a fost de la inceput intampinata cu bucurie de catre publicul romanesc. Prestatiile care nici nu mai au nevoie de laude ale veteranilor Radu Beligan sau Gheorghe Dinica (care joaca impreuna si in "Take, Ianke si Cadar") sunt completate de acelea ale lui Ileana Stana Ionescu, Sanda Toma, Lamia Beligan (fiica maestrului Beligan), Mihai Calin si Iuliana Moise si se impletesc intr-un joc care bucura sufletul. "Cotletele", in regia lui Gelu Colceag, este una dintre piesele la care chiar nu simti nevo
a fost de la inceput intampinata cu bucurie de catre publicul romanesc. Prestatiile care nici nu mai au nevoie de laude ale veteranilor Radu Beligan sau Gheorghe Dinica (care joaca impreuna si in „Take, Ianke si Cadar”) sunt completate de acelea ale lui Ileana Stana Ionescu, Sanda Toma, Lamia Beligan (fiica maestrului Beligan), Mihai Calin si Iuliana Moise si se impletesc intr-un joc care bucura sufletul. „Cotletele”, in regia lui Gelu Colceag, este una dintre piesele la care chiar nu simti nevoie de pauza. Parintele acestei opere, indelung aplaudate si la noi, este francezul Bertrand Blier, care nu s-a multumit sa-si lase „copilul” la nivel de piesa. Anul trecut, acesta a avut premiera cu filmul „Les Cotelettes”, regizat de el insusi. Dezvoltand relatia cu scena, „Cotletele” fiind cea mai jucata dintre piesele sale, Bertrand Blier si-a creat si un renume de regizor talentat. Desi, in general, criticii au cazut de acord asupra acestui aspect, unii s-au angajat in dispute legate de alte aspecte ale muncii lui Blier. Ba ca umorul sau este prea negru, ba ca operele sale sunt deseori misogine si suprarealiste. Nici un pacat, cata vreme ansamblul este unul mai mult decat reusit. Gama larga de genuri abordata de acest francez este uluitoare. De-a lungul carierei, Blier nu s-a multumit sa scrie piese de teatru, pe care sa le monteze pe scenele pariziene, sau scenarii de film, pe care, la fel, sa le concretizeze pentru marele ecran. Documentarul a fost o alta pasiune a sa si asta se regaseste si in descrierile, in imagini sau in cuvinte, prezente in multe dintre operele sale. De altfel, aceasta este trasatura care il scoate pe Blier din sfera obisnuitului. Majoritatea creatorilor de arta sunt interesati mai mult de actul creator, decat de materializarea lui si aducerea in fata publicului. Cu alte cuvinte, artistul se cade sa creeze, un altul preluand fraiele productiei propriu-zise. Deloc adevarat in cazul lui Bertrand Blier. Puteti simti aroma apetisantelor „Cotlete” la Teatrul National, duminica 30 mai, de la ora 11.00.
Cine stie ce va face poimaine?
