Medicul Vasi Rădulescu a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj cu privire la cât de solicitați și extenuați sunt medicii din spitale. Acesta are un mesaj pentru pacienții care vin la spital și se așteaptă să fie tratați imediat, uitând de faptul că și medicii sunt, de fapt, oameni.
Medicii sunt extenuați! Mesaj dur pentru pacienți: Nu sunt Superman
Medicul Vasi Rădulescu își începe mesajul prin a povesti cum este, de fapt, o zi de gradă. El povestește că uneori se întreabă dacă vreunul dintre oamenii care vin la camera de gardă se gândesc că medicul cu care vorbesc este, de fapt, și el om.
„Nu sunt Superman.
O zi de gardă. Holul e plin. Ies să-i analizez puțin acolo, trec la birou, îi pun pe paturi, îi consult, manevrez scheme în cap, împart pastile și fiole, scriu scrisori medicale și rețete. În timpul acesta, o doamnă intră și-mi cere să o văd imediat că trebuie să-și ducă fetița la grădiniță. Peste trei secunde, sunt solicitat la ORL cu un salt hipertensiv. Sună și chirurgia. Un bătrânel mă întreabă dacă au ieșit analizele. O doamnă își vrea actele pentru medicul de familie.
Stau și mă-ntreb uneori dacă vreunul din cei veniți la camera de gardă s-a gândit o secundă că medicul acela e om ca ei; dacă mintea le-a plămădit această idee, când, din punctul lor de vedere, par a avea toate motivele pentru a solicita ceea ce solicită rapid, ca având lângă ei un automaton proiectat să execute iute ceva. Sau un supererou rupt din filme. E valabil pentru gardă și pentru activitatea “obișnuită” deosebit de grea și ea”, a scris Dr. Vasi Rădulescu.
Medicul este și el om
Acesta mai notează că medicii sunt și ei oameni și că este posibil ca și aceștia să sufere. Medicul mai spune că unii dintre ei pot fi profund nefericiți.
„Am să livrez bomba: da, medicul e om și el. Unul care s-ar putea să sufere teribil. Unul care poate n-a mai avut timp să stea el cu el pentru măcar un sfert de ceas, în liniște. Unul care poate e profund nefericit. Unul care poate pendulează între mari angoase. Unul care poate ar vrea să plângă de o mie de ori pe zi.
Eu sunt om și vreau aceleași lucruri pe care le vreți voi de la mine. Vreau empatie. Vreau să-mi vorbiți frumos. Vreau să nu mă grăbiți. Vreau să mă țineți în brațe. Vreau să mă iubiți. Vreau să mă înțelegeți”, a mai scris el.
Medicii suferă și ei de burnout
În continuare acesta explică faptul că medicii suferă de burnout, o combinație de ”oboseală cronică, uzură psihică și dezamăgire profesională”.
„Burnout. E un mixt de oboseală cronică, uzură psihică, dezamăgire profesională. Cu toții avem așa ceva. Eu și toți colegii medici suferim de burnout, pentru că nu suntem destui, pentru că avem pacienți mulți, pentru că am învățat din greu și nu suntem apreciați, pentru că multe.
Ne mai aruncăm pe fereastră. Da, o facem și pare de neînțeles, dar medicii sunt profund nefericiți, au mari probleme de cuplu, strâng prea multă suferință în ei. Și poate că ne aruncăm doar metafizic, uneori venindu-ne să închidem totul pentru a ne regăsi. Punct și de la capăt. Mulți avem mecanisme de contrabalans: eu scriu, unii înjură în sală, alții spun bancuri tot timpul, unii inventează personaje și operează cu ele, toate pentru a distrage gândurile de la imaginile crunte. Dar clacăm. Deseori.
Lucrăm cu moartea lângă noi. Și ne luptăm cu ea. Tu te lovești de asta ca o acțiune firească a naturii sau un accident teribil și ți se întâmplă de câteva ori. Noi resuscităm, coasem, intubăm, stabilizăm și-i facem vânt cucoanei în negru în fiecare zi. Pierdem uneori pacienți și suferim groaznic. E meseria unde un om salvează alt om sau acceptă într-un final că nu a mai putut face nimic și-l predă morții. Ce psihic să ai?”, a completat el.
”Empatie sau simpatie”
În încheiere, medicul Vasi Rădulescu a mai spus că de multe ori îi vine să le spună oamenilor să vină în locul lui pentru a vedea, de fapt, cum este să fii medic. El subliniază că și medicii suferă de boli grave și la fel ca pacienții, umblă prin spitale și farmacii.
„Empatie sau simpatie. Pacientul vrea mereu empatie, să fie înțeles, dar nu simte că medicul vrea același lucru. Îmi mai vine să spun uneori “dar hai domnule aici în locul meu câteva minute, să văd apoi ce mai zici” când sunt asaltat de fel de fel de cerințe, pentru că fiecare vrea să fie văzut, rezolvat cât ai bate din palme. Nu pot. Sunt om și eu.
Devenim pacienți și noi. Avem boli. E groaznic. Am colegi care au avut infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale. Am diabetici, hipertensivi, depresivi, toate declanșate rapid sau potențate de stresul meseriei. Medici cu cancere diverse. Umblăm și noi prin farmacii și cabinete, prin secții de radioterapie, ne facem IRM-uri, ne punem stenturi în coronare. Avem boli și noi, de multe ori le facem mai repede.
Când ajungi prin spital, cu orice fel de problemă, te rog sincer: pleacă mereu de la ideea că medicul e om. Vorbește-i calm, acordă-i timp, fii alături de el, încurajează-l, strânge-i mâna sau strânge-l în brațe, arată-i că-l iubești pentru ceea ce face pentru tine. E ușor să luăm răul sau să-l inventăm, acolo unde nu există. E mai greu să promovăm binele, când mereu plecăm suspicioși, cu idei prefondate, cu ură spre spital. Nu e normal așa. Iubiți-ne și permiteți-ne fără energii negative să vă facem și să ne facem viața mai ușoară și mai bună.
Eu nu sunt Superman. Sunt om. Exact ca tine”, a încheiat medicul.