În România, circul a ajuns politică de stat. Nimeni nu mai are timp să se aplece către semnalele - proaste, foarte proaste! - care vin dinspre bugetul de stat.
Toată „lumea bună” și-a luat în brațe câte o cutie plină-ochi de popcorn și se uită la mediciul televizat în direct, (cu reluări din cele mai importante unghiuri pentru fazele importante) dintre Gabriela Firea și Liviu Dragnea. Totuși, destul de mulți oameni din jur se întreabă cum merge, de fapt, economia.
Cum s-ar putea răspunde la această întrebare? Firește, ca de fiecare dată., răspunsul cel mai corect este: depinde! Depinde din ce punct de vedere privești lucrurile, depinde de cum va arăta economia mondială în general și cea europeană în special, depinde de următoarele măsuri ale guvernului Dăncilă-Dragnea-Vâlcov. (Deja toată lumea a aflat că aceasta este tripleta responsabilă de guvernarea României de azi.) Totuși, niște date concrete există.
1) Pesta porcină a afectat dramatic o ramură importantă a agriculturii. Profiturile posibile în zootehnie sunt mult mai interesante decât cele de la cereale și plante tehnice. Exact asta a fost de la bun început problema agriculturii românești, concentrarea exagerată a energiilor, banilor și eforturilor pe o zonă cu potențial extrem de redus. Dublați producția de grâu la hectar și vedeți ce influență ar putea avea aceasta în PIB-ul țării. Nesemnificativ! Nenorocirea care s-a abătut asupra noastră din punctul acesta de vedere este una triplă: Nici nu vom avea ce consuma anul acesta din resurse interne, nu vom putea ajunge ani de zile nici chiar la nivelul derizoriu la care ne aflam, plus că mai intenționăm și să oferim despăgubiri generoase tuturor celor afectați.
2) Sistemul de pensii din România seamănă din ce în ce mai mult cu o schemă piramidală care rămâne fără jucători la baza piramidei. Iar aici folosesc noțiunea de piramidă dintr-un reflex de exprimare, fiincă structura de azi arată mai mult ca un romb, iar cea pe termen lung va arăta ca o piramidă inversată, cu baza în sus. Situația asta nu este altceva decât o bombă cu fitil foarte scurt, pe care isteții de la guvern l-au scurtat și mai tare doar pentru că s-au trezit cu o foarfecă în mână și n-au știut ce altceva să facă cu ea.
3) Infrastructura țării e varză. Rețeaua de autostrăzi arată de parcă ar fi desenat-o un copil neatent. Bucățele mici, neconectate în Vestul țării, câteva sute de km pornind din București către trei puncte cardinale din patru și lipsă totală în zona Moldovei. La nivelul orașelor, situația este și mai proastă. În toate așezările mari pe care le-am vizitat găsești trafic nebun, dezlânat, care ține prizonieri oamenii timp de câteva ore în fiecare zi.
4) Datoria externă crește – în sumă absolută – zi de zi, iar dobânzile pe care trebuie să le plătim sunt din ce în ce mai mari. Iar banii proaspăt intrați nu merg către investiții, ci se îndreaptă în cea mai mare parte a lor către consum, prin intermediul pensiilor și salariilor proaspăt mărite fără fundament economic.
5) Numărul de locuitori activi este din ce în ce mai mic. Ritmul în care forța de muncă se scurge peste granițele țării este unul extrem de îngrijorător, comparabil doar cu situația unor state aflate în plin război.
6) Încrederea populației în organismele statului – poliție, politicieni, guvern, funcționari – se află la un minim istoric. Nici nu e de mirare, după ce oamenii sunt mințiți, furați, ba chiar bătuți și gazați dacă îndrăznesc să protesteze.
7) Există un număr însemnat de oameni cu posibilități care nu se implică deloc pentru binele colectiv. Par toți anesteziați de privilegii mai mici sau mai mari condiționate de privitul în altă parte atunci când e vorba despre ilegalități.
În condițiile faptelor enumerate mai sus, oare ce putem spune despre economie. Merge bine?