Potrivit unui clasament Bloomberg, Mexicul este țara în care se trăiește cel mai prost în timpul pandemiei de COVID-19, în contextul în care națiunile au abordat în mod diferit consecințele acestei boli.
Pe măsură ce COVID-19 s-a răspândit în întreaga lume, a sfidat preconcepțiile cu privire la locurile care ar aborda cel mai bine cea mai gravă criză de sănătate publică dintr-o generație. Economiile avansate, ca Statele Unite și Regatul Unit, clasificate după diferite măsurători înainte de 2020 ca fiind cele mai pregătite pentru o pandemie, au fost în mod repetat copleșite de cazuri și se confruntă cu o revenire la carantine costisitoare. Între timp, alte țări, inclusiv națiunile în curs de dezvoltare, au sfidat așteptările, unele aproape eliminând agentul patogen în interiorul granițelor lor. Bloomberg a analizat cifrele pentru a determina cele mai bune locuri pentru a locui în era coronavirusului – unde a fost cel mai eficient gestionat virusul, cu cea mai mică perturbare a afacerilor și a societății? Clasamentul de rezistență la COVID (Bloomberg COVID Resilience) înregistrează economii de peste 200 de miliarde de dolari pentru zece valori cheie: de la creșterea cazurilor de virus, până la rata generală de deces, capacitățile de testare și acordurile incheiate pentru furnizarea vaccinurilor.
De asemenea, sunt luate în considerare capacitatea sistemului sanitar local, impactul restricțiilor legate de coronavirus, cum ar fi restricționarea activității și a libertății de circulație a cetățenilor. Rezultatul este un punctaj general care este un fel de imagine a evoluției pandemiei în aceste 53 de locuri în prezent. Prin clasificarea accesului lor la un vaccin împotriva coronavirusului, oferim, de asemenea, o idee despre modul în care soarta acestor economii se poate schimba în viitor. Nu este un verdict final și nici nu ar putea fi, date fiind imperfecțiunile privind informațiile despre virus și ritmul accelerat al acestei crize, în care valurile ulterioare au derutat locurile care au gestionat lucrurile bine prima dată. Circumstanța și norocul joacă, de asemenea, un rol, dar sunt greu de cuantificat. Clasamentul se va schimba pe măsură ce țările își schimbă strategiile, atmosfera se schimbă și se întețește cursa pentru un vaccin viabil. Cu toate acestea, decalajul care s-a deschis între economiile de pe primele poziții și cele de pe ultimele locuri va dura probabil, cu consecințe potențial de lungă durată în lumea post-COVID.
Clasamentul este după cum urmează:
Țara și Punctajul privind rezistența la COVID, potrivit Bloomberg
1. Noua Zeelandă 85,4
2. Japonia 85
3. Taiwan 82,9
4. Coreea de Sud 82,3
5. Finlanda 82
6. Norvegia 81,3
7. Australia 81.2
8. China 80,6
9. Danemarca 77
10. Vietnam 74,3
11. Singapore 74,2
12. Hong Kong 73,6
13 Canada 73,2
14. Germania 71,2
15. Thailanda 70,2
16. Suedia 68,7
17. Emiratele Arabe Unite 67,5
18. Statele Unite ale Americii 66,5
19. Indonezia 66,1
20. Irlanda 65,1
21. Israel 65
22. Rusia 65
23. Olanda 64,4
24. Bangladesh 64,2
25. Egipt 63,2
26. Elveția 62,3
27. Pakistan 61,7
28. Marea Britanie 61,5
29. Malaezia 61,4
30. Turcia 60,6
31. Grecia 59,9
32. Arabia Saudită 59,6
33. Portugalia 59,2
34. India 58,1
35. Africa de Sud 57,8
36. Austria 56,3
37. Brazilia 56,2
38. Chile 55,9
39. Irak 54,9
40. Italia 54,2
41. Spania 54,2
42. Nigeria 53,9
43. România 53,6
44. Polonia 52,2
45. Franța 51,6
46. Filipine 48,9
47. Iran 48,7
48. Columbia 48,1
49. Republica Cehă 46,8
50. Belgia 45,6
51. Peru 41,6
52. Argentina 41,1
53. Mexic 37,6
Cele mai bune performanțe
Noua Zeelandă este în fruntea clasamentului începând cu 23 noiembrie datorită acțiunii sale rapide și decisive. Micul stat insular a început să ia măsuri pe 26 martie, înainte de a se produce vreun deces de COVID-19, închizându-și granițele, în ciuda dependenței mari a economiei de turism. La început, guvernul prim-ministrului Jacinda Ardern a declarat că vizează „eliminarea” virusului, investind resurse în testare, urmărirea contacților și carantina, totul ca strategie de „oprire” a transmisiei locale. După ce au reușit, în mare parte, neo-zeelandezii trăiesc practic într-o lume fără boala cauzată de SARS-COV-2. Națiunea a înregistrat puțineinfecții în comunitate în ultimele luni, iar muzica live și evenimentele sociale la scară largă au revenit. Deși industria sa turistică suferă, Noua Zeelandă este, de asemenea, bine poziționată pentru un vaccin, cu două acorduri de aprovizionare, inclusiv cel dezvoltat de Pfizer și BioNTech din Germania.
