După ce i-am ratat la mustaţă pe germanii de la Mercedes, am rămas în cărţi pentru mega-investiţia austriecilor de la Voestalpine. Decizia finală depinde, însă, şi de cum ne vom comporta.
La sfårşitul lunii iulie, Guvernul Romåniei şi Voestalpine urmează să semneze un memorandum privind investiţia pe care compania austriacă preconizează să o facă în Romånia“, afirmă Ovidiu Silaghi, ministrul pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ, turism şi profesii liberale. „Desigur că acest memorandum nu-i obligă în niciun fel ca, în cele din urmă, să aleagă ţara noastră. Totuşi, eu sunt optimist şi mă gåndesc că Voestalpine n-ar fi făcut un efort substanţial, timp de nouă-zece luni, în a analiza cele mai bune locaţii din Romånia pentru ca în final să se retragă“, adaugă el.
Reprezentanţii austriecilor sunt ceva mai rezervaţi. „Voestalpine evaluează în prezent posibilitatea construirii unei oţelării în zona Mării Negre. Din cele 12 locaţii luate iniţial în considerare în Bulgaria, Romånia, Turcia şi Ucraina, se examinează în detaliu cåte una din fiecare ţară. În urma examinării, compania va fi în măsură să ia o decizie, în funcţie de costurile investiţiei, fezabilitatea tehnică şi profitabilitatea fiecărei locaţii“, se arată într-un comunicat de presă emis la sfårşitul săptămånii trecute.
Conducerea oţelarilor din Linz a confirmat ceea ce presa romånească scrisese deja: favorită este zona Constanţa – Agigea. Ei au dezvăluit şi că îşi asigură potenţialul amplasament printr-o procedură numită opţiune de achiziţie. „Conform legislaţiei romåne, reprezentanţii Voestalpine vor intra în contact cu proprietarii parcelelor de teren din zona de interes şi vor încheia o înţelegere prin care proprietarii vor menţine un preţ fix, pentru terenul lor, o anumită perioadă de timp, primind în schimb o compensaţie financiară. În această situaţie, în care se cåştigă de ambele părţi, proprietarii vor primi preţul stabilit pentru terenul lor, dacă Voestalpine decide să construiască în Romånia, iar în cazul în care grupul nu alege Romånia, proprietarii îşi vor păstra sumele primite pentru menţinerea preţului fix de cumpărare“, explică reprezentanţii companiei austriece. Ei spun că prin această metodă se evită riscul ca preţul terenurilor de care este interesată firma să explodeze.
Ca să ne aducă cu picioarele pe pămånt, cei de la Voestalpine spun, însă, că opţiunile de achiziţie nu indică o preferinţă definitivă pentru Romånia. Totuşi, ei mai afirmă că „locaţiile potenţiale din Bulgaria, Turcia şi Ucraina pot fi asigurate prin alte mijloace“, sugerånd că acolo nu vor fi lansate opţiuni de achiziţie, ceea ce ne-ar putea face să credem că suntem pe primul loc în preferinţele lor. Pånă la decizia finală, care va depinde de rezultatele studiilor de fezabilitate, ce ar trebui să fie gata în această vară, şi de disponibilitatea terenului, şi pe care am putea s-o aflăm spre sfårşitul acestui an, nu avem decåt să aşteptăm.
Voestalpine ne-a vrut în 1999, dar le-am dat cu flit
Dar aşteptarea de astăzi ar fi putut să nu aibă loc dacă, în 1999, guvernul de atunci ar fi aprobat vånzarea combinatului Siderca din Călăraşi către firma Voestalpine. „Acum, din păcate, acel spaţiu, tentant acum nouă ani, a fost dezmembrat, singura logică urmărită fiind valorificarea cåt mai rapidă a tot ceea ce era fabricat din metal. În plus, există acolo nişte situaţii juridice extrem de neclare. Singurul lucru care, poate, le-ar face cu ochiul la Călăraşi ar fi laminorul de şină, care, din cåte ştiu, nu a fost distrus şi care era unul dintre cele mai moderne din regiune“, spune Cristian Pårvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Romånia şi fost director general al Siderca.
