Lipsa capacităţilor de producţie din domeniul tehnologiei avansate (Codul 7 de mărfuri) generează dezechilibrele actuale.
Capital: Domnule profesor, este un semn bun faptul că ritmul exporturilor l-a devansat în acest an pe cel al importurilor?
Cezar Mereuţă: Există explicaţii legate de cursul valutar, ca şi de alte elemente conjuncturale. Şi există şi o ameliorare a comerţului nostru exterior. Dar acestea sunt doar chestii de virgulă. Noi nu mai suntem în situaţia de a discuta în aceşti termeni: exportul a crescut cu 17%, iar importul doar cu 15%. La 1 ianuarie 2008, Romånia, a şaptea ţară a UE, se plasează penultima la comerţul exterior cu bunuri, potrivit indicatorului RTB. O rată doar cu ceva mai mare de creştere a exporturilor nu ne încălzeşte. Noi avem nevoie acum de o diminuare a valorii negative a RTB de la -26% la -21% sau chiar la -19%, pentru a vorbi de o schimbare în bine.
Capital: Ce este acest indicator RTB?
Cezar Mereuţă: Relative Trade Balance, adică soldul relativ al balanţei comerciale. Este indicatorul fundamental de performanţă al oricărei balanţe comerciale, pentru că pune în legătură soldul balanţei – în cazul nostru, deficitul – cu volumul comerţului. Face raportul dintre valoare şi volum, le ponderează. La RTB trebuie să privim dacă vrem să facem o analiză serioasă, profundă, nu una de rutină.
Capital: Şi ce ne spune RTB?
Cezar Mereuţă: Ne spune că, între 2000 şi 2007, Romånia a suferit o cădere dramatică de performanţă în comerţul exterior cu bunuri. Volumul lui a crescut de peste trei ori în acest interval şi, simultan, valoarea negativă a indicatorului RTB s-a dublat, de la -11,61% la -26,86%.
Capital: Insist: înviorarea exporturilor în 2008 nu schimbă nimic?
Cezar Mereuţă: Pe primele cinci luni din acest an, indicatorul RTB este -24,23%, faţă de -25,30% în aceeaşi perioadă din 2007. Avem o îmbunătăţire de 4,5 %, cu totul nesemnificativă. În schimb, deficitul a crescut cu 850 milioane de euro, pentru că a crescut şi volumul de comerţ exterior. Pentru a fi păstrat acelaşi deficit ca în ianuarie – mai 2007, ar fi trebuit ca valoarea RTB să ajungă la -21,86%. Doar într-un asemenea caz puteam vorbi de un început de inversare a trendului. Aşadar, atenţie la capcanele care ni se înfăţişează ca schimbări spectaculoase pe termen scurt!
Capital: De ce nu luaţi în calcul şi schimburile de servicii?
Cezar Mereuţă: Pentru că şi problemele, ca şi soluţiile sunt în comerţul exterior cu bunuri. Avem, ce-i drept, în 2007 un excedent de 265 de milioane de euro la servicii, dar deficitul comerţului cu bunuri este uriaş: 17,5 miliarde de euro. Remarcaţi, vă rog, ordinul de mărime! Iar deficitul de cont curent – pentru că de fapt aceasta este marea problemă: izbutim cu tot mai mare greutate să-l finanţăm – este determinat, în proporţie de 80%, de deficitul industriei prelucrătoare. Codul 7 este, pe termen scurt, marea provocare pentru reducerea deficitului de cont curent al Romåniei!
Capital: Opriţi-vă puţin la acest Cod 7 şi lămuriţi-ne ce rol joacă în analiza dvs.
Cezar Mereuţă: Este una dintre cele zece grupe de mărfuri din clasificarea standard de comerţ internaţional CSCI. Iar Codul 7 de mărfuri cuprinde toate echipările tehnologice ale sectoarelor industriei prelucrătoare; maşini electrice şi neelectrice de uz casnic; echipamente de telecomunicaţii, adică telefonie mobilă, telefonie fixă, funcţii ale telefoniei mobile ş.a.m.d.; instalaţii de televiziune, simple sau incorporate; echipamentele de prelucrare sau tratare a informaţiei, deci tot ce înseamnă calculator; mijloace de transport rutier, componente ale acestora; nave maritime, aeronave, nave spaţiale.
Capital: Aşadar, tehnologia avansată.