Pe locul al doilea este Japonia, care a adoptat o cale diferită. Mijloacele legale de aplicarea unei carantine lipseau, dar alte puncte forte au apărut rapid.
Din cauza focarelor de tuberculoză din trecut, țara a menținut un sistem de centre de sănătate publică dotate cu markeri de contact care au fost repede alocați pentru a trata COVID-19. Nivelurile ridicate de încredere socială și respectarea normelor au însemnat că cetățenii au purtat proactiv măști și au evitat locurile aglomerate. Deși acum se observă o creștere record a infecțiilor, pe măsură ce se apropie iarna, națiunea cu peste 120 de milioane de locuitori are doar 331 de cazuri severe de COVID-19 astăzi; Franța, cu o populație la jumătate din această dimensiune, are aproape 5.000 de pacienți cu virus în terapie intensivă. Capacitatea Japoniei de a evita decesele, în ciuda faptului că are cea mai îmbătrânită populație din lume, a plasat-o mai sus, la fel ca și precauția sa, prin încheierea a patru oferte de vaccinuri, inclusiv cu primii doi candidați care folosesc tehnologia revoluționară ARNm.
Succesul Taiwanului, care ocupă locul al treilea, este cu atât mai remarcabil dacă se iau în considerare legăturile sale cu China continentală, unde virusul a apărut pentru prima dată în decembrie anul trecut. Rețelele care au transmis știri îngrijorătoare din Wuhan au permis Taiwanului să acționeze devreme pentru a restricționa intrarea pe teritoriul său. Apoi, insula a fost pioniera unei abordări bazate pe tehnologie pentru a convinge cele 23 de milioane de locuitori să se proteezea: lansarea de aplicații care detaliază locul în care se află măștile sau locațiile în care sunt persoanele infectate. Au trecut peste 200 de zile fără un caz de virus transmis local și, la fel ca în Noua Zeelandă, viața a revenit în mare măsură la normal, deși granițele rămân închise. Cu toate acestea, Taiwanul nu a semnat până acum niciun acord bilateral pentru cele mai avansate vaccinuri.
Reacție rapidă
Mulți din „top 10” au inițiat și modelat ceea ce au apărut drept cele mai eficiente strategii de combatere a COVID-19. Controlul frontierelor a fost un element cheie, începând cu cordonul sanitar inițial al Chinei în jurul provinciei Hubei, care a protejat în mare măsură restul țării de infecții. Economia în care a început această criză este cea mai mare dintre țările clasate drept cele mai performante, cu teste masive implementate la primul semn de cazuri noi și o carantină obligatorie de 14 zile pentru călători. Tendința Chinei de a impune carantine severe în regiunile în care resursele medicale sau de urmărire sunt slabe este un dezavantaj.
Cele trei națiuni nordice din primele zece locuri reflectă modul în care controlul frontierelor a fost utilizat eficient în Europa. Finlanda și Norvegia au blocat intrarea majorității străinilor de la mijlocul lunii martie, deși fac parte din spațiul Schengen fără pașaport din Europa. Națiunile europene de top au reușit să evite recrudescența care acum cuprinde țări precum Franța, Marea Britanie și Italia, cauzată parțial de călătoriile din vacanță de vară. Testarea și urmărirea eficientă este un semn distinctiv al aproape tuturor celor din Top 10, integrate în abordarea sud-coreeană.