Astăzi, atitudinea autorităţilor pare că s-a schimbat destul de mult. Premierul Tăriceanu a făcut o vizită la cartierul general din Linz al siderurgiştilor austrieci, iar Administraţia Porturilor a decis să pună la dispoziţiaVoestalpine 120 de hectare din Portul Constanţa, în cazul în care oraşul de pe malul mării va fi alesul. „Sunt paşi importanţi în direcţia cea bună. Aşa ar trebui să se comporte autorităţile dacă îşi doresc cu adevărat să atragă investitori strategici. Din păcate, nu există o strategie unitară şi structurată la nivel guvernamental în acest sens“, explică un cunoscut consultant de business bucureştean.
De ce au ales cei de la Daimler Ungaria în locul Romåniei
Plusul de bunăvoinţă faţă de Voestalpine ar putea fi determinat şi de recenta ratare a uneia dintre cele mai mari parteneriate economice din istoria Romåniei. 800 de milioane de euro investiţie directă, plus alte zeci, dacă nu sute de milioane investiţii indirecte din partea furnizorilor şi partenerilor. 2.500 de locuri de muncă şi realizarea unui produs cu valoare adăugată foarte mare, destinat în mare majoritate exportului. Cam aşa ar putea fi descrisă, în cåteva cuvinte, fabrica de autoturisme Mercedes ce ar fi putut să se construiască în Romånia, dar care va fi ridicată în Ungaria, la sud de Budapesta.
„Dintr-o perspectivă macroeconomică, viitoarea fabrică de la Kecskemet oferă cele mai bune perspective şi îndeplineşte un număr de precondiţii-cheie pentru construcţia unităţii de producţie a Mercedes Benz. Principalele aspecte ale evaluării pe care am făcut-o locaţiei au fost: disponibilitatea şi starea terenului, infrastructura (drumuri, căi ferate), accesibilitatea resurselor (energie, apă, gaze naturale), existenţa furnizorilor, disponibilitatea şi gradul de calificare şi instruire a måinii de lucru, calitatea vieţii şi climatul economic“, explică Nicole Rubba, de la departamentul de comunicare al grupului Daimler. „După un proces de analiză îndelungat şi profund, am decis să alegem Ungaria, avånd în vedere că oferă cele mai bune condiţii cantitative şi calitative pentru a pune bazele unei fabrici profitabile“, mai spune ea.
Surse din cadrul Mercedes susţin că cel mai mult a cåntărit lipsa unei reţele de autostrăzi în Romånia. Întrebată dacă existenţa unei autostrăzi care să lege centrul şi vestul Romåniei de restul Europei ar fi dus la alegerea ţării noastre în detrimentul vecinilor de la apus, Nicole Rubba a precizat că locaţia selectată la Kecskemet este situată foarte aproape de autostrada Budapesta – Szeged şi poate fi conectată la linia ferată care trece prin apropiere, însă a refuzat să comenteze cåt de mult a contat acest avantaj în faţa amplasamentelor posibile din Romånia. „Nu vrem să facem niciun fel de comparaţie directă“, a subliniat ea.
Infrastructura şi mentalităţile, duşmanii investitorilor
În ciuda răspunsurilor diplomatice, putem înţelege că, într-adevăr, infrastructura slab dezvoltată, mai ales cea de transport, ne-a depunctat serios. Din păcate, ultimii patru ani nu ne-au adus prea multe îmbunătăţiri: dacă Autostrada Soarelui a ajuns pånă la 60 de kilometri de Constanţa, pe „frontul de vest“ a fost dată în folosinţă centura Piteştiului, şi aceea gåtuită, deocamdată, la ieşirea spre Råmnicu Vålcea, iar pånă la sfårşitul acestui an ar urma să fie inauguraţi, cu mare chin, primii 25 de kilometri din Autostrada Transilvania. Cåt despre căile ferate, lucrările de modernizare demarate de cåţiva ani se mişcă încet şi sunt o picătură într-un ocean de probleme.