Cezar Mereuţă: Este, dacă vreţi, nucleul oricărei economii moderne. Acest Cod 7 este utilizat, de sine stătător, ca indicator în ultimele modele de evaluare a competitivităţii ţărilor. O ţară este competitivă în măsura în care dispune de capacităţi importante de producţie în sectoare din aria Codului 7, nu neapărat în toate.
Capital: Este clar. Cum ne plasăm din acest punct de vedere?
Cezar Mereuţă: Deloc strălucit. Începånd nu doar din 2000, ci de prin 1995-1996, ne-am aflat mereu în aceeaşi situaţie: doar trei coduri – 2, 8 şi 9, acesta din urmă fiind neînsemnat ca dimensiune – au avut valori pozitive ale indicatorului RTB. Partea excedentară a comerţului nostru exterior a fost centrată pe produse din Codul 8, adică cele legate de industriile intensive în forţă de muncă: confecţii, încălţăminte, mobilă, şi respectiv din Codul 2, adică industria prelucrării lemnului. Astea ne-au ţinut în viaţă! Iar Codul 8 a fost ani de zile piesa de rezistenţă, furnizånd 80%-90% din partea excedentară a schimburilor.
Capital: În ce situaţie suntem astăzi?
Cezar Mereuţă: Activităţile preponderent în lohn, din aria acestor coduri, nu aveau cum să fie un pariu cåştigător pe termen lung. Ele s-au confruntat cu o concurenţă acerbă din partea ţărilor asiatice, cu migrarea lohniştilor către ţări din Răsărit, în care salariile sunt mai reduse. Puterea acestor sectoare de a contrabalansa prin excedent cele şapte coduri deficitare a scăzut extrem de mult. Suma valorilor acestor grupe de mărfuri la indicatorul RTBp – care ponderează scorul RTB cu proporţia pe care o reprezintă ele în comerţul nostru cu bunuri – s-a redus de la 11,77% în 2000 la numai 2,83% în 2007.
Capital: Cum stăm, atunci, cu produsele de tehnologie avansată, cu Codul 7?
Cezar Mereuţă: În 2000, Codul 7 avea o valoare de -7,98% la indicatorul RTB, cea mai mare valoare negativă din cele zece grupe de mărfuri, şi totodată cea mai mare pondere, de 24,7%, în comerţul exterior al Romåniei. În 2007, indicatorul RTB al Codului 7 regresează la -11,79%, în primul rånd ca efect al creşterii schimburilor din acest domeniu, a cărui pondere în comerţul exterior al Romåniei a crescut la 37%. Codul 7 are, de departe, ponderea cea mai mare în comerţul nostru exterior, în timp ce ponderea Codului 8 s-a redus în acelaşi interval de la 22,3% la 13,8%.
Capital: Dincolo de cifre, ce trebuie să înţelegem de aici?
Cezar Mereuţă: Faptul că Romånia, în ultimii şapte ani, nu a avut resurse pentru a face faţă concurenţei pe cele mai dinamice pieţe ale secolului XXI. Iar creditele de consum, care îngrijorează mai ales prin viteza lor, s-au concentrat, în marea lor majoritate, tocmai asupra produselor din Codul 7: televizoare, echipamente casnice, telefonie mobilă, mijloace de transport. De aici, creşterea importurilor şi imposibilitatea, în absenţa capacităţilor locale de producţie, de a face faţă concurenţei pe piaţa internă sau de a exporta produse din aceeaşi categorie, pentru a echilibra balanţa. Cauza exploziei creditelor şi a deficitelor este teribilul Cod 7.
Capital: Cum putem, totuşi, să ne apropiem de un echilibru al balanţei?
Cezar Mereuţă: În nici un caz menţinånd această situaţie la un nivel călduţ, cu tangouri statistice, un procent la stånga, două procente la dreapta. Există o capcană încă şi mai periculoasă: ca printr-o creştere mai accentuată a PIB, care ar atenua ponderea deficitului de cont curent şi ar putea aduce chiar un cåştig pe termen scurt la RTB, să ignorăm amplificarea deficitului de cont curent în volum şi să punem în paranteze problema de fond. Nu aceasta este judecata care trebuie să dea direcţia economiei romåneşti şi nu aceasta trebuie să fie atitudinea. Judecata bună este aceea de a reduce deficitul de cont curent în volum, şi nu doar ca pondere în PIB.
Capital: Şi problema de fond?
