Zona arctica are doi adversari. Primul este incalzirea globala, care a dus la topirea in exces a gheturilor in aceasta vara. Al doilea este Rusia. Dupa ce peisajul arctic este afectat din plin de conditiile climatice in continua schimbare, rusii au planuri industriale in zona. Presedintele rus Dmitri Medvedev a declarat la Moscova ca zona arctica este un „factor crucial” in calea dezvoltarii sectorului energetic al tarii sale.

„Trebuie sa transformam zona arctica intr-o baza de dezvoltare pentru Rusia secolului 21. Folosirea resurselor de acolo va garanta securitatea energetica a Rusiei” a precizat „tarul” intr-o intrunire a Consiliului de Securitate al Rusiei. In aria pe care rusii si-o aroga din Oceanul Arctic ar fi circa 10 miliarde de tone de petrol, precum si bogate zacaminte de aur, nichel, gaze si chiar dimamante.

La Oceanul Arctic au iesire, in afara de Rusia, si SUA (prin statul Alaska), Canada, Danemarca (prin Groenlanda) si Norvegia. Nici una dintre acestea nu s-a aventurat prea departe in exploatarea economica a spatiului. Rusia este singura tara care, anul trecut, s-a gandit sa puna un stegulet pe fundul oceanului, chiar in punctul ce marcheaza Polul Nord. Practic, gestul nu are nici o relevanta concreta. Pentru rusi este mai mult un gest de marketing geo-politic, incercand sa marcheze o borna de unde incepe zona rusa a Arcticii, sau pana la care si-au arogat felia de fund de ocean. Depinde cum pui harta. Privind de sus, felia pe care Rusia si-o taie din „prajitura arctica” are o pondere de circa 18% din regiune.

Gazprom este una dintre companiile care si-a declarat deschis obiectivul de a exploata zacamintele de gaz din zona. Pana in 2020, jumatate din productia companiei va proveni din zona arctica. Acest obiectiv se poate traduce prin plantarea in zona a unor platforme de lucru. La fel si in cazul petrolului. Dincolo de impactul negativ asupra mediului inconjurator – un peisaj arctic si asa in continua degradare ca urmare a topirii ghetarilor – zona va fi afectata si de exploatarea industriala.

In orice caz, zona este greu accesibila, iar exploatarea presupune costuri ridicate. Pe fundalul unui pret din ce in ce mai mare la aurul negru, extractia petrolului arctic devine viabila. Si nu intr-un viitor prea indepartat, asta din cauza cresterii cererii la nivel global. Petrolul este in definitiv o resursa finita, iar un consum in crestere cere noi si noi perimetre de extractie, precum si o accelerare a productiei la sondele deja existente. Prezenta in zona a platformelor petroliere creste automat si riscul deversarii de petrol.

In discutie intra, fie si tangetial, si zona litorala, unde se pune deja problema florei si faunei. Spre deosebire de celelalte zone climatice, unde fauna poate migra mai spre nord, (sau mai spre sud, depinde de emisfera) iar flora se poate eventual asezona, in privinta Arcticii nu se poate pune decat problema restrangerii spatiului vital sau a disparitiei.

Ca sa facem o comparatie a exploatarii economice a zonei arctice, restul tarilor cu iesire la ocean nu isi fac planuri pentru exploatarea industriala, ci mai mult in domeniul transporturilor. Singura idee de exploatare economica a Oceanului este reprezentata de trasarea de rute pentru nave prin Pasajul de Nord-Vest. Ca urmare a topirii gheturilor, s-a creat spatiul necesar unor noi rute care sa lege Atlanticul de Pacific. In balanta punem faptul ca Marea Barents (la care au iesire Rusia si Norvegia) este in prezent una dintre cele mai poluate mari.