Gestionarea fondurilor obtinute de la casa de asigurari, impartite in bugetul de practica si venitul cuvenit medicului, la care se adauga veniturile obtinute de la pacienti, ii pune pe medicii de familie in contact direct si cu administratiile financiare, pe langa raportarile lunare cerute de casa de asigurari. Pentru finante, sumele ramase in cont la sfarsitul lunii, indiferent de destinatia acestora, reprezinta venit impozabil al medicului. Aceasta din cauza amestecarii tuturor sumelor intr-un
Gestionarea fondurilor obtinute de la casa de asigurari, impartite in bugetul de practica si venitul cuvenit medicului, la care se adauga veniturile obtinute de la pacienti, ii pune pe medicii de familie in contact direct si cu administratiile financiare, pe langa raportarile lunare cerute de casa de asigurari. Pentru finante, sumele ramase in cont la sfarsitul lunii, indiferent de destinatia acestora, reprezinta venit impozabil al medicului. Aceasta din cauza amestecarii tuturor sumelor intr-un singur cont, in loc de doua conturi cu destinatii diferite. Casa de asigurari verifica atat cheltuielile efectuate din fondul pentru bugetul de practica, cat si cheltuielile cu venitul medicului.
Deveniti peste noapte afaceristi, medicii trebuie sa invete sa se descurce in hatisul birocratic si fiscal, recurgand si la mici „inginerii financiare”, pentru a-si creste profiturile nete fara a incalca insa legea. Dotarea cabinetelor si cresterea calitatii actului medical necesita ca medicul, pe langa pregatirea profesionala, sa fie si un bun manager. Pentru acest an, bugetul CNAS, estimat la peste 20.000 miliarde lei, va trebui sa asigure finantarea sistemului de ingrijire a sanatatii, de care pot beneficia in mod gratuit, conform legii, persoanele asigurate.
Contractul-cadru aprobat pentru anul 1999 (cel ce va intra in vigoare in acest an nefiind inca finalizat) stabileste o cota de 15,5% din bugetul CNAS pentru asistenta medicala primara, asigurata pe baza de contract de catre medicii de familie. Acest fond se imparte la nivel national astfel: 50% pentru plata medicilor, din care 70% pentru plata „per capita”, si 30% pentru plata per serviciu; 49% pentru bugetul de practica aferent medicilor de familie; 1% pentru medicii nou-veniti in vederea exercitarii profesiei intr-o localitate. in practica, venitul realizat din decontarea serviciilor medicale se cifreaza la circa 10% din plata „per capita”, neacceptandu-se un numar mare de puncte raportate ca fiind realizate din deplasari la domiciliul bolnavilor si continuitate a asistentei medicale pe timpul noptii si a sarbatorilor legale. Casa de asigurari, fortata sa se incadreze in limitele fondurilor colectate efectiv, se vede nevoita sa limiteze platile la nivelul incasarilor, corectand in minus raportarile lunare.
Cheltuielile se justifica fata de casa de asigurari
Finantarea din fondurile CNAS a medicilor de familie, pe ale caror liste sunt inscrise toate persoanele asigurate, nu este nici in prezent inteleasa foarte corect de catre toti medicii. „Nu stiu inca exact ce anume se accepta spre decontare din bugetul de practica al cabinetului medical si ce nu”, declara Mirela Petrescu, medic de familie din Bucuresti. Fiecare cheltuiala din bugetul de practica, alocat functie de numarul de persoane inscrise pe lista, trebuie justificata fata de casa de asigurari. Listei celor inscrisi ii corespunde un anumit punctaj atribuit medicului. Valoarea unui punct este calculata trimestrial de CNAS si este unica la nivel national. De exemplu, la 700 de persoane inscrise pe lista si la o valoare a punctului estimata in prezent de 2.820 lei, bugetul lunar de practica medicala alocat cabinetului este de circa 2,2 milioane lei, din care se accepta plata intretinerii, a telefonului, a salariilor personalului angajat, trusa de prim-ajutor, consumabile. insa asigurarea unei bune functionari a cabinetului necesita mult mai multi bani, ca de exemplu dotarea cu aparatura medicala, calculator, reparatii ale cladirii etc.
La acest numar de pacienti si la valoarea serviciilor medicale decontate de CNAS, salariul medicului s-ar cifra la circa 1,3 milioane lei. Exemplul dat este caracteristic zonelor rurale, unde numarul de persoane inscrise pe listele unui medic de familie este mult mai mic decat in Bucuresti.
Conform reglementarilor in vigoare, modalitatile de plata a furnizorilor de servicii medicale primare sunt plata „per capita” (conform listei proprii de asigurati) si tariful pe serviciu. Plata „per capita” se realizeaza prin inmultirea valorii in lei a unui punct cu numarul de puncte rezultat in raport cu numarul si structura pe grupe de varsta a asiguratilor inscrisi pe lista. Valoarea punctului este valabila pentru medicul primar. Pentru medicul specialist, valoarea punctului se diminueaza cu maximum 20% si cu 25% pentru medicii care nu au promovat nici un examen. „Sistemul a fost propus chiar de medici, ca un un stimulent, un numar prea mare de pacienti fiind foarte greu de urmarit. Diferenta de 20% cu care se diminueaza punctajul medicului specialist fata de cel primar este disproportionata fata de numai 5 procente cat il despart pe specialist de medicul care nu a promovat nici un examen de specialitate”, considera Marius Poterasu, de la Societatea Nationala a Medicilor de Familie.
Putine servicii medicale sunt decontate
in mod evident, asiguratii beneficiaza gratuit doar de serviciile medicale realizate de medicul de familie si care sunt decontate de casa de asigurari, precum si de ceea ce este considerat urgenta medicala. In ce priveste serviciile pentru care nu se acorda puncte suplimentare, deci nu sunt decontate de casa de asigurari, dar sunt de competenta medicului de familie, ramane la aprecierea acestuia sau a conducerii policlinicii ce anume si cat plateste pacientul. Serviciile decontate de CNAS sunt: imunizariile conform programului national de imunizari, examenele medicale de bilant (periodice) pentru copii si adulti, control profilactic TBC si boli venerice, supravegherea gravidei, asistenta medicala la domiciliul pacientului, dar numai in situatiile reglementate prin contractul-cadru, continuitatea asistentei medicale (programul de permanenta).
De exemplu, pentru mici interventii, cum ar fi sutura unei plagi, deschiderea unui abces etc., pacientului i se pot cere bani, chiar daca este inscris pe lista. in aceste situatii, singura obligatie a medicului de familie este sa il trimita pe pacient la un specialist. Daca in mediul urban deplasarea la un medic specialist nu este o problema, pentru persoanele domiciliate in mediul rural este evident ca medicul de familie va rezolva marea majoritate a solicitarilor, plata facandu-se in oua, gaini etc.
Situatii care cresc sau scad punctajul
Daca punctajul rezultat in raport cu numarul de asigurati si structura acestora pe grupe de varsta este mai mare de 22.000 puncte/an, punctele ce depasesc acest nivel se reduc cu 75%, daca numarul de asigurati inscrisi pe lista proprie este mai mare de 2.000. Exceptie fac medicii de familie care isi desfasoara activitatea in localitati in care numarul de medici de familie este sub numarul de posturi considerate a fi necesare. In functie de conditiile in care isi desfasoara activitatea, medicii pot primi urmatoarele bonificatii ale punctajului: 20% pentru zone izolate, 40% pentru conditii grele si 60% pentru conditii foarte grele. Casele de asigurari de sanatate, impreuna cu colegiile judetene ale medicilor, vor stabili ce se intelege prin aceste conditii.