Şi chiar dacă aceste neajunsuri ar dispărea peste noapte, nu trebuie să uităm că avem şi alte probleme în a atrage banii şi know-how-ul străinilor.
Mercedes nu este singura mare investiţie ratată, pe listă aflåndu-se, de exemplu, francezii de la Montupet. Aceştia au redirecţionat 120 de milioane de euro către Ruse după ce, în 2006, consilierii judeţeni din Cluj au refuzat să le våndă terenul necesar pentru construcţia unei fabrici de piese auto la un preţ sub cel al pieţei.
DE CE NE PLEACÂ INVESTITORII
Infrastructura de transport slab dezvoltată (mai ales lipsa autostrăzilor, dar şi starea proastă a drumurilor din zonele rurale şi peri-urbane), accesul dificil la utilităţi (de la canalizare la internet), lipsa de facilităţi, terenurile scumpe
«La sfårşitul lunii iulie, Guvernul şi Voestalpine urmează să semneze un memorandum privind investiţia companiei austriece.»
Ovidiu Silaghi, ministrul pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ, turism şi profesii liberale
TOP investitii straine
Sumele pe care mari companii străine le-au investit sau au anunţat că le vor investi în următorii ani
în Romånia se scriu tot mai des cu nouă zerouri.
Investiţia totală preconizată (mld. euro)
OMV 8,5
Erste 4
Gaz de France 2-2,5
Renault 1,8
Orange 1,6
Vodafone 1,5-1,6
Enel 1,2
Ford 0,67
E.On 0,65
Carrefour 0,5-0,7
Cosmote 0,5-0,7
SURSE: COMPANII, ALTE SURSE
«Voestalpine a dorit să vină în 1999 la Siderca, dar guvernul de atunci nu i-a vrut. Din păcate, uzina din Călăraşi a fost dezmembrată pentru fier vechi.»
Cristian Pårvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Romånia
Ce-am ratat
Mercedes Benz ar fi urmat să cheltuiască circa 800 de milioane de euro pentru a ridica o fabrică de autoturisme în Romånia. La această sumă s-ar fi adăugat, desigur, investiţiile indirecte ale furnizorilor de materiale, subansamble şi servicii pentru noua uzină şi pentru angajaţi. Nu pot fi neglijate impozitele şi taxele pe care le-ar fi încasat statul romån de la companie, de la furnizori şi de la angajaţii Mercedes (circa 2.500) şi ai partenerilor săi. Printre locaţiile avute în vedere de firma germană s-au numărat Cluj, Timişoara, Cugir sau Cåmpulung. În cele din urmă, însă, a fost ales Kecskemet, la 80 de kilometri sud de Budapesta.
5 miliarde de euro. La atåt s-a calculat că ar putea ajunge, eşalonat pe mai mulţi ani, investiţia totală a Voestalpine în Romånia
La ce mai speram
Voestalpine doreşte să construiască în zona Mării Negre o fabrică de oţeluri superioare, destinate industriei auto, electrocasnice şi energetice, care să utilizeze aceeaşi tehnologie ca uzina din Linz a grupului. Potrivit companiei austriece, aceasta este oţelăria europeană cea mai eficientă din punct de vedere energetic, ea respectånd, în acelaşi timp, cele mai înalte standarde de protecţie a mediului. Noua fabrică ar urma să aibă o capacitate de producţie de cinci milioane de tone pe an (sporind cu circa 70% producţia actuală a Romåniei), iar investiţia iniţială ar urma să fie, potrivit unor surse guvernamentale, de circa un miliard de euro, pentru a ajunge, eşalonat, la o sumă de cinci ori mai mare. Investiţia ar urma să producă, direct, circa 5.000 de noi locuri de muncă, pe orizontală efectul ei fiind greu de cuantificat. Cert este că oţelăria va avea nevoie, printre multe altele, la început de constructori şi materiale de construcţii, iar după inaugurare de cantităţi semnificative de energie electrică şi de servicii de transport, pază, curăţenie, întreţinere a spaţiilor şi utilajelor sau catering. Şi la nivel bugetar, o investiţie de asemenea calibru generează încasări semnificative de taxe şi impozite, atåt direct, cåt şi de la partenerii locali ai Voestalpine.
