Motivarea judecătorului, surprinzătoare pentru Gabriel Diaconu
Medicul Gabriel Diaconu a publicat pe pagina sa de Facebook un mesaj cu privire la motivarea judecătorului de drepturi și libertăți în cazul decesului de la Spitalul Sf. Pantelimon.
Acesta a precizat o un anumit paragraf din motivare acestuia l-a lăsat fără cuvinte.
El spune, potrivit motivării, că asistenții medicali aveau posibilitatea de a modifica setările injectomatelor, în funcție de nivelul de încredere în colegii lor.
Acest „sistem de încredere” sugerează că asistenții decideau dacă să urmeze indicațiile medicului curant sau să adauge noradrenalină direct în perfuzie, fără a notifica medicii sau a documenta modificările.
El mai spune că administrarea noradrenalinei se face prin injectomate, care permit o dozare precisă. Însă, în acest caz, asistenții adăugau fiole de noradrenalină în perfuzia cu ser fiziologic, modificând astfel concentrația de medicament fără o monitorizare adecvată.
Motivarea judecătorului sugerează că deciziile legate de administrarea medicamentelor nu erau întotdeauna bazate pe standarde medicale riguroase, ci mai degrabă pe o „încredere” informală între asistenți.
Având în vedere aceste constatări, este evident că doctorițele arestate, care au fost acuzate de „sânge rece” și „premeditare”, au fost de fapt victime ale unui sistem deficitar. Medicul, având doar o imagine parțială și uneori inexactă a tratamentului aplicat, a fost pus într-o situație în care efectele negative ale tratamentului au fost amplificate de către acțiunile asistenților.
”Citesc motivarea judecătorului de drepturi și libertăți în cazul decesului suspect de la Sf. Pantelimon. Cu atenție, cu pix și foaie în față. Las la o parte fragmente întregi agramate, erori de logică folosite atât de acuzare cât și (pentru brevitate) de apărare,
Dar ajung la partea tehnică a poveștii și rămân blocat în următorul paragraf:”La schimbarea de tură, în funcție de persoana care prelua tura, dacă asistentul medical avea sau nu încredere în acea persoană, transmitea faptul că deși pe injectomat rata de noradrenalină era 1, iar tensiunea pacientului stabilă, acesta avea noradrenalină și în perfuzie. Cei care preluau tura, aveau opțiunea de a modifica rata pe injectomat la valoarea înscrisă în foaie, oprind totodată noradrenalina din perfuzie, sau să lase injectomatul pe acea valoare stabilită de medic, dar să continue cu noradrenalina din perfuzie. Evident aveau la latitudinea lor și varianta să lase injectomatul cum l-a setat medicul și să oprească noradrenalina din perfuzie, dar martora a apreciat că niciun asistent ar fi avut acest interes cu atât mai mult cu cât un deces și o admisie însemnau mult mai mult de muncă în timp ce mai sunt și alți pacienți de îngrijit.”
***Ce înțeleg eu din acest paragraf este că, dincolo de strategia medicală, și alegerile medicului curant / notate sau nu conform în foaie contează mai puțin, deocamdată (evident contează și asta), asistenții medicali foloseau un
”sistem de încredere”Prin care falsificau, de fapt, dozele de noradrenalină pentru că, neștiut decât de asistenți (dar nu și de medici), administrau fiole de noradrenalină direct în perfuzia cu ser fiziologic a pacientului, pe lângă doza de injectomat?
Și nimeni nu observă bizareria logică din asta cu privire la teza inițială că doctorițele arestate astăzi ar fi acționat ”cu sânge rece”, ”cu premeditare” etc?
Păi cum să acționezi cu sânge rece sau premeditare câtă vreme sângele rece și premeditarea e în altă parte, la grupul organizat de asistenți medicali care sabotau efortul medical, oricare ar fi fost el?
Cum adică ”asistentul medical avea sau n-avea încredere în acea persoană”? Suntem în Sopranos? Trebuia să spui o parolă sau ceva?”, spune el.
Gabriel Diaconu spune că nu a mai văzut așa ceva în cariera sa de medic
Tot în mesajul de pe Facebook, fostul consilier onorific al ministrului Alexandru Rafila spunea că nu a mai întâlnit niciodată o astfel de situație.
Acesta a mai precizat că medicii care sunt acum acuzați au fost, de fapt, trași pe sfoară de ”niște asistenți criminali”. El mai spune că cele două doctorițe au acționat de bună credință.
Gabriel Diaconu a mai spus, la finalul mesajului său că asistenții erau cei care mânăreau dozele.
”N-am întâlnit, în toată cariera mea medicală, un astfel de fragment în care actul medical, oricare ar fi el, este deturnat de un cadru mediu (fie el și ”specializat” în terapie intensivă).
Nemaivorbind că, funcție de cantitatea de ser fiziologic din perfuzie (o pungă are de obicei 500 ml), viteza de curgere a perfuziei, cantitatea de noradrenalină injectată în punga cu pricina, nu mai știa nimeni cât medicament / în ce concentrație/ ajunge în organism.Restul e istorie.
La beci sunt două doctorițe trase pe sfoară de niște asistenți criminali, care foloseau un sistem ”pe bază de încredere”, mânăreau injectomate, și puneau ei tratament ”de la ei” pe bază de ”încredere”.
Cele două doctorițe au acționat de bună credință. Și-au folosit experiența de medic ca să salveze vieți.
În contextul motivării judecătorului mai e un aspect de observat.NU PACIENȚII ERAU ”DE LĂSAT” să moară. DOZELE erau ”de lăsat”, pentru că, iată,
ASISTENȚII MÂNĂREAU DOZELE”, spune acesta.