Țara a aprobat truse de diagnosticare de producție proprie, la câteva săptămâni de la izbucnirea virusului, a introdus stații de testare și are o armată de urmăritori ai contacților ultra-rapizi, care analizează înregistrările cardurilor de credit și filmările camerelor de supraveghere, pentru a urmări grupurile. La fel ca Japonia, Pakistanul și alte părți din Asia, Coreea s-a bazat pe experiența epidemică recentă, după ce a suferit o epidemie de sindrom respirator din Orientul Mijlociu sau MERS, în 2015.
Experiența focarului SARS din 2003, care a implicat un coronavirus similar, a ajutat de data aceasta Asia de Est și de Sud-Est, a remarcat Helen Clark, care la acea vreme era prim-ministru al Noii Zeelande. „Aveau planuri și știau despre urmărirea și izolarea contacților și așa mai departe”, a spus ea într-un interviu. „Această experiență le-a rămas întipărită în minte”.
Formula magică?
Performanța slabă a unora dintre cele mai proeminente democrații din lume, inclusiv Statele Unite, Marea Britanie și India, spre deosebire de succesul unor țări autoritare precum China și Vietnam, a ridicat întrebarea dacă societățile democratice sunt pregătite să facă față provocărilor unei pandemii.
Clasamentul Bloomberg COVID Resilience spune o poveste diferită: Opt din primele 10 sunt democrații. Succesul în orpirea virusului SARS-COV-2, cu perturbări minime, pare să depindă mai puțin de capacitatea de a le ordona oamenilor să se supună, ci mai mult de guvernele care generează un grad ridicat de încredere și de respect social.
Atunci când cetățenii au încredere în autorități și în recomandările lor, carantina s-ar putea să nu fie deloc necesară, după cum demonstrează Japonia, Coreea și, într-o oarecare măsură, Suedia. Noua Zeelandă a subliniat comunicarea de la început, cu un sistem de alertă pe patru niveluri, care le-a oferit oamenilor o imagine clară a modului și motivului pentru care guvernul acționează, pe măsură ce epidemia evoluează. Investițiile în infrastructura de sănătate publică sunt, de asemenea, importante.
Subestimate în multe locuri înainte de 2020, sistemele de urmărire a contacților, testarea eficientă și educația pentru sănătate i-au întărit pe cei mai buni, contribuind la extinderea obiceiurilor de spălare a mâinilor și a purtării măștilor. Acest lucru a fost cheia pentru evitarea unor carantine paralizante din punct de vedere economic, a declarat Anthony Fauci, cel mai înalt oficial din America în domeniul bolilor infecțioase. Coeziunea socială a fost un factor important de diferențiere în această pandemie, a remarcat Alan López, profesor premiat și director al grupului global pentru prevenirea bolilor de la Universitatea din Melbourne. „Dacă ne uităm la societatea japoneză, societățile scandinave, există foarte puține inegalități și multă disciplină în ele”, a spus López. „Asta s-ar traduce într-un răspuns mai coeziv din partea țării și de aceea sunt clasate în frunte”.
Avantajul vaccinului
Lipsa unui răspuns eficient la virus în Statele Unite a fost una dintre cele mai uimitoare evoluții ale pandemiei. Superputerea conduce pe plan mondial la numărul de cazuri și de decese, iar reacția sa la criză a fost întârziată de la început, de la o penurie de echipamente și provizii medicale, la o lipsă de coordonare în eforturile de testare și urmărire și la politizarea utilizării măștilor. În schimb, administrația președintelui Donald Trump s-a concentrat în primul rând pe tratamente și vaccinuri. Aproximativ 18 miliarde de dolari au fost alocate cercetătorilor pentru a-și accelera activitatea, într-o inițiativă cunoscută sub numele de Operațiunea Warp Speed, chiar dacă statele au cerut ajutor financiar pentru a înfrunta criza. Această abordare singulară a propulsat țara în clasamentul Bloomberg: povara crescândă a cazurilor și creșterea numărului de decese înseamnă că altfel ar fi cu 11 trepte mai jos. Eficacitatea extraordinară a vaccinurilor experimentale cu ARNm, care ar putea fi autorizate pentru utilizare de urgență în Statele Unite, începând cu luna viitoare, poate marca un punct de cotitură acolo, notează El financiero.
În timp ce alte locuri au, de asemenea, acorduri pentru aceeași cantitate de vaccinuri, SUA au comandat cele mai multe doze din lume, mai mult de 2,6 miliarde, în conformitate cu acordurile potențiale și finalizate de aprovizionare, urmărite de cercetătorii de la Duke Global Health Innovation Center. Cu toate acestea, provocările monumentale rămân în distribuția vaccinurilor în toată țara.
