Dr. Gabriel Diaconu, medic psihiatru, discută despre importanța deciziilor pro-active în gestionarea tratamentului pacienților și retragerea medicației în contexte critice.
Ancheta privind acuzațiile împotriva celor două doctorițe de la Spitalul „Sfântul Pantelimon” din București continuă. Cele două cadre medicale se află în libertate, după ce Curtea de Apel a decis să le elibereze din arest fără măsuri restrictive. Această decizie a generat o divizare a opiniei publice.
Unii membri ai comunității sunt foarte critici la adresa medicilor. Mulți dintre aceștia au primit amenințări sau au fost nevoiți să își ia concediu de odihnă neplanificat. În contrast, alții recunosc că acuzațiile nu echivalează cu condamnarea. Ei privesc cu scepticism încercarea anchetatorilor de a încadra cazul într-o categorie juridică extremă, cum ar fi omorul calificat.
Gabriel Diaconu vorbește despre subiectele pe care medicii le evită
Într-un interviu acordat Gândul, dr. Gabriel Diaconu, medic psihiatru, abordează subiecte delicate pe care puțini medici au curajul să le discute deschis. El explică motivele pentru care uneori este necesar să se oprească medicația pentru un pacient. Acesta subliniază că decizia de a nu mai continua tratamentul nu trebuie interpretată ca o dorință de a accelera moartea pacientului.
Dr. Diaconu propune ca, pentru a evita situații similare cu cea de la Spitalul „Sfântul Pantelimon”, să fie implementate măsuri preventive. Astfel, pacienții ar trebui să stabilească, înainte de a ajunge într-o situație critică, dacă doresc să fie intubați sau resuscitați. Astfel, se pot clarifica aceste aspecte în prealabil.
Publicul nu înțelege pe deplin activitatea de la ATI
Secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) sunt specializate în furnizarea suportului vital pacientilor critici prin tehnici farmacologice și tehnologice avansate. Aceste secții sunt esențiale pentru managementul perioperator și tratamentul disfuncțiilor severe ale organelor.
În fiecare zi, pacienți cu funcții vitale compromise sau organe lezate sunt tratați în ATI. Această specialitate se confruntă cu provocări imense. Medicul Gabriel Diaconu are experiență internațională în domeniu și a colaborat cu colegi din secțiile ATI. El observă că adesea publicul nu înțelege pe deplin activitatea din aceste secții. Una dintre aspectele frecvent discutate este utilizarea contenției pentru anumiți pacienți.
Rolul utilizării contenției
Contenția este utilizată în secțiile ATI pentru a asigura siguranța pacienților care, din diverse motive, pot reprezenta un risc pentru propria lor integritate sau pentru succesul tratamentului. Aceasta poate fi necesară pentru a preveni mișcările necontrolate.
Ele ar putea compromite procedurile medicale. Totodată. e folosită pentru a proteja pacienții de auto-vătămare. Contenția este un instrument de ultimă instanță. El e aplicat cu strictă grijă și doar atunci când este absolut necesar, în conformitate cu standardele etice și medicale.
„Am pretenția de la mine, ca doctor, înainte de specialitatea mea, că pot să recunosc geografia unei secții de Terapie Intensivă, pentru că am colegi ATI-iști cu care am colaborat și colaborez în continuare. (…)
Legarea pacienților este motivul pentru care merge un psihiatru în Terapie Intensivă sau este motivul pentru care, pe norme, în genere vorbind, medicul de terapie intensivă ar trebui să se consulte cu un cel puțin un neurolog, dar în mod particular cu un psihiatru. Pentru că legarea se face pentru asigurarea pacientului care trece printr-o stare de confuzie acută”, a spus Gabriel Diaconu.
Medicul psihiatru consideră că pacienții ar trebui să-și asume măsuri în avans
Acesta a explicat că aplicarea contenției asupra pacienților nu este un aspect izolat care justifică prezența unui psihiatru în Terapie Intensivă. Mai degrabă, este un procedeu care necesită consultarea unui neurolog și, în special, a unui psihiatru. Contenția este utilizată pentru a gestiona pacienții care se află într-o stare de confuzie acută, asigurându-le siguranța și eficiența tratamentului.
„Ar trebui să avem măsuri în avans și pacienții să-și asume măsuri în avans. Adică, la un moment dat, nu vreau să fiu resuscitat, nu vreau să fiu intubat. Într-o formă sau alta, se întâmplă și în România, pe anumite insule, dar insulele acestea de reglementare nu pot să fie decât extrapolate cutumial la restul practicii medicale. (…)
Medicina nu le știe pe toate. Absolut de acord. Medicina știe că nu mai există loc de întoarcere. Știe chestia asta. Poate există scoruri, există predicție”, a mai spus acesta.