„Iulian are o capacitate extraordinară de a face legături. Călătorește prin locuri care nu sunt atât de evidente, nu călătorește prin ilustrate turistice. Albania, Rep. Moldova, Armenia, Maroc, Veneția și Bruxelles sunt locurile vizitate și prezentate de Iulian”, declară Radu Gârmacea.
Anti-turism, sau o altfel de viziune
„Iulian și cu mine ne știm de mult. Cartea asta este o falsă carte de turism, este de fapt un manifest anti-turism. Al unui anumit tip de turism, cel în genunchi. Nu ai de-a face aici cu ceva care să te ducă la leșinul lui Stendhal de la Florența. Nu se îmbolnăvește nimeni de frumusețea lucrurilor descrise teritorial și tradiționalism în cartea aceasta.
Este o carte cu multe subterane și o carte care nu este compusă din concedii, din vacanțe. Iulian a fost pus în baza unor contracte și convenții să meargă în diverse locuri și să facă treburi. El cu analizatorii foarte deschiși și un umor, care pe mine m-a umplut de bucurie, face din locurile pe care le vede povești alternative. În Veneția când ajungi trebuie să cazi pe gânduri și pe spate, ei bine, Iulian se duce și vede, are ce să spună în registrul clasic, însă ne spune că Veneția este un cadavru în care mișună tot felul de viermi care sunt turiști.
Nu ne-am aștepta la așa ceva, nu v-ați aștepta la multe din racordurile pe care Iulia Comânescu le vede și le face în această carte. În segmentul de suprafață ai o galerie de personaje pitorești, însă Iulian observă ce este în spate. Așadar, este o carte care merge în multe direcții fără să meargă pe un traseu prestabilit.
Este o carte caleidoscop care te plimbă în multe locuri și are multe observații”, ne dezvăluie Radu Paraschivescu, prozator, traducător, jurnalist și redactor de carte român.
„Lumea așa cum nu sunteți obișnuiți”
„Simt nevoia să explic ce este cu această carte. Nu îmi este deloc rușine că am scris aceste prospecte și am vorbit despre lume așa cum nu sunteți obișnuiți să vedeți în marketingul agențiilor de turism, pentru că există un public și pentru asta.
Ce am încercat să spun în carte este că merită să îți asumi acest gen de disconfort, că memoria metabolizează foarte frumos, face totul foarte amuzant, chiar dacă în momentul respectiv nu erai cel mai confortabil. Bineînțeles, îi sunt foarte recunoscător soției mele că m-a dus în niște locuri foarte îndepărtate, datorită ei am riscat să ies din rutina zilnică”, declară Iulian Comănescu.
„Dar cel mai bun lucru pe care l-am mâncat în Maroc a fost la un restaurant de pe acoperiș, din Chefchaouen. Era trecut în meniu sub numele de veal leg și am presupus că e un steak, o pulpă sau ceva similar. În realitate era foot și nu leg, echivalentul bovin al piciorului de porc din care noi facem piftie. Ceva foarte fraged și aromat.
Dacă vă închipuiți că-mi plac tendoanele sau grăsimea, vă înșelați. Vorbesc de consistența purcelului de lapte, dar un gust cu totul diferit. Țară musulmană, în care nu se bea, Marocul s-a distins totuși și la capitolul vinuri, cu ajutorul binevoitor al lui Abde llatif și al câtorva Mohammezi ai șoselelor. Magazinele de băuturi arată ca naiba, sunt ascunse după niște uși vopsite în negru, seamănă – dacă seamănă cu ceva – cu sifonăriile de pe vremuri, din spatele blocurilor.
Ți-ar fi foarte greu să le găsești ca turist. În schimb, toate vinurile marocane pe care am pus mâna erau de la bunicele în sus. Am luat la întâmplare, n-aveam cum altfel. Dar pentru vreo cinci euro obții mult mai mult decât în București, unde banii ăștia ajung doar de ceva mai mult decât o poșircă. Există o tradiție a vinului, creată de asupritorii francezi, mai ales prin zona Meknès” – fragment extras din cartea sub semnătura lui Iulian Comănescu.