„În cazul SUA, singurul lucru pe care l-au făcut bine a fost că au finanțat mai mult C&D (cercetarea și dezvoltarea), nu numai pentru companiile din țară, ci și pentru companiile din întreaga lume”, a explicat Bill Gates la New Economy Forum al Bloomberg, luna aceasta. „A fost un lucru bun. A fost o binecuvântare pentru lume. America se află în spatele grupului.”
Canada este, de asemenea, susținută de concentrarea sa pe vaccinuri, semnând acorduri de aprovizionare cu cinci companii diferite aflte în etapele finale și asigurând doze suficiente, mai multe decât populația sa.
Uniunea Europeană, care încheie în bloc acorduri privind vaccinurile, are trei acorduri finalizate.
De asemenea, China are un punctaj ridicat în ceea ce privește accesul la vaccinuri, deși acordurile sale sunt în mare parte propriii dezvoltatori locali, care au furnizat informații relativ mai puține despre eficacitatea vaccinurilor lor decât unele companii occidentale.
În bătălia superputerilor, China a eliminat practic virusul în interiorul granițelor sale, dar a obținut punctaje mai mici decât Statele Unite în ceea ce privește indicatorul de acoperire medicală universală pre-pandemică, care măsoară eficiența unui sistem de sănătate.
În ansamblu, indicatorul COVID Vaccine Access reflectă puterea durabilă a națiunilor bogate și mari, chiar dacă unele nu au reușit să oprească virusul. Economiile mai mici în curs de dezvoltare, care au încheiat acorduri, au făcut-o în mare măsură oferindu-se să găzduiască studii clinice și fabricarea vaccinurilor.
„Marile țări s-au asigurat că vor fi primele la rând, uneori cu măsuri extrem de cuprinzătoare”, a declarat luna aceasta premierul din Singapore, Lee Hsien Loong. „Pot să înțeleg acea urgență politică. Cred că este o realitate că vor scăpa de ea „.
Criterii atipice și surprize
Clasamentul de rezistență la COVID al Bloomberg expune câteva adevăruri incomode pentru națiunile care au fost cândva considerate cele mai avansate din lume. Începând cu 23 noiembrie, marile țări europene, cum ar fi Marea Britanie și Franța, se află în jumătatea inferioară a listei. Conectivitatea a apărut ca un blestem în era pandemiei, hub-urile de călătorie globale și orașele lumii precum Londra, New York și Paris devenind epicentre în care infecțiile au fost inițial aduse de călătorii din alte părți.
Locuri precum Thailanda și Singapore, bazate pe voiaje și pe turism, și-au văzut economii dur lovite. În schimb, țările în curs de dezvoltare, precum Pakistanul și Bangladeshul, au beneficiat de relativa lor depărtare. Populațiile lor sunt, de asemenea, mult mai tinere, în medie, ceea ce a contribuit la menținerea ratei generale a mortalității scăzute. Dovezi limitate și date de calitate slabă întunecă imaginea în aceste locuri, deși raportarea cazurilor și a deceselor are loc peste tot.
Europa Vestică se află acum în mijlocul unui val acerb care a forțat guvernele să impună noi carantine. Stăvilirea realizată în primăvară a fost anulată de reducerea restricțiilor, permițând turiștilor să readucă virusul. Belgia are cea mai slabă rată a mortalității pe plan global, din cele 53 de economii, după ce virusul a făcut ravagii în căminele de bătrâni. Această poziție vine din decizia de a înregistra toate decesele din căminele de bătrâni, în apogeul primului val, ca fiind cauzate de COVID-19, chiar și fără un diagnostic oficial prin testare. Marea Britanie, Italia și Franța au văzut cazurile și decesele în creștere, în ultimele luni, iar carantina mai strictă din Franța a împins țara în jos în clasament. Rata pozitivă de testare a Franței a crescut la peste 20% la începutul lunii noiembrie, de la aproximativ 1% în iulie. După impunerea unei noi carantine la 30 octombrie, rata a scăzut sub 12 la sută, începând cu 23 noiembrie. Suedia, care a fost inițial selectată pentru evitarea carantinei, înregistrează acum un nivel relativ ridicat aproape la toate criteriile Bloomberg, ocupând locul 16, în general.
