Pentru jurişti şi economişti, acum excedentari pe piaţa muncii, profesiunea de mediator este o oportunitate: câştiguri comparabile cu ale avocaţilor, cu un cost pentru client de doar 10% din cheltuielile pentru un posibil proces.
Ca formă alternativă pentru soluţionarea conflictelor, medierea a început să fie utilizată în Statele Unite ale Americii încă din deceniul opt al secolului trecut. Acum, piaţa medierii se ridică la miliarde de dolari. Potrivit studiului Institutului Internaţional pentru Prevenirea şi Soluţionarea Conflictului, dat publicităţii anul trecut la New York, aproximativ 98% din cazurile pe care le-au avut cele 126 de companii de top din SUA, în rândul cărora s-a făcut cercetarea, au fost soluţionate înainte de a se ajunge în instanţă. Succesul financiar a fost un argument serios pentru introducerea medierii şi pe continentul european. Debutul oficial s-a realizat însă abia după 1996. Consiliul Europei a adoptat o serie de recomandări pentru înţelegerea unitară a conceptului, dar şi pentru introducerea unor standarde comune deontologice şi de pregătire. România a fost, ca de obicei, printre ultimele ţări care a adoptat cadrul de reglementare a exercitării profesiei şi încă se chinuie să implementeze sistemul.
„Începând din septembrie 2007, dată la care a început procesul de autorizare a mediatorilor, au fost primite la Consiliul de Mediere peste 700 de cereri din partea unor persoane care doresc să fie autorizate ca mediatori”, aflăm de la Anca Elisabeta Ciucă, preşedinta Consiliul de Mediere. În această primă perioadă, cele mai multe dosare au fost depuse de persoane care s-au format înainte de apariţia legii, prin programe din cele mai diverse, atât în ţară, cât şi în străinătate. În acest moment, în România, sunt 583 de mediatori autorizaţi, dar va mai dura aproximativ o lună până când primul Tablou al Mediatorilor va fi publicat în Monitorul Oficial.
Debutul anevoios al activităţii de mediere s-a datorat lipsei fondurilor necesare susţinerii Consiliului de Mediere. „Sumele lunare care se cuvin membrilor Consiliului, prin lege, nu au fost niciodată acordate”, explică Zeno Daniel Sustac, preşedintele departamentului de relaţii publice al Uniunii Centrelor de Mediere din România, deşi Ministerul Justiţiei ar fi trebuit să fie direct interesat de accelerarea procesului. Doar scopul declarat al promovării medierii este acela de creştere a calităţii actului de justiţie prin degrevarea instanţelor de cauze care implică înţelegeri între părţi!
Rata de succes: 70%, din 3.000 de cazuri
Procesul s-a derulat însă în mod natural, devansând lentoarea aparatului birocratic de organizare a cadrului legal de funcţionare. Din datele deţinute de membrii Consiliului de Mediere, s-au efectuat peste 3.000 de medieri înainte de apariţia Legii nr. 192/2006. „Rata de succes în aceste cazuri a fost de peste 70%, pentru cazurile în care părţile au acceptat să participe la cel puţin o şedinţă de mediere”, apreciază Zeno Sustac. Rezultatele sunt încurajatoare, în ciuda faptului că sunt necesare încă multe modificări în codurile de procedură civilă şi penală, pentru buna funcţionare a noii instituţii alternative de soluţionare a conflictelor între părţi.
Profesia de mediator este o variantă atractivă, dacă se ia în considerare şi numărul foarte mare al persoanelor care sunt înscrise pe listele de aşteptare ale asociaţiilor care organizează cursuri de formare. Dezvoltarea domeniului este însă la mâna magistraţilor, în opinia lui Zeno Sustac. „Legea nr. 192 precizează că, în cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor ori la recomandarea instanţei.” Ministerul Justiţiei a demarat o acţiune de informare a magistraţilor cu privire la beneficiile medierii, dar teama de a lăsa vrabia din mână pentru cioara de pe gard este mare. Dovadă faptul că litigiile de muncă au fost exceptate din cuprinsul noilor reglementări privind medierea.