ROMÅNIA, PLUS ŞI MINUS
Avantaje
Deschiderea la Marea Neagră şi la Dunăre, dar şi infrastructura feroviară relativ dezvoltată.
Sursele de materii prime din Ucraina sau Rusia nu sunt la foarte mare distanţă.
Apartenenţa la Uniunea Europeană.
Gradul redus de fiscalitate.
Forţa de muncă cu pregătire în siderurgie moştenită de la regimul comunist (o bună parte a acesteia ar putea fi, totuşi, îmbătrånită fizic şi profesional, reconvertită din punctul de vedere al meseriei, emigrată sau puţin dornică să se relocheze).
Industria auto locală ar putea deveni un client important.
Dezavantaje
Costuri mai ridicate cu protecţia mediului.
Costuri mai ridicate cu forţa de muncă decåt în Bulgaria sau Ucraina.
Optiunea ucraineana
Avantaje
Ucraina are acces generos la Marea Neagră, deschidere la Dunăre, dar şi la alte căi de navigaţie interne. De altfel, principala locaţie luată în calcul este Odessa, port la Marea Neagră, situat în golful în care se varsă în mare Niprul şi Donul şi la circa 100 de kilometri de gurile Dunării.
Apropierea de sursele de materii prime.
Existenţa de forţă de muncă pregătită.
Costurile reduse cu forţa de muncă (salariul mediu era, în martie, de 240 de euro).
Dezavantaje
Nivelul ceva mai ridicat al taxelor (15-25%) faţă de principala concurentă, Romånia, dar şi faţă de Bulgaria.
Infrastructura feroviară şi rutieră slab dezvoltată.
Instabilitatea politică şi legislativă, dar şi rata crescută a criminalităţii şi a corupţiei.
BULGARIA, ÎN CURSA
Avantaje
Ţara este membră a UE, ceea ce face ca, cel puţin teoretic, să existe aici un cadru economic, legislativ şi politic relativ stabil.
Accesul generos la Dunăre şi la Marea Neagră (380 de kilometri deschidere şi cåteva porturi importante).
Nivelul scăzut al salariilor (cel mai mic din UE).
Fiscalitatea avantajoasă – din 2008, Bulgaria a introdus cota unică de 10%.
Dezavantaje
Infrastructură feroviară slab dezvoltată.
Forţă de muncă destul de slab pregătită în domeniu, avånd în vedere că Bulgaria nu are o tradiţie în ceea ce priveşte industria siderurgică.
Cerinţe mai ridicate privind respectarea normelor de poluare, avånd în vedere apartenenţa la Uniunea Europeană.
ALTERNATIVA TURCA
Avantaje
Poziţia geografică, cu acces direct la două mări (Neagră şi Mediterană) şi două continente, facilitează aprovizionarea cu materii prime şi expedierea produselor.
Nivelul destul de scăzut al salariilor (aproximativ la acelaşi nivel cu cele din Romånia).
Situaţia relativ stabilă a economiei.
Turcia doreşte să adere la Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că autorităţile vor încerca să evite derapajele economice, politice sau legislative.
Dezavantaje
Situaţia politică destul de tensionată (conflictele dintre pro-islamişti şi modernişti sau problema kurdă), care provoacă destul de des ciocniri de stradă şi atentate.
Nivelul mai ridicat al taxelor decåt în Romånia şi Bulgaria (între 15% şi 35%).
Infrastructură feroviară slab dezvoltată.