Cezar Mereuţă: Avem nevoie acută de noi capacităţi de producţie în domeniul produselor de Cod 7, care acoperă peste 40 de pieţe distincte, nu de îmbunătăţiri conjuncturale de 2% care să ne dea prilej de declaraţii politice despre realizările noastre. Astăzi plătim preţul pentru uşurinţa cu care s-au luat anumite decizii şi pentru absenţa unor politici industriale cu adevărat profesioniste. Este acum mai evident ca oricånd cåt de criminală a fost renunţarea la capacităţi de producţie din sectoarele de maşini şi echipamente de transport. Am pierdut producţia de tractoare, de autocamioane, de autobuze, de troleibuze, de autoturisme de teren, parte din producţia de rulmenţi, producţia de maşini specifice pentru industria prelucrătoare. De ce?! Pentru că nu le-am privatizat atunci cånd trebuia, pentru că politicile industriale au fost gåndite cu o inerţie extraordinară.
Capital: Ce se poate face astăzi?
Cezar Mereuţă: Există o serie de imperative pe termen scurt. Să monitorizăm, să sprijinim, să fim aproape de investitorul american de la Craiova; cu o producţie de pånă la un miliard şi jumătate de euro, din care 70%-80% ar fi export, deja discutăm altfel despre deficitul comercial. La fel, şi cu capacitatea de la Jucu a filialei Nokia. Să atragem investitori puternici, capabili să aducă piaţă externă, pentru cele două capacităţi din aeronautică, de la Craiova şi Ghimbav. Agenţia de Investiţii Străine trebuie să aibă capacitatea managerială de a aduce investitori strategici, care să aibă piaţă externă sau să fie filiale ale furnizorilor de la care noi importăm astăzi.
Capital: La Craiova ştim deja cine vine.
Cezar Mereuţă: Este în ordine, dar trebuie să ne mişcăm repede. La Ghimbav, nu, sunt în continuare discuţii, or noi trebuie să ne mişcăm fulgerător şi cåt se poate de profesionist. Mai departe: să monitorizăm cu maximă transparenţă şi să spunem public ce se întåmplă cu contractul de privatizare de la Electroputere Craiova. Iar la Tractorul trebuie să punem în funcţiune măcar un sistem de lohn, să montăm tractoare din subansamble, dacă mai mult nu putem. Puteam să facem asta şi în producţia de autoturisme de teren, de autobuze, de troleibuze. La fel cum se face, de pildă, în Spania sau în Mexic.
Capital: Pe ce altceva mai putem miza?
Cezar Mereuţă: Pe produsele chimice, din Codul 5, unde avem cel mai redus grad de acoperire al exporturilor prin importuri. La Antibiotice Iaşi trebuie să aducem un mare jucător mondial, care să-şi creeze aici o filială pentru a exporta apoi din Romånia. Iar a treia cale pe care o văd este dezvoltarea comerţului cu servicii. Un vector fundamental ar trebui să fie turismul rural, pentru a exploata un avantaj comparativ. Dezvoltarea de autostrăzi este corectă, dar la nivel local trebuie să creăm infrastructura de acces la facilităţile de turism rural. După cum, domeniul serviciilor trebuie să înceapă să se diversifice, pentru că serviciile nu se rezumă la turism. Trebuie să ieşim din acest 16% pe care îl reprezintă în raport cu schimburile noastre externe de bunuri.
«Este acum mai evident ca oricånd cåt de criminală a fost renunţarea la capacităţi de producţie din sectoarele de maşini şi echipamente de transport.»
«Problemele, ca şi soluţiile sunt în comerţul exterior cu bunuri. Iar deficitul de cont curent este determinat, în proporţie de 80%, de deficitul industriei prelucrătoare.»
CARTE DE VIZITA
1958-1992 inginer, director de cercetare-dezvoltare, director general la Rocar Bucureşti
Din 1975 prof. univ. dr., a predat la Institutul Politehnic Bucureşti, SNSPA etc.
1993-2000 director general la Centrul de Management şi Transfer Tehnologic, directorul publicaţiei Microeconomia aplicată
Din 2001 vicepreşedintele Centrului Romån de Modelare Economică
17 carti publicate: Analiza diagnostic a societăţilor comerciale în economia de tranziţie (1994); Analiza de competitivitate a economiei romåneşti: Orizont 2005-2010. Soluţii strategice alternative (1998); Romånia 2007. Industria prelucrătoare romånească. Pieţe şi potenţial (2003); Analiza nodală a sistemenlor de companii (2004) etc.; 50 de comunicări ştiinţifice în ţară şi în străinătate
Premiul Virgil Madgearu al Academiei Romåne (1996, 2000), Premiul Asociaţiei Generale a Economiştilor din Romånia (2004)