Conform Legii nr. 192/2006, medierea este aplicabilă în majoritatea tipurilor de procese, exceptându-le pe cele de dreptul muncii şi cele care privesc drepturi strict personale, cu privire la care părţile nu pot dispune. Conform unui studiu efectuat în anul 2006, niciun conflict de muncă nu a fost soluţionat prin mediere în condiţiile Legii nr. 168/1999. Având în vedere că numărul conflictelor de dreptul muncii care ajung anual în instanţele de judecată se ridică la aproximativ 50.000, reprezentanţii Consiliului de Mediere nu înţeleg motivul pentru care legiuitorul a decis că prevederile Legii nr. 192/2006 nu se aplică conflictelor de muncă.
În pofida nenumăratelor probleme, optimismul inerent oricărui început se situează încă la un nivel ridicat. Zeno Sustac apreciază că, în primul an de activitate, numărul cauzelor de pe rolul instanţelor va scădea cu procente care vor oscila între 5 şi 10. În următorii ani, procentul se va stabiliza în jurul valorii de 15.
Previziunile ar putea încuraja şi sistemul educaţional să dezvolte masterate în domeniul medierii. Deşi piaţa este în plină dezvoltare, paradoxal, nicio instituţie de învăţământ superior nu a solicitat Consiliului, până acum, acreditarea vreunui program de masterat. Astfel, cei care doresc să devină mediatori au doar varianta urmării unor cursuri de mediere organizate de către formatorii autorizaţi. Durata programelor este mai mică, ca şi costurile de formare, prin comparaţie cu taxele percepute pentru programele de masterat.
Constantin-Adi Gavrila este manager al Centrului de Mediere Craiova şi preşedinte al Uniunii Centrelor de Mediere din România. Ca pregătire de bază este inginer. Dreptul a fost a doua specializare. O mare parte a activităţii profesionale şi-a dedicat-o însă medierii. A coordonat activităţi de mediere pentru aproximativ o mie de cauze, zeci de proiecte locale şi naţionale de promovare a instituţiei medierii, cursuri de formare a mediatorilor profesionişti pentru peste 550 de beneficiari.
Mediatorul
Capital: Cum aţi devenit mediator ?
Constantin-Adi Gavrilă: Am început să fiu interesat de domeniul medierii în primăvara anului 2002, când am participat la organizarea unui seminar pentru avocaţii din Baroul Dolj, pe tema medierii. Ambasada SUA a avut ideea implementării acestei instituţii în România şi entuziasmul cu care participanţii la seminar au răspuns la această idee a fost esenţial pentru înfiinţarea la Craiova a Centrului Pilot de Mediere.
Capital: Ce pregătire aţi urmat pentru a deveni mediator ?
Constantin-Adi Gavrilă: Am urmat un curs de formare de două săptămâni organizat la Washington DC de International Judicial Academy. Acolo i-am cunoscut pe mentorii mei, Fred Souk şi Kathleen Patterson, cu care, în anul 2003, am organizat în România un curs de formare pentru douăzeci de persoane. În luna noiembrie a anului 2003, era deja mediat primul caz transmis de la Judecătoria Craiova.
Capital: Este nevoie de un număr minim de ore de practică pentru a deveni mediator? Se face un stagiu pe lângă nişte mediatori profesionişti?
Constantin-Adi Gavrilă: Legea nu face referire la un număr minim de ore de practică sau la necesitatea unui stagiu profesional. Cursurile prevăzute de lege reprezintă doar începutul formării profesionale. Medierea este mai mult o artă decât o ştiinţă. Cine doreşte să devină un bun mediator trebuie să înveţe permanent de la practicieni şi formatori.
Capital: Care sunt calităţile esenţiale pe care trebuie să le aibă un bun mediator ?
Constantin-Adi Gavrilă: Atenţia, în primul rând. Dacă un mediator nu ar face altceva decât să fie foarte atent, rezultatele ar fi remarcabile. Sunt multe modalităţi de a media şi nu există o reţetă sigură pentru succes. De fapt, s-ar putea spune că flexibilitatea mediatorului are legătură cu succesul mai mult decât orice formulă magică.
Capital: Ce avantaje ai dacă intri acum, pe o piaţă în formare, în domeniul medierii?