După un val inițial de decese în rândul persoanelor în vârstă, performanța țării în ceea ce privește indicatorii reflectă mai puține cazuri, decese și mai puține perturbări decât în alte părți ale Europei. O abordare mai puțin perturbatoare este mai durabilă pe termen lung, a spus Hitoshi Oshitani, profesor de boli infecțioase la Universitatea Tohoku și un autor-cheie al unei astfel de strategii în Japonia. „Nu cred că acest virus va dispărea în următoarele câteva luni și, probabil, în următorii câțiva ani, așa că trebuie să găsim cel mai bun mod de a trăi cu el”, a spus Oshitani, într-un interviu.
Capcana sărăciei
Deși este posibil să se fi înșelat cu privire la natura insidioasă a virusului, economiile avansate precum SUA și Germania au văzut cum capacitățile lor de testare și cele ale medicilor de a preveni decesele provocate de COVID-19 se pot îmbunătăți în timp.
Aceste avantaje nu există în America Latină, regiunea cea mai devastată de pandemie. Ocupă jumătatea inferioară a clasamentului, Mexicul fiind cel mai slab din 53 de state. Cea mai recentă rată de pozitivare disponibilă în țară este de 62%, sugerând că infecția nedepistată este răspândită. Oficialii mexicani au recunoscut că numărul morților din țară este probabil semnificativ mai mare decât datele oficiale, din cauza testelor limitate. Brazilia, locul cu al treilea cel mai mare focar din lume, după India, ocupă locul 37.
La fel cum a făcut Trump, amenințarea cu coronavirus a fost redusă în mod repetat în mai multe națiuni din America Latină. Această abordare „arogantă” a liderilor, combinată cu lipsa unor plase de protecție socială și a unor sisteme puternice de sănătate publică, a înrăutățit criza, a declarat Cynthia Arnson, directorul programului latino-american de la Centrul de Studii Wilson din Washington DC.
America Latină este cea mai urbanizată regiune din lume și o mare parte a populației trăiește în condiții de aglomerare, în care distanțarea socială este dificilă. Proporția mare de oameni care depind de munca la negru și de muncile cu ziua înseamnă că puțini sunt dispuși să rămână acasă.
„Disparități mari între asistența medicală publică și privată s-au înregistrat în regiune, la fel ca și alte forme de inegalitate, inclusiv în educație”, a declarat Arnson.
Majoritatea țărilor din America Latină nu vor putea reveni la nivelurile de creștere pre-pandemie până în 2023, iar venitul pe cap de locuitor nu se va recupera până în 2025, mai târziu decât în altă parte, a menționat Fondul Monetar Internațional (FMI).
Deși atenția sa concentrat asupra șocului din țările dezvoltate, impactul pandemiei în economiile emergente este probabil să fie mai lung și mai susținut.
În India, deceniile de progrese sociale și economice s-au evaporat, deoarece copiii sunt scoși de la școală pentru a lucra, iar sistemul de castă discriminatorie apare din nou, pe măsură ce locurile de muncă devin rare în orașe.
Pandemia va lărgi diferențele dintre națiunile bogate și cele sărace, până la sfârșitul anului viitor, până la 150 de milioane de oameni fiind împinși în sărăcie extremă. Acest lucru va întârzia progresul în reducerea sărăciei cu trei ani, potrivit Băncii Mondiale.
În locuri precum Africa subsahariană, criza lasă o urmă lungă.
„Vedem că în Africa există mult mai multe decese cauzate de întreruperea asistenței medicale primare, inclusiv a vaccinării. Acest lucru a generat un număr mai mare de victime decât cele provocate efectiv de coronavirus”, a spus Bill Gates, care a subliniat, de asemenea, întreruperea educației ca fiind un obstacol major. „Trebuie să reconstruim în acele țări și trebuie să demarăm inovarea. Este, aș spune, un regres de cel puțin trei sau patru ani pentru Africa”.
Ce urmează?
Iarna, vaccinuri, mutații virale: perspectivele pandemiei rămân incerte în 2021 și mai departe. Cu toate acestea, după ce au îndurat un an de luptă cu COVID-19, guvernele și populațiile au acum o mai bună înțelegere a agentului patogen, a celui mai bun mod de a încetini răspândirea acestuia și de a atenua daunele pe care le provoacă.
Pe măsură ce datele se vor schimba în lunile următoare, se va schimba și clasamentul Bloomberg COVID Resilience; vom actualiza imaginea pe măsură ce evoluează.