În lipsa susţinerii băncilor, companiile autohtone descoperă că emisiunile corporatiste pot fi o gură de oxigen care să le ajute să treacă peste criză.
Emiterea de obligaţiuni corporatiste, o practică des întâlnită pe pieţele dezvoltate, începe, timid, să devină în România o metodă de a atenua impactul crizei. După ce, în iulie, Metro a devenit prima companie care a emis obligaţiuni denominate în lei, săptămâna trecută, 75% din acţionarii retailerului de electronice, electrocasnice şi IT Flamingo au aprobat o emisiune de obligaţiuni în vederea unei capitalizări suplimentare de până la şapte milioane de eu-ro, suma fiind destinată „dezvoltării viitoare a grupului şi trecerii cu bine peste perioada de criză“. Tot săptămâna trecută, grupul telecom RCS&RDS a publicat în Monitorul Oficial anunţul deciziei acţionarilor de a discuta, la 17 septembrie, majorarea capitalului social cu 207,8 milioane de lei, la 250 milioane de lei, „prin aporturi în numerar sau compensarea unor creanţe exigibile şi lichide asupra societăţii“. Contactaţi de Capital, reprezentanţii RCS&RDS nu au dorit să comenteze pe marginea deciziei. Cert este că, potrivit datelor depuse la Ministerul Finanţelor, operatorul de telecom şi cablu TV a încheiat anul 2008 cu datorii echivalente cu peste 350 de milioane de euro, la cursul actual, fiind una dintre cele mai îndatorate companii de pe piaţa autohtonă.
Cum se explică aceste performanţe?
Dincolo de dificultăţile cu care se confruntă fiecare companie în parte, problema este dacă astfel de demersuri le pot scoate din criză, dacă modelul Rompetrol, de convertire a datoriilor în titluri, poate fi copiat cu succes şi când în joc nu se află statul. Şi, mai ales, în condiţiile unei mase critice de astfel de emitenţi dacă am putea ajunge la crearea unei pieţe secundare de tranzacţionare. Valoarea totală a obligaţiunilor corporatiste emise în întreaga lume în acest an a depăşit, pentru prima dată, pragul de 1.000 de miliarde de dolari, potrivit The Wall Street Journal. În Europa însă, companiile preferă creditele bancare, şi nu obligaţiunile. Totuşi, volumul emisiunilor a totalizat 426,5 miliarde de dolari de la începutul acestui an, cu 47% mai mult decât în întreg anul 2008, potrivit sursei, care preia un raport Dealogic.
Motivaţia acestei situaţii stă şi la baza deciziei unor companii autohtone de a apela la astfel de emisiuni. „În cazul Flamingo, băncile sunt dispuse să mai susţină afacerea doar dacă acţionarii fac, la rândul lor, un efort prin această majorare de capital“, spune Laurenţiu Ciocîrlan, director departament Debt&Equity la Raiffeisen Capital Investment. „În acest fel, nu doar băncile, ci şi partenerii au obţinut un semnal pozitiv şi invitaţia de a fi alături de companie şi pe mai departe“. Ciocîrlan spune că se aşteaptă ca şi alte companii autohtone să apeleze la asemenea instrumente de împrumut, dar atrage atenţia că nu toate companiile care emit obligaţiuni o fac într-un scop similar, unele pot avea în vedere extinderea sau achiziţiile. „În aceste momente de criză, orice infuzie de cash, fie sub forma unor împrumuturi – cum este cazul obligaţiunilor –, fie al unor injecţii de capital de la acţionari, este binevenită şi chiar necesară“, spune şi Ciprian Păltineanu, Managing Director la Unicredit CA-IB. „Este important, însă, să fie utilizată pentru proiecte productive, care vor genera la rândul lor cash, şi mai puţin în scopul acoperirii cheltuielilor operaţionale“.
Eugen Voicu, director general al administratorului de fonduri Certinvest Aviva, spune că în cazul în care mai multe companii ar ieşi cu astfel de emisiuni, acest fapt ar încuraja o piaţă secundară de tranzacţionare, dar împărtăşeşte părerea lui Ciprian Păltineanu că piaţa ar trebui să fie suficent de puternică şi cu destui emitenţi pentru a fi atractivă. În schimb, cele mai interesate de astfel de obligaţiuni, sau de preluarea unor acţiuni obţinute în contul unor datorii, ar fi fondurile de investiţii. „Un plasament la Flamingo mi se pare mai riscant însă decât unul la RCS&RDS“, spune acesta. Voicu îşi motivează preferinţa prin faptul că prima companie activează pe o piaţă în cădere liberă, pe când, în ciuda datoriilor pe care le are RCS&RDS, businessul telecom are un potenţial mult mai mare.
Cashul trebuie utilizat în scopuri productive şi mai puţin pentru acoperirea cheltuielilor operaţionale.
Ciprian Păltineanu, Managing Director Unicredit CA-IB
208 milioane de lei trebuie să strângă cel mai mare operator autohton de cablu pentru majorarea de capital şi ştergerea unor datorii