Constantin-Adi Gavrilă: Cel mai bun moment de intrare pe piaţă este cel în care sunt întrunite condiţiile de interes pentru exercitarea profesiei. Avantajul principal pe care l-ar putea avea primii mediatori autorizaţi este nivelul de notorietate dobândit în urma desfăşurării activităţilor de practică, pregătire, organizare şi promovare a profesiei.
Orgoliul ranit este sursa proceselor
Medierea este arta prin care părţile sunt ajutate să ajungă la o înţelegere. De foarte multe ori, acestea nu conştientizează situaţia juridică în care se află, lăsându-se orbite de propriul orgoliu.
Existenţa atâtor procese pe rolul instanţelor este determinată de orgolii nemăsurate şi de ideea de victimizare.
Fiecare parte a unui proces se consideră o victimă a celeilalte părţi, aceasta din urmă fiind considerată sursa tuturor relelor din lume. Încrâncenarea cu care părţile luptă pentru o hotărâre judecătorească favorabilă este determinată, în primul rând, de imaginea pe care fiecare o are despre partea adversă. Aceste procese, alimentate de orgolii, sunt surse continue de stres, dezamăgiri şi de lupte imaginare cu un „inamic” mai mult inventat decât real.
Sarcina mediatorului este de a identifica aşteptările fiecărei părţi şi de a încerca să le aducă într-un punct convergent. El trebuie să descopere temerile părţilor şi să le înlăture pe cele nefundamentate, prin facilitarea dialogului dintre ele.
Tabloul mediatorilor prinde contur
Consiliul de Mediere este singura instituţie care are responsabilitatea de a aviza formele de exercitare a profesiei de mediator şi de a ţine evidenţa acestora. În acest moment, avem 583 de mediatori autorizaţi în România, dintre care 154 au anunţat deja cum vor să îşi exercite profesia: sub formă de Birou de Mediator, Birou de Mediatori sau Societate Profesională Civilă de Mediatori. Consiliul de Mediere a respins 59 de cereri.
În şedinţa din 2 martie 2008, Consiliul de Mediere a aprobat structura Tabloului Mediatorilor, urmând ca în şedinţa lunară din 6 aprilie să aprobe conţinutul primului Tablou al Mediatorilor. Tabloul va fi apoi trimis spre publicare în Monitorul Oficial al României. Simultan, acest tablou va fi publicat pe site-ul Consiliului de Mediere (https://www.cmediere.ro) şi va fi actualizat lunar, după fiecare şedinţă a Consiliului în care se aprobă intrarea noilor mediatori. Tabloul Mediatorilor va fi distribuit către toate instanţele de judecată, precum şi către orice alte instituţii interesate de mediere.
Debut în profesie
Conditii de autorizare
Potrivit Legii nr. 192/2006, calitatea de mediator poate fi dobândită de orice persoană care:
• are studii superioare;
• are o vechime în muncă de cel puţin trei ani sau a absolvit un master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de Mediere;
• a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor;
• a fost autorizată de Consiliul de Mediere.
Programe de formare
În acest moment, există cinci organizaţii care au primit avizul Consiliului de Mediere pentru a derula cursuri de formare a mediatorilor.
• Fundaţia pentru Schimbări Democratice
• Asociaţia Pro Medierea
• Asociaţia Centrul de Mediere Craiova
• Asociaţia de Dialog şi Soluţionare a Disputelor
• Edumonde Mediation.
Investiţie şi câstig
Investiţia iniţială pe care o implică debutul în profesia de mediator se ridică la aproximativ 4.400 lei:
• costul cursurilor: aproximativ 3.500 de lei;
• taxa de autorizare: 880 lei.
Mediatorul trebuie să deţină un spaţiu adecvat desfăşurării activităţii de mediere, aspect care ar putea creşte apreciabil bugetul iniţial necesar demarării activităţii.
Mediatorii realizează venituri apropiate de cele ale avocaţilor.
Câştigul mediu anual al unui mediator din SUA este de 66.800 dolari. Un mediator cu experienţă de patru-şapte ani poate obţine pe an venituri de până la 100.000 de dolari. Tariful orar oscilează între 100 şi 250 de dolari în SUA.
În România, toate medierile susţinute până în prezent s-au desfăşurat în regim de voluntariat.
Costurile unei medieri se situează sub 10% din costurile unui proces.
Capital – Editia nr.11, data 19 martie 2008
