stiu daca isi pot recupera banii pentru marfurile livrate. rn”Ne numaram printre putinele tari care favorizeaza debitorii. In cazul executarii garantiilor si a falimentului, legislatia este foarte permisiva. Societatile „moarte” pot acumula in continuare datorii, ceea ce duce in final la blocaj financiar”, constata Petre Tulin, seful Directiei Autorizare si Reglementare din cadrul BNR.rnsi in cazul informatiilor cuprinse in registrul de credit suntem doar pe la mijlocul clasamentului. Un index complex, care reflecta informatiile referitoare la nivelul imprumuturilor, ritmul de returnare a creditului, sumele nereturnate si sincopele de plata plaseaza Romania pe la mijlocul clasamentului, cu trei puncte din sase posibile. Respectivul index ia in considerare informatii despre firme si persoane fizice provenind de la magazine, furnizori de utilitati si de la institutii financiare, pe o perioada de cinci ani.rn
rn
rnIndicele drepturilor creditorilorrn
rnIndicele care masoara drepturile creditorilor asupra debitorilor ne mentine in coada plutonului. Pentru a-si recupera banii, creditorul are de infruntat o serie de reglementari care „mananca” mult timp. Aceste reglemetari descurajeaza dezvoltarea creditului.