Natura, inamicul numarul unu
Regizorul filmului „Ziua Independentei”, Ronald Emmerich, construieste inca un film de actiune, in care pericolul nu mai vine din partea extraterestrilor, ci din partea naturii insasi. „Poimaine” („The Day After Tomorrow”) este o productie despre forta devastatoare a naturii. Ar fi oare posibil sa ne trezim intr-o noua Era Glaciara? Profesorul Hall (interpretat de actorul Dennis Quaid) este preocupat de fenomenul de incalzire brusca a planetei, iar cercetarile sale il fac sa creada ca este posibila declansarea unei schimbari catastrofice a climei. El avertizeaza oficialitatile, dar, ca sa existe acel suspans care scoate din anonimat productiile cinematografice, destul de tarziu. Evident, este multa actiune si efecte vizuale spectaculoase. Personajele principale sunt, de fapt, niste oameni obisnuiti, iar „Poimaine” vrea sa arate tocmai felul in care se comporta niste oameni ca oricare altii in situatii iesite din comun. Dragoste, suferinta, lupta pentru supravietuire. Exista o multime de coincidente legate de acest film, care a beneficiat de un buget de 125 de milioane de dolari. Aceste coincidente i-au facut pe cei din echipa sa se intrebe daca nu a inceput deja schimbarea climei. In 2002, in timpul pre-productiei filmului, in China Centrala a fost o ploaie cu grindina de marimea unui ou de gaina. O luna mai tarziu, niste inundatii masive au avut loc in Europa. Au durat aproape trei saptamani, au murit oameni, au fost distruse vii si livezi de maslini in nordul Italiei, iar metroul din Londra a fost inundat. La doar trei zile de la inceperea filmarilor de la Montreal, in Statele Unite au fost o multime de tornade puternice. Echipa de filmare a fost nevoita sa indure frigul uneia dintre cele mai reci ierni din Montreal. Mult de lucru au avut si creatorii de costume – au fost create o mie de costume traditionale indiene pentru o scena despre care, in film, se spune ca are loc in New Delhi. Dar a fost filmata in Montreal. A fost construit si un vas rusesc care trebuia sa fie inghetat, iar decorurile Bibliotecii Publice din Manhattan aveau o suprafata totala de 4.600 de metri patrati. In concluzie, pericolul erei glaciare a lui Ronald Emmerich ar trebui sa fie mai ceva decat „Ziua independentei”.
Puzzle
Rock alternativ ***
Trupa OCS (fosta Omul cu sobolani, care a optat doar pentru denumirea OCS), va sustine joi, 27 mai, la Motoare, concertul de lansare a noului album, care se numeste „OCSTV”. Denumirea cu TV nu este deloc intamplatoare, deoarece membrii trupei sustin ca s-au saturat de televizor si, pentru ca nu sunt interesati de programele TV, si-au facut televiziunea lor, acest „OCSTV”. Cei cinci membri ai trupei au lucrat doi ani pentru acest album si au compus cam de trei ori mai multe piese decat contine acesta. Dar au decis ca 15 piese, metafore pentru tot atatea programe tv, sunt de ajuns pentru un material discografic. Primul single este „Ajutor”, difuzat deja pe posturile de specialitate. O alta piesa interesanta este „Radio TV”, chiar prima piesa a albumului, care este instrumentala. „Acesta este un album foarte important, mai ales pentru ca, in final, suntem prezenti toti”, spune solistul trupei Dan Amariei. Asta pentru ca aproape tot timpul unul din cei cinci era plecat pe undeva. Ultimul care a lipsit a fost Nucu (Nicolae Arama, chitara), care a fost in armata. Stilul muzical al celor de la OCS nu s-a schimbat insa, cum era si firesc, a evoluat. Asa cum declara membrii formatiei, pe „OCSTV” veti asculta un rock alternativ cu influente grunge si putin punk. Sa vedem daca va mai trebuie telecomanda!
Festival de teatru la Sibiu ****
Cea de a 11-a editie a Festivalului International de Teatru de la Sibiu va avea loc in perioada 28 mai – 6 iunie. Tema de anul acesta a festivalului este „Mosteniri”. La acest eveniment vor participa 1.500 de artisti din peste 66 de tari. In program exista sectiunile „Teatru in spatii publice” (zilnic, vor avea loc spectacole pe strazile orasului vechi) si „Mari spectacole”, care cuprinde productii importante ale teatrelor romanesti (Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie), dar si ale unor teatre cunoscute din Olanda, Franta, Anglia, Spania etc. Se va organiza chiar si o bursa de spectacole, la care participantii vor primi informatii despre 200 de spectacole din 66 de tari. Vor fi si evenimente muzicale – concerte de muzica rock, dans contemporan si chiar si muzica tiganeasca. Vor fi prezentate in festival: „Rusalka” de Antonin Dvorak, regizata de Alexandru Darie (va fi realizata in Muzeul Civilizatiei Populare Astra), „Satyricon” (interpretata si realizata de cei de la Teatrul Radu Stanca. Spectacolul va avea loc in Piata Mare din Sibiu), „Dracula Park”, regizata de Mihai Manutiu, „Ubu rege Superstar”, un spectacol de instalatii, de lumini, o adaptare dupa controversatul „Ubu rege” al lui Alfred Jarry. Spectacolul care va fi prezentat la Sibiu este regizat de Serge Noyelle. El l-a denumit „Ubu rege superstar” pentru a face referire la „Jesus Christ Superstar”.
Tineretul muzical se stRange In Elvetia **
Gala concursului „Eurovision Young Musicians” va avea loc pe 27 mai si va fi transmisa in direct in peste 20 de tari, participantii urmand sa fie acompaniati de Orchestra Simfonica din Lucerna (Elvetia), sub bagheta dirijorului Christian Arming. Violoncelistul Octavian Alin Lup, care va reprezenta Romania la cea de-a XII-a editie a competitiei, a spus intr-o conferinta organizata de TVR Cultural ca va face tot ce-i sta in putinta ca Europa sa vada prin el o Romanie cu valori. Alin Lup este elev la Liceul „Sigismund Toduta” din Cluj-Napoca, sectiunea violoncel. Finala, in care se vor intrece doar sapte tineri, va putea fi urmarita si la TVR Cultural, pe 27 mai, de la ora 21.00. Reprezentantul nostru va interpreta „Sonata pentru violoncel solo” (partea a III-a), de Anatol Vieru, „Requiebros” de Gaspar Cassado, „Vals sentimental” de Ceaikovski si „Preludio” de Alberto Iglesias. Romania participa pentru a doua oara la „Eurovision Young Musicians”, la editia de acum doi ani tara noastra fiind reprezentata de violonistul Cristian Andrei Fatu.rn
rnAurel Nedel, expozitie la Deva **
rnPictorul Aurel Nedel, unul dintre cei mai de seama artisti plastici romani in viata, va putea fi admirat pana la mijlocul lunii iunie in galeriile de arta „Forma”, din Deva. Pe simezele galeriei sunt expuse 50 de lucrari, pictura in ulei si acuarela. Expozitia se vrea si o multumire pentru maestrul care s-a intors sa-si petreaca ultimii ani in satul in care s-a nascut in urma cu 74 de ani, Vaidei. De altfel, ignorandu-si varsta, artistul continua sa munceasca intr-un ritm accelerat si cu o inspiratie remarcabila. De la absolvirea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, in 1956, Aurel Nedel a avut peste 40 de expozitii personale si de grup, atat in tara, cat si in strainatate. Lucrarile sale pot fi regasite in colectii din 11 tari europene, dar si in SUA si Japonia.
rnrnrnCei sapte samurai cam neinspirati **rnUnul dintre jocurile care lovesc piata tot mai decis are la baza povestile cu samurai. „Seven Samurai 20XX” este o reflectie palida a celebrul film din 1954 al lui Akira Kurosawa, „The Seven Samurai” („Cei sapte samurai”). Desi intampinata bine de catre publicul amator de astfel de distractii, criticii au avut si cuvinte mai dure la adresa productiei. Unii au spus ca nu are stil, un termen improbabil daca se refera la un joc pe calculator, si ca este lipsit de subtilitatile peliculei lui Kurosawa. Se respecta firul epic – o banda de samurai fara angajament se alatura fortelor insarcinate cu apararea de banditi a unor sateni -, dar cam atat. Un plus pentru viteza de reactie a personajului principal, Natoe, atunci cand infrunta simultan mai multi dusmani. Personajele arata in genul desenelor japoneze, care au facut inconjurul lumii, iar replicile suna ca rupte dintr-un scenariu de televiziune cam slabut. In orice caz, un lucru este clar: industria jocurilor video sufera de lipsa de inspiratie cand vine vorba despre crearea unui joc dupa un film. Daca vreti sa vedeti care este treaba cu samuraii, intrati pe „www.sammystudios.com/games/ss/”.